Învățați de la mine că sunt blând și smerit cu inima

Duminica a 14-a de peste an – 5 iulie 2020

Învățați de la mine că sunt blând și smerit cu inima – Comentariu la evanghelie de pr. Alberto Maggi OSM

Matei 11,25-30

În acel timp, Isus a luat cuvântul și a zis: «Te preamăresc, Tată, Domn al cerului și al pământului, pentru că ai ascuns acestea celor înțelepți și pricepuți și le-ai descoperit celor mici. Da, Tată, pentru că aceasta a fost dorința ta. Toate mi-au fost date de Tatăl meu și nimeni nu-l cunoaște pe Fiul decât Tatăl, nici pe Tatăl nu-l cunoaște nimeni, decât numai Fiul și acela căruia Fiul vrea să-i reveleze.

Veniți la mine toți cei osteniți și împovărați și eu vă voi da odihnă! Luați asupra voastră jugul meu și învățați de la mine că sunt blând și smerit cu inima și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre! Căci jugul meu este plăcut, iar povara mea este ușoară».

Matei 11,25-30

Este un moment dificil din viața lui Isus: el și-a început propovăduirea și imediat îi sosește un ultimatum, care are toată savoarea unei excomunicări, din partea lui Ioan Botezătorul, care este întemnițat și care îi trimite vorbă: „Tu ești cel care trebuie să vină sau să așteptăm un altul?”. În mod evident, predicarea lui Isus dezamăgește și Isus începe să predice în cetăți, dar rezultatul este falimentar. Și, de fapt, Isus se plânge de aceste orașe – sunt trei în principal: Corazin, Betsàida și Cafarnaum – și Isus se lamentează de faptul că, dacă ar fi dus același mesaj în cetățile păgâne, ele s-ar fi convertit, dar acestea nu. De ce această rezistență? Pentru că sunt orașe dominate de învățătura sinagogii.

Și tocmai în acest punct – suntem la capitolul 11 din Matei, versetul 25 – Isus exclamă: În acel timp, deci în legătură cu acest lucru, Isus a spus: „Îți aduc laudă, Tată…”. Isus nu vorbește despre Dumnezeu, vorbește despre Tatăl, este important pentru a înțelege învățătura sa. Domn al cerului și al pământului, pentru că ai ascuns acestea celor înțelepți și pricepuți… Isus nu urăște persoanele culte, „înțelepți și pricepuți” sunt imagini ale învățaților Legii, ale cărturarilor, care raționează în termeni de doctrină și lege. Dar, dacă cu legea, cu doctrina, se poate ajunge să se discute, să se vorbească despre Dumnezeu, în ce îl privește pe Tatăl putem doar să experimentăm puterea iubirii sale imitând această iubire. Iată de ce Isus vorbește despre Tatăl. Pentru pricepuți, pentru înțelepți, deci pentru cărturari, pentru învățătorii legii, Dumnezeu se manifestă în doctrină și nu în viață, așa cum învață în schimb Isus.

Și, spune Isus, deci ai ascuns aceste lucruri celor înțelepți și pricepuți și le-ai revelat celor mici. În ciuda eșecului predicării lui Isus, există un grup de persoane care îl urmează: sunt cei marginalizați, sunt nulitățile, sunt cei invizibili. Tocmai acestea sunt persoanele care îl urmează și îi ascultă mesajul.

Și Isus continuă, repetând din nou cuvântul „Tată”: Da, Tată, pentru că așa ai hotărât în bunăvoința ta. Iar aici, cu un raționament tipic teologilor și rabinilor, Isus afirmă: Toate mi-au fost date de Tatăl meu și nimeni nu-l cunoaște pe Fiul decât Tatăl, nici pe Tatăl nu-l cunoaște nimeni, decât numai Fiul și acela căruia Fiul vrea să-i reveleze. Ce vrea să spună Isus cu acest raționament? Dumnezeu, după cum am văzut, poate fi cunoscut prin lege, Tatăl numai prin iubire. Așadar, tocmai prin a fi profund umani, prin a fi sensibili la nevoi și atenți la necesități, la suferințele altora, putem experimenta prezența Tatălui. Așa cum am spus, Dumnezeu poate fi cunoscut prin lege, Tatăl numai prin experiența iubirii. Odată cu Isus, Dumnezeu s-a făcut om, iar omul, umanitatea, este singura valoare sacră.

Iar apoi este invitația din partea lui Isus: Veniți la mine toți cei osteniți și împovărați… Osteniți și împovărați de ce? De respectarea legii, va spune Isus mai târziu în această Evanghelie. Tocmai acești pricepuți, acești cărturari, acești învățători ai legii leagă poveri grele pe umerii oamenilor. Sunt doctrinele care se acumulează, și de aceea sunt osteniți și împovărați. Iar el spune: și eu vă voi da odihnă. Termenul folosit de evanghelist înseamnă a se odihni, a înceta munca, a răsufla. Am putea spune: „eu voi fi răsuflarea voastră”.

Și apoi, iată provocarea lui Isus: Luați asupra voastră jugul meu… Jugul, știm, era acea unealtă care se punea pe boi pentru a-i conduce pe câmp, și era imaginea legii. Legea, legea lui Moise, devenise un jug, dar un jug apăsător. Atunci Isus ne invită să facem o înlocuire: lăsați la o parte jugul legii… Credinciosul nu mai este cel care se supune lui Dumnezeu respectând legile sale, ci cel care se aseamănă cu Tatăl practicând o iubire asemănătoare cu a sa. Luați asupra voastră jugul meu și învățați de la mine, că sunt blând și smerit cu inima… Isus nu spune să imităm caracterul său, ceva imposibil, ci alegerea sa socială. „Cei blânzi”, în acel timp… Termenul îi indică pe cei dezmoșteniți, cuvântul „umil” în greacă este „tapino”, adică puneți-vă de partea celor din urmă, de partea celor marginalizați, de partea celor invizibili, acolo este prezența mea. Și de fapt spune: veți găsi odihnă pentru viața voastră. Acesta este un citat din cartea Înțelepciunii, care îi înviorează pe oameni.

Și încheie Isus: Jugul meu, deci acceptarea imitării iubirii Tatălui – acesta este jugul –, este plăcut, iar povara mea este ușoară. Nu mai există poveri pe care trebuie să le ducem, care îi zdrobesc pe oameni, așa cum va denunța apoi Sfântul Petru în conciliu, spunând: „de ce continuați să-l ispitiți pe Dumnezeu punând pe umerii discipolilor un jug – și a fost un eșec – pe care nici părinții noștri și nici noi nu l-am putut duce?”. Deci respectarea legii nu a permis comuniunea cu Tatăl; primirea, iubirea, practicarea iubirii sale, da.

Pr. Alberto Maggi

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centrul de Studii Biblice