Întâmpinarea Domnului

Întâmpinarea Domnului – 2 februarie 2022

Ochii mei au văzut mântuirea ta – Comentariu la Evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

Luca 2,22-40

După ce s-au împlinit zilele purificării lor, după Legea lui Moise, Maria și Iosif l-au dus pe copil la Ierusalim, ca să-l ofere Domnului, după cum este scris în Legea Domnului: «Orice prim născut de parte bărbătească va fi numit sfânt pentru Domnul» și să aducă jertfă, după cum este spus în Legea Domnului, «o pereche de turturele sau doi pui de porumbel».

Și iată că era la Ierusalim un om cu numele Simeon și acesta era un om drept și evlavios care aștepta mângâierea lui Israel și Duhul Sfânt era asupra lui. Îi fusese revelat de Duhul Sfânt că nu va vedea moartea înainte de a-l vedea pe Cristosul Domnului. A fost condus de Duhul Sfânt la templu, iar când părinții l-au adus pe copilul Isus ca să facă după obiceiurile Legii cu privire la el, l-a luat în brațe și l-a binecuvântat pe Dumnezeu, spunând: «Acum, slobozește-l pe slujitorul tău, Stăpâne, după cuvântul tău, în pace, căci au văzut ochii mei mântuirea ta pe care ai pregătit-o înaintea tuturor popoarelor: lumină pentru a te revela neamurilor și slava poporului tău, Israel».

Tatăl și mama lui se mirau de cele spuse despre el. Simeon i-a binecuvântat și i-a spus Mariei, mama lui: «Iată, acesta este pus spre căderea și învierea multora în Israel și, ca semn de contradicție, și ție o sabie îți va străpunge sufletul, ca să se dezvăluie gândurile din multe inimi».

Era acolo și Ana, profetesa, fiica lui Fanuel, din tribul lui Așer. Aceasta era mult înaintată în vârstă. După ce trăise cu bărbatul ei șapte ani de la fecioria ei, era acum văduvă și ajunsese la optzeci și patru de ani. Ea nu părăsea templul, slujind zi și noapte prin posturi și rugăciuni. Fiind prezentă și ea, îl mărturisea pe Dumnezeu și vorbea despre copil tuturor celor care așteptau eliberarea Ierusalimului. Când au împlinit toate după Legea Domnului, s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret. Iar copilul creștea și se întărea, plin de înțelepciune, și harul lui Dumnezeu era asupra lui.

Luca 2, 22-40

„Și ție o sabie îți va străpunge sufletul, ca să se descopere gândurile din multe inimi” (Lc 2,35).

Dacă Simeon o întâmpină pe Maria cu aceste cuvinte tragice și îi promite un viitor dramatic, este pentru că Luca îl vede în ea pe Israelul cel credincios, poporul care va fi străbătut de sabia dezbinării, așa cum profețise Ezechiel („Sabia să traverseze pământul”, Ez 14,17).

Maria și Iosif urcaseră la Templu crezând că îl vor găsi pe preotul care avea să o purifice pe mama copilului. În schimb, l-au găsit pe omul Duhului care vorbește despre purificarea lui Israel.

Sabia despre care vorbește Simeon este o imagine a puterii cuvântului lui Dumnezeu (Înț 18,15; Is 49,2), cuvânt care este descris în Scrisoarea către Evrei ca fiind „eficient și mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri; acesta pătrunde până la despărțitura sufletului şi a spiritului, a încheieturilor şi a măduvei și știe să discearnă sentimentele și gândurile inimii” (Evr 4,12). Conceptul de Cuvânt al Domnului ca sabie se regăsește și în scrierile lui Paul („luați sabia Duhului, adică a cuvântului lui Dumnezeu”, Ef 6,17) și în Cartea Apocalipsei, unde citim că din gura Domnului „ieșea o sabie ascuțită cu două tăișuri” (Apoc 1,16; 2,16; 19,15).

Isus și mesajul său vor provoca conflicte profunde și rupturi dramatice în Israel, iar din cauza lui „vor fi dezbinați tatăl împotriva fiului și fiul împotriva tatălui” (Lc 12,53).

Pentru unii, Isus va fi o „piatră de scandal” care îi face pe oameni să cadă (1 Pt 2,7; Rom 9,33), iar pentru alții piatra unghiulară pe care să zidească (Fap 4,11).

Simeon o anunță pe Maria că întreaga ei viață va fi străbătută de cuvântul fiului ei, un cuvânt care, asemenea unei săbii, o va constrânge să facă alegeri dureroase, dar inevitabile.

Dacă acceptarea anunțului îngerului a condus-o să fie mama lui Isus, acceptarea mesajului fiului o va conduce să devină discipola lui. Dar acest cuvânt va fi adesea neînțeles și sursă de nemulțumire și dezbinare, ca primele cuvinte pe care Isus le va adresa mamei sale: cuvinte de ocară (Lc 2,49).

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Sursa: Facebook