În legătură cu sarea

Duminica a 5-a de peste an – 5 februarie 2023

Voi sunteți lumina lumii – Comentariu la evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

În acel timp, Isus l-ea spus discipolilor săi: Voi sunteți sarea pământului. Dacă sarea își pierde gustul, cu ce se va săra? Nu mai este bună de nimic, decât să fie aruncată afară și călcată în picioare de oameni.
Voi sunteți lumina lumii. Nu se poate ascunde o cetate așezată pe munte. Nici nu se aprinde o candelă și se pune sub obroc, ci pe candelabru ca să lumineze pentru toți cei din casă. Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât ei să vadă faptele voastre bune și să-l glorifice pe Tatăl vostru cel din ceruri.

Matei 5, 13-16

La încheierea fericirilor evanghelistul adaugă un avertisment sever în care se evidențiază responsabilitatea comunității credincioșilor față de omenire.

Fericirile reprezintă codul noului legământ cu omenirea. Pentru ca acest cod să devină realitate, are nevoie și este condiționat de angajamentul celor care îl urmează pe Isus. Acest angajament este subliniat de imaginea sării. Cunoscută dintotdeauna ca element de conservare a produselor alimentare, sarea era presărată simbolic pe contracte pentru a le da validitate și pentru a le face durabile. Folosită în sacrificii (orice ofrandă a ta să o presari cu sare) era un semn al legământului: „Să nu lipsească sarea alianței Dumnezeului tău de pe ofranda ta!” (Lev 2,13). De aceea, în Vechiul Testament se spune adesea că a fost încheiată „o alianță de sare”, în sensul de „perenă, inviolabilă” (Num 18,19; 2 Cron 13,5). Fidelitatea discipolilor față de fericiri validează noul legământ cu poporul și permite venirea Împărăției.

Matei denunță un risc (care va fi încă prezent în evanghelie) de aderare formală la mesajul lui Isus, fără o traducere concretă („nu oricine îmi zice Doamne, Doamne…”, Mt 7,21). Acest comportament este subliniat de verbul neobișnuit (môrainô) pe care evanghelistul îl folosește aplicându-l sării: a înnebuni. Acest verb ne amintește de comportamentul omului nebun (môros), adică cel care ascultă mesajul lui Isus, dar nu îl pune în practică și este sortit să se ruineze ca un om care își construiește „casa pe nisip. A căzut ploaia, au venit șuvoaiele, au suflat vânturile, au izbit în casa aceea și ea s-a prăbușit. Iar prăbușirea ei a fost mare” (Mt 7,26-27).

Acești discipoli care ascultă, dar nu practică, sunt aruncați afară (termen folosit întotdeauna în mod negativ în Evanghelia după Matei, Mt 10,14; 12,46.47; 13,48; 21,17.39; 26,69.75) și merită disprețul puternic (călcați în picioare) al celor care așteptau de la ei un mesaj al vieții.

Pr. Alberto Maggi, 04/02/2023

Sursa: Facebook