Înălțarea: a fi binecuvântarea lui Dumnezeu

Trei niveluri pentru a intra în mister

A aborda un text biblic ținând cont de nivelurile sale de lectură înseamnă a ne întâlni în mod fericit cu intenția sa comunicativă.

În acest sens, nivelul istoric, cel teologic și cel spiritual trebuie să fie luate în considerare, pentru a nu cădea în banalizarea sau literalizarea a ceea ce se spune.

Acest lucru este valabil în mod deosebit pentru evenimente cu totul speciale, precum cel pe care liturgia de astăzi ne propune să-l contemplăm: înălțarea lui Isus la cer.

Înțelegerea nivelului istoric

Nivelul istoric ne conduce la o investigare rapidă a tipului de limbaj adoptat: a se înălța la cer înseamnă a intra pe deplin în viața lui Dumnezeu, întrucât „cerul” este un mod respectuos de a vorbi despre Dumnezeu fără a-l numi. Paul din Tars, în scrisorile sale, va folosi limbajul înălțării lui Isus pentru a vorbi despre învierea sa.

Prin urmare, el intenționa să clarifice că Isus a fost primit pe deplin în viața divină, nu atât să transmită un eveniment care trebuia să se fi întâmplat exact în acești termeni. Mai mult, criteriile criticii istorice ne descurajează să considerăm că a avut loc în mod efectiv un zbor material al lui Isus înviat spre nori.

A intra în nivelul teologic

Și iată-ne așadar la nivelul teologic. Odată stabilit că scriitorul nu avea nicio intenție de a face cronica evenimentelor, ne putem întreba ce a vrut să ne comunice prin limbajul său simbolic și figurat.

Am menționat deja parțial acest lucru: comunitatea originară voia să clarifice cu o certitudine absolută că Isus nu a rămas prizonier al morții. Fusese în schimb primit în viața fără de sfârșit a lui Dumnezeu: el era Cel Viu.

La acest nivel teologic, este sugestiv să luăm în considerare modul în care relatarea lui Luca încheie narațiunea înălțării lui Isus la cer:

Apoi i-a scos până spre Betania și, ridicându-și mâinile, i-a binecuvântat, iar în timp ce îi binecuvânta, s-a îndepărtat de ei și a fost ridicat la cer.

Lc 24,50-51

Ultimul gest al lui Isus pe care comunitatea vrea să și-l amintească este binecuvântarea. Când comunitatea a reflectat la momentul în care Isus a murit și a fost descoperit ca Cel Viu, a vrut să și-l amintească pe Isus ca fiind omul care binecuvântează.

Nivelul spiritual

În acest punct iată-ne la nivelul spiritual. Ce reprezintă pentru noi acel eveniment? Ne comunică chipul lui Isus ca fiind omul în care binecuvântarea lui Dumnezeu s-a arătat și s-a răspândit.

A-l primi pe Isus în viața noastră înseamnă a primi chipul unui Dumnezeu care ne binecuvântează, care are stimă pentru capacitățile și resursele noastre. Ne privește cu iubire și tandrețe și are multă admirație pentru viața noastră.

Înălțarea lui Isus este atunci un moment de bucurie intensă: Dumnezeu se încrede în noi, știe că misiunea binecuvântătoare a lui Isus este acum în mâinile noastre. Și noi putem fi femei și bărbați binecuvântători.

Annamaria Corallo, 29/05/2022

Sursa: Gettalarete.it

Annamaria Corallo este o teologă biblistă expertă în metodologii de formare interactivă. A obținut licența (Facultatea de Teologie a Italiei Meridionale – Secția „San Luigi”) și doctoratul în Teologie Biblică (Universitatea Pontificală Gregoriana) și a finalizat Școala pentru Formatori în Evanghelizare și Cateheză (promovată de revista Evanghelizare și de Oficiul Catehetic Național). Participă la proiectul biblic internațional „Evanghelie și cultură” (Euangelion und Kultur) și este profesor asociat la Universitatea Pontificală „Gregoriana” din Roma.