Fiul omului îi va aduna pe aleșii săi

Duminica a 33-a de peste an – 18 noiembrie 2018

Fiul omului îi va aduna pe aleșii săi din cele patru vânturi – Comentariu la Evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: «În zilele acelea, după acea nenorocire, soarele se va întuneca, iar luna nu-și va mai da strălucirea ei; stelele vor cădea de pe cer, iar puterile cerului se vor zgudui. Atunci îl vor vedea pe „Fiul omului venind pe nori” cu putere mare și glorie.
Atunci va trimite îngerii și va aduna pe toți aleșii săi din cele patru vânturi, de la capătul pământului până la capătul cerului. Învățați de la smochin parabola: când mlădița devine deja fragedă și dau frunzele, știți că vara este aproape.
La fel și voi, când veți vedea că se împlinesc acestea, să știți că este aproape, la ușă. Adevăr vă spun că nu va trece această generație până nu se vor împlini toate acestea! Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece.
Cât despre ziua și ceasul acela, nu știe nimeni, nici îngerii în cer, nici Fiul, ci doar Tatăl».

Marcu 13,24-32

Capitolul 13 al Evangheliei după Marcu este extrem de complex. Evanghelistul este conștient de acest lucru, dovadă fiind faptul că la versetul 14 spune: „cel care citește”, adică lectorul, „să înțeleagă”.

Așadar, să încercăm să înțelegem ceea ce ne transmite evanghelistul. În zilele acelea, după acea nenorocire… Nenorocirea a fost distrugerea templului din Ierusalim, pe care Isus a anunțat-o. Iar aici, făcând trimitere la textele profeților, în special la profetul Ieremia, Isus folosește limbajul profetic al căderii regimurilor opresive.

Și spune Isus: Soarele se va întuneca, luna nu-și va mai da lumina. Soarele și luna, în acea cultură, erau divinități adorate de popoarele păgâne. Prin urmare, divinitățile păgâne își pierd splendoarea. De ce? Mai înainte Isus spusese: „Este necesar ca evanghelia, vestea bună, să fie proclamată tuturor”. Așadar, procesul de eliberare care a început odată cu căderea Ierusalimului începe să aibă efect. Anunțarea veștii bune, prin lumina, prin splendoarea adevăratului Dumnezeu, umbrește toate zeitățile false.

Iată care sunt efectele: Și stelele vor cădea de pe cer. Ce se înțelege prin „stele”? Pe atunci toți aceia care dețineau o putere, regele, împăratul, faraonul, se considerau a fi de condiție divină, astfel încât erau metaforic în cer, considerați ca stele.

Atunci, prin evanghelist, Isus ne spune că toate acele regimuri, acele puteri care își întemeiază autoritatea pe divinități false, din moment ce are loc vestirea evangheliei lui Isus, aceste false divinități își pierd splendoarea, iar aceste stele încep să cadă una după alta.

Aici referința lui Isus este la oracolul împotriva Babilonului al profetului Isaìa, unde profetul spune împotriva regelui Babilonului: „Cum de ai căzut din cer, stea a dimineții, fiu al zorilor? Voiai să spui: «Voi urca în cer» și în schimb te vei prăbuși în Șeól”.

Deci efectul pozitiv al anunțării veștii bune a lui Isus este că toate structurile puterii, toate regimurile bazate pe putere vor cădea prin eliberarea omului.

Iar puterile care sunt în ceruri se vor zgudui. În ceruri, potrivit evanghelistului, este Tatăl, Fiul omului și îngerii. Puterile sunt forțe care uzurpă condiția divină și încep să fie zguduite.

Apoi Isus ne sigură: Atunci îl vor vedea. Isus nu spune „veți vedea”, ci „vor vedea”. Cine va vedea? Cei puternici care cad de pe tronurile lor. Pe fiul omului venind pe nori. Norii indică condiția divină. Cu mare putere și glorie. În momentul în care puterile sunt zguduite, stelele încep să cadă, se manifestă puterea și gloria Fiului omului.

Și Isus adaugă că El îi va trimite pe îngeri, adică pe cei care l-au ajutat să-și îndeplinească lucrarea, și îi va aduna pe aleșii săi. Căderea persecutorilor va însemna triumful celor persecutați. Din cele patru vânturi, de la extremitatea pământului până la extremitatea cerului. Toate acestea pentru un nou început.

Iar apoi Isus continuă: De la smochin… Smochinul a apărut deja în această Evanghelie ca imagine a templului, a instituției religioase care era doar splendoare, dar fără roade, doar frunze și nimic fructe. Învățați parabola. Este o parabolă anume, am putea traduce prin „acea parabolă”. Dar care este parabola? Este aceea pe care Isus a spus-o împotriva instituției religioase, împotriva marilor preoți, este parabola viticultorilor ucigași, cărora Dumnezeu le va lua via.

Când mlădița devine deja fragedă și dau frunzele, știți că vara este aproape. La fel și voi – deci Isus se adresează comunității sale –, când veți vedea că se împlinesc acestea, să știți că este aproape, la ușă. Ce este aproape? Ce este la ușă? Împărăția lui Dumnezeu. Din moment ce cade Ierusalimul – și cade templul, acest mare obstacol de a merge și a predica vestea bună chiar și păgânilor –, din momentul în care prin anunțarea veștii bune încep să cadă toate puterile care se bazează pe dominarea, pe exploatarea omului, iată că se inaugurează împărăția lui Dumnezeu.

Și Isus ne asigură: Adevăr vă spun: nu va trece această generație înainte ca toate acestea să se întâmple. Știm că distrugerea Ierusalimului va avea loc în anul 70. Distrugerea Ierusalimului va permite păgânilor să intre în împărăția lui Dumnezeu. Cerul și pământul vor trece, adică totul va trece, dar cuvintele mele nu vor trece. Prin urmare, certitudinea absolută că dacă comunitatea anunță și trăiește vestea cea bună a lui Isus, orice sistem nedrept, orice sistem opresiv va cădea pentru că toți cei puternici, toate regimurile au picioare de lut și mai devreme sau mai târziu sunt sortite să cadă.

Iar apoi acest pasaj se încheie cu o imagine de mare încredere. Cât despre ziua aceea, este ziua morții lui Isus, și despre ceasul acela, ceasul persecuției și al morții discipolilor săi, nimeni nu știe, nici îngerii din cer, nici Fiul, ci doar Tatăl.

Ce vrea să ne spună Isus? Nu este important să cunoaștem momentul, ci să știm că este în mâinile Tatălui. Așadar, această pagină se încheie cu o invitație de a avea încredere deplină în acțiunea Tatălui. Deci, este o pagină pe deplin pozitivă. Cu siguranță nu este o pagină care tinde să-i sperie pe oameni, ci mai degrabă să-i elibereze și mai presus de toate este o pagină care încurajează comunitatea mică a credincioșilor care se simte neputincioasă în fața marilor regimuri care guvernează lumea.

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centro Studi Biblici