Iată mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii

Duminica a 2-a de peste an – 19 ianuarie 2014

Iată-l pe mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii! – Comentariu la Evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

În acel timp, Ioan l-a văzut pe Isus venind la el și a zis: «Iată-l pe mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii! Acesta este cel despre care am spus: „După mine vine un bărbat care a trecut înaintea mea, pentru că era mai înainte de mine. Eu nu-l cunoșteam, dar am venit să botez cu apă, ca, prin aceasta, el să fie făcut cunoscut lui Israel”».
Ioan a dat mărturie, spunând: «Am văzut Duhul coborând ca un porumbel din cer și rămânând asupra lui. Eu nu-l cunoșteam, însă cel care m-a trimis să botez cu apă, el mi-a zis: „Acela deasupra căruia vei vedea Duhul coborând și rămânând peste el, el este cel care botează în Duhul Sfânt”. Eu am văzut și am dat mărturie: acesta este Fiul lui Dumnezeu».

Ioan 1, 29-34

Ioan își cadențează Evanghelia urmând ritmul creației conform cărții Genezei. Tocmai de aceea pasajul de astăzi începe cu expresia: A doua zi. Este a doua zi, iar evanghelistul va cadența aceste zile până în ziua a șaptea, ziua desăvârșirii creației, cu nunta din Cana, unde va fi anunțat noul legământ.

Ei bine, a doua zi, văzându-l pe Isus venind spre el, Ioan Botezătorul a zis: Iată-l pe mielul lui Dumnezeu. Ioan Botezătorul îl identifică pe Isus ca miel al lui Dumnezeu. Ce se înțelege prin acest miel? Este mielul pascal, acel miel pe care Moise i-a poruncit poporului său să-l mănânce în noaptea de Paști, întrucât carnea sa avea să-i dea putere să facă acest drum spre eliberare, iar sângele acestui miel avea să-i scutească pe evrei de moartea pe care îngerul nimicitor avea să o aducă asupra întregului Egipt în noaptea aceea.

Deci carnea pentru a avea puterea de a merge spre libertate, iar sângele pentru a fi eliberați de moarte. Ei bine, evanghelistul Ioan îl vede în Isus pe mielul lui Dumnezeu. Există numeroase referințe în Evanghelie despre Isus ca miel pascal, de exemplu moartea lui care va fi avea loc la aceeași oră în care erau jertfiți în templu mieii pentru Paști, faptul că niciun os al lui Isus nu va fi zdrobit, după cum era stabilit pentru acest miel pascal ale cărui oase nu trebuiau să fie zdrobite.

Așadar, Ioan îl vede în Isus pe mielul lui Dumnezeu, cel a cărui carne îi va da poporului capacitatea și puterea de a începe drumul spre libertate, eliberarea și exodul, și al cărui sânge nu-l va salva de la moartea fizică, ci îl va salva de la moartea definitivă. Le va permite celor care îmbrățișează acest sânge o viață de o asemenea calitate încât să poată depăși moartea.

Ei bine, funcția mielului lui Dumnezeu, potrivit lui Ioan, este aceea de a ridica păcatul lumii. Nu este vorba despre păcatele lumii, care ar da semnificația păcatelor oamenilor, ci despre păcatul lumii. Există un păcat care precedă venirea lui Isus și reprezintă un obstacol în calea comunicării dintre Dumnezeu și umanitate. Acest păcat este refuzul ofertei de plinătate a vieții pe care Dumnezeu o face omenirii, cauzat de aderarea la un sistem ideologic, religios, care este contrar voinței lui Dumnezeu.

Iar Ioan Botezătorul îl definește pe Isus ca cel despre care am spus: „După mine vine un bărbat”, deci pentru moment este prezentat doar ca bărbat. El spune că nu l-a cunoscut, dar a venit să boteze cu apă pentru ca Isus să fie descoperit lui Israel.

Israel va fi întotdeauna un grup restrâns care rămâne credincios Domnului, alianței, promisiunilor sale, iar în cartea profetului Sofonía citim: „Voi păstra printre voi un popor umil și sărac, o rămășiță a lui Israel care se va încrede în numele Domnului”. Promisiunea Domnului este pentru acest rest al lui Israel. Dar această promisiune, care este acum pentru Israel, mai târziu, odată cu Isus, se va îndrepta de la Israel spre întreaga omenire.

Ioan a dat mărturie, spunând: „Am contemplat Duhul”. Articolul hotărât indică totalitatea Duhului, adică energia divină, plinătatea puterii lui Dumnezeu, adică iubirea. Coborând ca un porumbel din cer. Ne amintim că porumbelul se referă atât la Duhul care plutea asupra creației în relatarea Genezei, cât și la afecțiunea porumbelului pentru cuibul său. Și rămânând asupra lui.

Este important cum evanghelistul subliniază nu numai faptul că Duhul coboară asupra lui Isus, ci că rămâne. Ce înseamnă? Experiența Duhului este posibilă pentru mulți, dar numai cel asupra căruia rămâne acest Duh îl poate comunica altora; aceasta va fi de fapt activitatea lui Isus pe care o vom vedea acum.

Eu nu-l cunoșteam, însă cel care m-a trimis să botez cu apă, el mi-a zis: „Acela deasupra căruia vei vedea Duhul coborând și rămânând”. Iată, evanghelistul subliniază din nou că Duhul, adică tăria, puterea lui Dumnezeu nu numai că coboară asupra lui Isus, ci rămâne asupra lui. El continuă literalmente: este cel care botează în Duhul Sfânt.

Evanghelistul pune în paralel expresia folosită „cel care ridică păcatul lumii” cu „cel care botează în Duhul Sfânt”. Acest păcat nu trebuie ispășit, ci trebuie extirpat. Cum? Nu printr-o luptă, nu prin violență. Ioan a scris deja în prologul său că lumina strălucește în întuneric. Lumina nu luptă împotriva întunericului; lumina se limitează să strălucească și întunericul dispare.

Acțiunea lui Isus este de a boteza în Duhul Sfânt. În timp ce botezul în apă însemna scufundarea într-un lichid care era exterior omului, botezul în Duhul Sfânt înseamnă a ne lăsa impregnați, îmbibați cu plinătatea puterii divine care vine de la Dumnezeu prin Isus. Deci acțiunea lui Isus este să comunice fiecărei persoane propria sa viață divină.

În timp ce asupra lui Isus coboară puterea lui Dumnezeu, Duhul, acțiunea lui Isus este aceea de a boteza în Duhul Sfânt. „Sfânt” indică nu numai calitatea, sfințenia acestui Duh, ci și activitatea lui de a sfinți, adică de a-i separa pe cei care îl îmbrățișează de sfera răului, de sfera întunericului. Deci, acțiunea lui Isus este de a comunica propriul său Duh.

Odată ce acest Duh este îmbrățișat de om, el devine o sursă țâșnitoare care comunică viața divină într-o manieră crescândă, continuă și debordantă. Și pasajul se încheie: Iar eu am văzut și am dat mărturie că acesta este Fiul lui Dumnezeu. Cel care a fost anunțat pur și simplu ca bărbat, „după mine vine un bărbat care este înaintea mea”, este acum revelat ca fiu al lui Dumnezeu.

Odată ce plinătatea Duhului Sfânt a coborât, în Isus există plenitudinea condiției divine și Isus manifestă pe deplin realitatea lui Dumnezeu.

Pr. Alberto Maggi

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centro Studi Biblici