Printre voi este unul pe care nu-l cunoașteți

Duminica a 3-a din Advent – 13 decembrie 2020

În mijlocul vostru este unul pe care voi nu-l cunoașteți – Comentariu la evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

În acel timp, a fost un om, trimis de Dumnezeu, al cărui nume era Ioan. Acesta a venit spre mărturie, ca să dea mărturie despre lumină, pentru ca toți să creadă prin el. Nu era el lumina, ci a venit să dea mărturie despre lumină.
Aceasta este mărturia dată de Ioan când iudeii au trimis de la Ierusalim unii preoți și leviți ca să-l întrebe: «Cine ești tu?». Iar el a mărturisit, și nu a negat. A mărturisit: «Nu sunt eu Cristosul!». L-au întrebat: «Atunci, cine? Ești tu Ilie?». El a răspuns: «Nu sunt!». «Ești tu Profetul?». A răspuns: «Nu!». Așadar, i-au zis: «Cine ești? Ca să dăm un răspuns celor care ne-au trimis. Ce spui despre tine însuți?». El a zis: «Eu [sunt] glasul celui care strigă în pustiu: „Îndreptați calea Domnului!”, după cum a spus Isaía profetul».
Iar cei trimiși erau dintre farisei. L-au întrebat și i-au zis: «Așadar, de ce botezi dacă tu nu ești nici Cristosul, nici Ilie, nici Profetul?». Ioan le-a răspuns, zicând: «Eu botez cu apă; dar în mijlocul vostru este unul pe care voi nu-l cunoașteți, care vine după mine, căruia eu nu sunt vrednic să-i dezleg cureaua încălțămintei».
Acestea s-au petrecut în Betania, dincolo de Iordan, unde boteza Ioan.

Ioan 1,6-8.19-28

A venit un om trimis de Dumnezeu. Cu această expresie frumoasă luată din prologul Evangheliei după Ioan începe pasajul liturgiei de astăzi; și numele lui era Ioan. Din moment ce planul lui Dumnezeu este adresat oamenilor, el alege un om pentru a-l manifesta. Dumnezeu evită cu acuratețe persoanele religioase și sistemul religios, care știe că sunt refractare și chiar ostile proiectului său. Deci, a venit acest om, al cărui nume era Ioan, și care înseamnă „Domnul este milostivire”, pentru a fi un martor al luminii, deoarece acțiunea întunericului, care este identificată în Evanghelia după Ioan cu instituția religioasă, a fost atât de puternică încât i-a narcotizat pe toți. Atunci care este sarcina lui Ioan? Aceea de a trezi dorința de viață în toți oamenii, mesajul său este universal.

Apoi, pasajul trece la versetul 19 și continuă: Aceasta este mărturia lui Ioan, când iudeii… Iată, se declanșează imediat alarma: de îndată ce acțiunea lui Dumnezeu se manifestă, iată că se declanșează alarma autorităților. Cu termenul „iudei”, care apare aici pentru prima dată, nu se înțelege poporul, populația iudaică, ci întotdeauna exponenții religioși, liderii religioși. Se declanșează alarma!

Au trimis… Evanghelistul a vorbit mai înainte despre un om trimis de Dumnezeu, ei bine, atunci când Dumnezeu trimite pe cineva să trezească lumina, iată că întunericul trimite pe cineva să o stingă. Trimit de la Ierusalim – este Sfântul Scaun din acel timp, este orașul sfânt unde își are reședința instituția religioasă – preoți și leviți. Leviții îndeplineau și funcția de poliție. Deci îi trimit pe preoți să-l întrebe, pentru că era o alarmă cu privire la acest personaj ciudat, Ioan, și pe leviți să-l aresteze eventual. Ioan reprezintă un pericol. I se adresează într-o manieră brutală, fără nicio formă de curtoazie: Cine ești tu? Și Ioan răspunde: Eu nu sunt Cristosul, adică nu sunt Mesia; de asta se temeau. Dar de ce se temeau de acest lucru? Dacă în cuvinte anunțau venirea lui Mesia, se rugau să vină, în realitate sperau că acest lucru nu se va întâmpla niciodată deoarece printre lucrurile pe care avea să le facă Mesia era și acela de a curăța putregaiul castei preoțești din Ierusalim și de a-i elimina pe preoții corupți. Așa că se temeau de el.

Atunci, cine? – l-au întrebat; cine ești? Ești Ilie? Ilie era profetul despre care se credea că va veni înaintea lui Mesia. Răspunsurile lui Ioan devin din ce în ce mai seci: Nu sunt. Ești tu Profetul? Profetul anunțat de Moise care avea să vină să interpreteze legea… Iar ultimul răspuns este foarte sec: Nu. Deci trei răspunsuri, unul mai sec decât celălalt. Atunci îl întreabă: Dar cine ești? Ca să dăm un răspuns celor care ne-au trimis. Și apoi evanghelistul îl citează pe profetul Isaìa, dar modificându-l: Eu sunt glasul celui care strigă din pustiu. Și în timp ce textul profetului Isaìa spune „Pregătiți calea Domnului”, aici Ioan scrie: Îndreptați… Autoritățile religioase nu au nicio sarcină să pregătească, trebuie doar să îndrepte, adică să elimine obstacolele pe care ele însele le-au pus. Și cum au pus aceste obstacole care îi împiedică pe oameni să surprindă iubirea lui Dumnezeu? Printr-o respectare obsesivă a legii care ajungea până la cel mai mic detaliu al vieții oamenilor.

Și iată atunci că se declanșează alarma și apar fariseii. Fariseii apar aici pentru prima dată, pentru a-l întreba și eventual aresta pe Ioan, și vor apărea ultima dată când Isus este arestat. Fariseii, termenul înseamnă „separați”, sunt laici evlavioși care respectă toate cele 613 precepte ale legii lui Moise. Din această interpretare pe care a dat-o Ioan în răspunsul său, „îndreptați” în loc de „pregătiți”, au înțeles că obstacolul este… Care anume? Respectarea legii pe care ei o susțin.

Așadar, iată că intervin și ei pentru a-l întreba, iar aici este denunțul pe care îl face Ioan, un denunț care va însoți întreaga Evanghelie: Eu botez cu apă; dar în mijlocul vostru – deci chiar în mijloc – este unul pe care voi nu-l cunoașteți. Acest denunț va însoți întreaga Evanghelie după Ioan. Fariseii, autoritățile, preoții nu-l vor cunoaște niciodată pe Isus, pentru că cei care au o relație cu Dumnezeu bazată pe respectarea legii nu vor ajunge niciodată să cunoască un Isus care propune o relație cu Tatăl bazată nu pe supunerea față de legile sale, ci pe îmbrățișarea iubirii sale și asemănarea cu el.

Pr. Alberto Maggi

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centro Studi Biblici