În spatele cuvintelor

În spatele cuvintelor. Biserica-comuniune și laicitatea lumii

În Brazilia, de peste 40 de ani, În spatele cuvintelor este titlul revistei lunare a Centrului de Studii Biblice (CEBI) și indică o metodă de cercetare biblică: încercarea de a înțelege ce se află în spatele cuvintelor Bibliei. Această atenție poate fi aplicată nu numai textelor biblice, ci și unei înțelegeri corecte a faptelor vieții.

În aceste zile, chiar și în Brazilia primim vestea că la Verona episcopul demisionar s-a manifestat public în timpul celui de-al doilea tur al alegerilor municipale cerând clerului și credincioșilor să voteze pentru dreapta. Slavă Domnului, părintele Marco Campedelli, drag frate și prieten, de care sunt legat de mai bine de 30 de ani de prietenie (era 1988 când ne-am cunoscut), s-a manifestat în mod profetic, iar pentru asta a fost pedepsit într-un mod ciudat. Episcopul îl împiedică să predea religia într-o școală publică.

Printre noi a circulat o imagine în care episcopul răspundea la o întrebare în care explică că preotul nu putea preda religia într-o școală publică pentru că nu este în comuniune cu el. O noțiune stranie de comuniune, înțeleasă ca supunere necritică și unilaterală care dezvăluie lumii ceea ce papa Francisc numește în mod clar „clericalism”. Episcopul insistă pe o relație care constă în antisinodalitate, opusă modelului de Biserică pe care îl propune Papa și explică cum să „mergem împreună”.

Cu toate acestea, sunt mai multe lucruri în spatele acestei povești. Pentru cei care nu se află în Italia, este greu de înțeles cum, în plin secol XXI, o țară precum Italia poate menține prin lege puterea episcopilor catolici de a numi și revoca profesori de religie din școlile publice, ca și cum celelalte religii nu ar avea același drept de existență și școala ar putea renunța la caracterul ei de pregătire pentru o conviețuire pluralistă și respectuoasă.

Chiar și de departe, sunt solidar cu prietenul meu Marco Campedelli pentru nedreptatea suferită, pentru durerea de a vedea calea dialogului negată tocmai în Biserica pe care o iubește și pe care a slujit-o de atâția ani. Totuși, să dea Dumnezeu ca gestul său de libertate interioară și de veridicitate profetică să poată dezvălui ierarhiei Bisericii urgența de a relua dialogul fratern și iubitor cu umanitatea laică, după modelul celui început de papa Ioan al XXIII-lea în urmă cu 60 de ani.

Ca episcopii, preoții și laicii, femeile și bărbații, să îmbrățișeze mai profund și cu mai multă sinceritate propunerea de sinodalitate înaintată de papa Francisc.

Ca școala publică să devină cu adevărat un spațiu de dialog și conviețuire pluralistă care să-i pregătească pe tineri pentru o lume a păcii, a dreptății și a comuniunii cu universul.

Ultimele cuvinte ale episcopului meu, care a fost Învățătorul meu, dom Hélder Câmara, în timp ce se îndrepta spre Infinit, au fost: „Nu lăsa niciodată să cadă profeția”. Acum eu vă spun vouă tuturor aceste cuvinte: „Nu lăsați să cadă profeția”. Nu doar marile evenimente schimbă istoria, ci și micile acte de „nesupunere evanghelică” care fac să deraieze trenul îngâmfat al puterii. Este inutil să scriem pagini pe marile sisteme, dar numai teoretice, academice; este inutil să predăm de la catedrele noastre teologice valoarea conștiinței și libertății, dacă atunci când ni se face un abuz de putere ne plecăm capetele și sărutăm inelul.

Eu vin de pe acest tărâm al visurilor mari, care este America Latină. Noi am suferit un abuz sistematic de putere când au vrut să ne șteargă istoria și au scris „Descoperirea Americii” și nu rușinoasa și sângeroasa „Cucerire a Americii”. Orice „mic” abuz de putere trebuie denunțat, mai ales când este înfăptuit de cei care ar trebui să aibă, precum Biserica, Evanghelia ca singur imperativ moral.

Visez la o Biserică care să le recunoască tuturor aceeași demnitate, care să dărâme zidurile dintre „clerici și laici”, dintre „bărbați și femei”, dintre „bogați și săraci”.

Visez la o Biserică care să meargă la școala de laicitate a învățătorului ei Isus din Nazaret, care a fost laic și nu cleric.

Visez la o Biserică care dansează așa cum dansează poporul meu brazilian.

Și, în timp ce dansează, spune că și Dumnezeu dansează.

Pentru că el da, este „în comuniune” cu oamenii, cu universul, și visează, pentru noi toți, la o lume fericită.

Marcelo Barros (www.marcelobarros.com) este un ecoteolog, biblist și eseist brazilian, unul dintre cei mai respectați la nivel global; Marcelo Barros a fost colaborator al lui dom Hélder Câmara, animator al Comunităților Ecleziale de Bază și membru al Asociației Ecumenice a Teologilor din Lumea a Treia (Asett).

Pr. Marcelo Barros, 15/07/2022

Sursa: Adista