Iată, vei zămisli și vei naște un fiu și-l vei numi Isus

Neprihănita Zămislire a Mariei – 8 decembrie 2019

Iată, vei zămisli și vei naște un fiu și-l vei numi Isus  – Comentariu la evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

„Nimic nu este imposibil pentru Dumnezeu”. Exact cu aceste cuvinte se încheie episodul veștii bune aduse Mariei de îngerul Gabriel. Pentru ca nimic să nu-i fie imposibil lui Dumnezeu se cere ascultarea cuvântului său, încrederea în acest cuvânt, iar apoi este necesară acțiunea. Evanghelistul încheie cu această asigurare – că nimic nu este imposibil pentru Dumnezeu – episodul bunei-vestiri, pentru că, într-adevăr, întregul drum este în urcare.

Sântul Paul, în Prima Scrisoare către Corinteni, spune că Dumnezeu a ales ceea ce este disprețuit, ceea ce este ignobil pentru lume, ceea ce noi niciodată nu am fi ales pentru afacerile noastre. Este exact ceea ce a făcut Dumnezeu.

Să citim evanghelia lui Luca. „În luna a șasea îngerul Gabriel…”. Gabriel, în ebraică Gabri-el, înseamnă „puterea lui Dumnezeu”, deci este forța creației care este capabilă să învingă orice rezistență. „A fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea”. Iată, încep deja dificultățile pentru că îngerul lui Dumnezeu nu este trimis în regiunea sfântă din Iudeea, care purta numele strămoșului celor 12 triburi ale lui Israel, Iuda, locul unde se afla prezența lui Dumnezeu, în templul din Ierusalim, ci într-o regiune atât de disprețuită încât își datorează numele profetului Isaía, care indica acest loc în cartea sa, la capitolul 8, versetul 23, ca fiind „districtul neamurilor”, adică al păgânilor, al necredincioșilor.

„District” în limba ebraică se spune „Ghelil”, din care derivă „Galileea”. Așadar, este regiunea disprețuită, regiunea persoanelor despre care se credea că nici n-ar fi putut să învie, o regiune oricum exclusă de la acțiunea lui Dumnezeu. Iar această cetate a Galileii este „numită Nazaret”, nemenționată niciodată în Vechiul Testament, nepomenită în Biblie. O suburbie sălbatică locuită de troglodiți, lume belicoasă, care trăia în grote.

Iosif Flavius, contemporan cu Evangheliile, spune că galileenii sunt belicoși încă de la o vârstă fragedă. Dar mai este încă ceva și mai surprinzător: „… la o fecioară, căsătorită…”. Indicația pe care ne-o dă evanghelistul ne este greu s-o înțelegem, pentru că uzanțele matrimoniale din acea vreme sunt foarte îndepărtate și diferite de cele ale noastre. Pe vremea aceea căsătoria avea loc în două etape. O primă etapă era numită nuntă, atunci când femeia avea 12 ani și băiatul 18, iar după un an avea loc a doua fază a mariajului numită căsătorie.

Prin urmare, aici o avem pe această fată care se afla în prima fază a căsătoriei, când încă nu era posibil ca soții să locuiască împreună și să aibă relații sexuale între ei.

Această femeie este căsătorită. Deci, îngerul este trimis la o femeie. Dumnezeu nu adresase niciodată vreun cuvânt unei femei; chiar și acest lucru este total în urcare. Biblia spune: „de la femeie începe păcatul și din cauza ei toți murim”.

„Căsătorită cu un bărbat din casa lui David, numit Iosif. Fecioara se numea Maria”. Iată, continuă drumul în urcare. Dintre atâtea nume care puteau fi alese pentru această fată care trebuia să-l aducă pe lume pe Isus, este ales tocmai numele care, în Biblie, purta ghinion. De ce? Este numele surorii lui Moise, femeie ambițioasă, pedepsită în mod sever de Dumnezeu cu lepra. Iar din clipa aceea numele „Maria” nu mai apare niciodată în Biblie.

E aproape la fel ca în lumea noastră creștină cu numele Iuda, care este un nume foarte frumos și, de altfel, este numele unuia dintre apostoli (nu numai al trădătorului lui Isus), dar fiindcă ne reamintește de trădare, nimeni nu-i pune propriului copil numele Iuda.

Tot astfel, nimeni nu-i punea unei fetițe numele Maria, pentru că amintea de o femeie pedepsită de Dumnezeu. Așadar, după cum vedem, drumul este pe deplin în urcare. În Galileea, la Nazaret, o femeie cu acest nume care poartă ghinion, care prevestește nenorociri… „Intrând la ea, a zis: «Bucură-te, plină de har”, ceea ce nu înseamnă o constatare pe care îngerul o face despre virtuțile Mariei, ci înseamnă „umplută cu har”.

Dumnezeu nu este atras de meritele Mariei, ci o umple cu iubirea sa. „Domnul este cu tine”. Este expresia prin care Dumnezeu le confirma prezența sa oamenilor pe care îi chema să înfăptuiască acțiunile sale, ca de exemplu lui Ghedeon. „La aceste cuvinte ea s-a tulburat foarte mult și se întreba ce sens ar avea un salut ca acesta. Îngerul i-a zis: «Nu te teme, Marie, iată, ai aflat har la Dumnezeu»”. Deci, chiar Dumnezeu este cel care o umple cu iubirea sa. „Vei concepe un fiu”, iar aici încep noutățile care se vor dezvolta apoi de-a lungul vieții lui Isus și a învățăturii sale.

„Îl vei aduce pe lume și îl vei numi Isus”. Dar acest lucru este nemaiauzit, femeia nu-i poate da numele copilului care se naște. Iar apoi numele copilului care se naște este însuși numele tatălui. Aici, în schimb, tocmai femeia este chemată să rupă cu tradiția, să rupă cu trecutul, să se deschidă spre noutate.

Chiar ea trebuie să dea numele copilului și nu trebuie să-l numească cu numele soțului, Iosif, așa cum cere tradiția, ci trebuie să-l numească cu acest nume: Isus. Îngerul spune că acest copil „va fi mare și va fi numit Fiul celui Preaînalt; Domnul Dumnezeu îi va da tronul…”. Nu va moșteni tronul, ci este o acțiune nouă. „Lui David, tatăl său, și va domni pentru totdeauna peste casa lui Iacob și împărăția lui nu va avea sfârșit”.

Aceasta este promisiunea pe care îngerul o face Mariei. Ei bine, Maria nu se pierde cu firea în fața acestei noutăți și întreabă numai care vor fi modalitățile. „Atunci Maria i-a zis îngerului: «Cum se va întâmpla aceasta, căci nu cunosc bărbat?»”. Întocmai, pentru că încă nu trecuse în a doua fază a căsătoriei, nunta, când începea conviețuirea.

„I-a răspuns îngerul…”. Evanghelistul cuprinde existența Mariei între cele două coborâri ale Duhului Sfânt: la buna vestire și în cenaclu, cu Rusaliile. „Duhul Sfânt va coborî peste tine”. În Maria are loc o nouă creație, o nouă naștere. „Și puterea Celui Preaînalt te va acoperi cu umbra sa. De aceea, cel care se va naște va fi sfânt și va fi numit Fiul lui Dumnezeu”. Moduri de exprimare pentru a clarifica faptul că cel care se va naște va fi Mesia, trimisul lui Dumnezeu, eliberatorul poporului.

Așadar, asupra Mariei coboară Duhul Sfânt la fel ca în momentul creației, iar ceea ce se naște este ceva complet nou. De ce în toate acestea îngerul îl exclude în totalitate pe Iosif? Pentru că tatăl îi transmitea fiului nu doar viața biologică, ci și tradiția religioasă, morală. Ei bine, Isus nu-i va urma pe părinții Israelului, ci îl va urma pe Părintele, care este Dumnezeu.

Și îngerul confirmă: „Iată, Elisabeta, ruda ta, a conceput și ea un fiu la bătrânețea ei, iar aceasta este luna a șasea pentru ea, care era numită sterilă: nimic nu este imposibil pentru Dumnezeu”.

Acțiunea lui Dumnezeu, prin forța sa creatoare, nu are limite, dar, așa cum aminteam la început, Dumnezeu are nevoie de ascultarea din partea omului, de încrederea sa în acest cuvânt și apoi de colaborarea sa. „Atunci Maria a zis: «Iată slujitoarea Domnului»”, nu o slujitoare. „Slujitorul Domnului” era unul din titlurile pe care le avea poporul lui Israel. Așadar, pentru evanghelist, Maria identifică poporul. „Fie mie după cuvântul tău. Și îngerul s-a îndepărtat de ea”.

Maria se încrede, se încrede complet în Dumnezeul părinților ei, iar acum o așteaptă sarcina cea mai dificilă: să-l îmbrățișeze și să-l accepte pe Dumnezeul fiului ei, Isus.

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centro Studi Biblici