Fiți milostivi precum Tatăl vostru este milostiv

Duminica a 7-a de peste an – 24 februarie 2019

Fiți milostivi precum Tatăl vostru este milostiv – Comentariu la Evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

Luca 6,27-38

În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: «Vouă, care mă ascultați, vă spun: iubiți-i pe dușmanii voștri, faceți bine celor care vă urăsc, binecuvântați-i pe cei care vă blestemă, rugați-vă pentru cei care vă defăimează! Celui care te lovește peste un obraz întoarce-i-l și pe celălalt, iar pe cel care-ți ia mantia nu-l împiedica să-ți ia și tunica! Celui care îți cere dă-i și de la cel care a luat dintr-ale tale nu cere înapoi!

Așa cum vreți ca oamenii să vă facă vouă, faceți-le la fel! Dacă îi iubiți pe cei care vă iubesc, ce răsplată aveți? Căci și păcătoșii îi iubesc pe cei care îi iubesc pe ei. Și dacă faceți bine celor care vă fac bine, ce răsplată aveți? Și păcătoșii fac la fel. Și dacă dați cu împrumut celor de la care sperați să primiți înapoi, ce răsplată aveți? Și păcătoșii dau cu împrumut păcătoșilor, ca să primească la fel înapoi. Voi însă iubiți-i pe dușmanii voștri, faceți bine și dați cu împrumut fără ca să așteptați nimic, iar răsplata voastră va fi mare și veți fi fiii Celui Preaînalt, pentru că el este bun față de cei nerecunoscători și răi.

Fiți milostivi precum Tatăl vostru este milostiv!

Nu judecați și nu veți fi judecați; nu condamnați și nu veți fi condamnați, iertați și veți fi iertați; dați și vi se va da; o măsură bună, îndesată, scuturată și cu vârf vi se va da în poală, căci cu măsura cu care măsurați, vi se va măsura și vouă!».

Luca 6,27-38

Fiți milostivi precum Tatăl vostru este milostiv. Întreaga Evanghelie după Luca nu este altceva decât o variație pe această temă, o repropunere a acestei expresii în multiple forme. Aceasta este ceea ce vedem în pasajul pe care îl comentăm, capitolul al șaselea din Luca, de la versetele 27 la 38, unde Isus îi invită pe discipolii săi să-și pună viața în sintonie cu unda iubirii lui Dumnezeu pentru a o face să devină indisolubilă. Dar să-l ascultăm pe Isus.

Scrie evanghelistul: Dar vouă, care mă ascultați… Acești „voi” care ascultă sunt discipolii pe care Isus i-a proclamat fericiți. Eu vă spun… Și este o întreagă invitație la o iubire dinamică, la activitate, nu pasivitate. Iubiți-i pe dușmanii voștri. Iată ce înseamnă a-ți pune viața în acord cu iubirea lui Dumnezeu. Și faceți bine – literalmente, aici evanghelistul scrie: „faceți frumos, faceți-i frumoși”. Termenul care este tradus cu „bine”, în limba greacă are înțelesul de „frumos” și este foarte important acest termen cu care se încheie apoi această pagină.

Iubirea folosește pentru a-i face pe cei urâți să fie frumoși, pentru că cei care urăsc sunt persoane urâte. Așadar, prin iubirea voastră faceți ca aceste persoane să devină frumoase. Acest lucru înseamnă a colabora la acțiunea creatoare a lui Dumnezeu care, așa cum citim în cartea Genezei, după ce creează tot ce creează, „vede că erau foarte bune”, adică foarte frumoase. Și de aceea Isus ne invită să-i binecuvântăm pe cei care ne blestemă, să ne rugăm pentru cei care ne maltratează tocmai pentru a ne sintoniza lungimea de undă a iubirii cu cea a lui Dumnezeu.

De asemenea, ne invită și la o atitudine pozitivă față de violență, în sensul că violența nu trebuie suferită pasiv, ci trebuie dezamorsată. Iată de ce Isus spune: celui care te lovește peste un obraz întoarce-i-l și pe celălalt. Demnitatea o pierde cel care lovește, nu cel care este lovit. Așadar, prin plinătatea activității noastre să-i arătăm celuilalt inconsistența acțiunii sale violente.

Apoi Isus face referire la ceea ce era o regulă foarte cunoscută, numită regula de aur. O găsim și în istoria lui Tobía, în cartea lui Tobía la capitolul 4, versetul 15, care era aceea de a nu face altora ceea ce nu vrei să ți se facă ție. Ei bine, pentru Isus nu există niciodată negativul, ci întotdeauna pozitivul, și schimbă această expresie în Așa cum vreți ca oamenii să vă facă vouă, faceți-le și voi la fel. Deci nu spune „nu fă altora ceea ce nu vrei să ți se facă”, ci „fă altora ceea ce vrei să ți se facă ție”. Prin urmare, este o atitudine pozitivă, este o atitudine creativă.

Apoi Isus se referă, după ce i-a pus în opoziție pe credincioși şi pe păcătoși… Nu este nevoie să credem în Dumnezeu, să fim fii ai lui Dumnezeu pentru a face bine celor care ne vor binele. Isus afirmă că fii ai lui Dumnezeu nu ne naștem, ci devenim prin îmbrățișarea și imitarea iubirii sale. De fapt, Isus spune: Iubiți-i pe dușmanii voștri. În această pagină nu există în primul rând indicații cu privire la atitudinile pe care oamenii trebuie să le aibă și cu privire la ce trebuie să facă, ci această pagină este portretul a ceea ce este Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este așa. Faceți bine, împrumutați fără să așteptați nimic, iar răsplata voastră va fi mare și veți fi fiii Celui Preaînalt. Fii ai lui Dumnezeu nu ne naștem, ci devenim prin imitarea iubirii sale.

Iar aici Isus demolează unul din pilaștrii religiei, ai oricărei religii. În orice religie Dumnezeu îi răsplătește pe cei buni, dar îi pedepsește pe cei răi. Ei bine, Isus depășește toate acestea. Isus prezintă un Dumnezeu care nu este bun, ci exclusiv bun, a cărui iubire se adresează tuturor. Iată de ce Isus afirmă că El este binevoitor cu cei nerecunoscători și răi. Aici Luca depășește chiar și teologia lui Matei, care spusese că „Dumnezeu era bun cu cei răi și cu cei buni”. Aici nu. Cei buni dispar. El este binevoitor cu cei nerecunoscători și răi. Dumnezeu este iubire, iar iubirea sa este o dăruire continuă și crescândă a iubirii față de fiecare persoană.

Și apoi iată cuvântul despre care am spus, cuvântul pe care este centrată întreaga Evanghelie a lui Luca: fiți milostivi! Este singura dată când acest termen, „milostivi”, apare în Noul Testament. Îl mai întâlnim o singură dată sub formă de citat în Scrisoarea lui Iacob. Acest „milostivi” provine dintr-un termen ebraic care indică pântecele, uterul. Iar aici Isus contrapune… El spune: „fiți milostivi” – și ar putea spune: „precum mama voastră este milostivă”, pentru că despre acest lucru este vorba, despre ceea ce este în viscerele materne, în schimb el spune: „precum Tatăl”. Isus contrapune atitudinea mamei cu cea a tatălui, dar nu o contrapune, în realitate o unește: Isus prezintă un tată care este matern, iar iubirea maternă este aceea a iubirii necondiționate.

Și la aceasta ne invită Isus: să fim milostivi precum Tatăl nostru este milostiv. În timp ce în Vechiul Testament Domnul își încheia prescripțiile cu invitația: „fiți sfinți precum eu sunt sfânt” – dar sfințenia ne poate separa de ceilalți, sfințenia înțeleasă ca respectare a regulilor –, aici Isus ne invită să fim milostivi precum Tatăl nostru este milostiv. Iar această iubire, această iubire maternă, această iubire viscerală nu numai că nu ne îndepărtează de ceilalți, ci ne apropie, nu ne separă, ci ne unește.

Iar Isus continuă în acest crescendo… Spune: nu judecați și nu veți fi judecați; nu condamnați și nu veți fi condamnați. Și iată o altă surpriză: iertați și veți fi iertați. Iertarea nu se obține mergând la templu, printr-o acțiune liturgică, ci printr-o atitudine dinamică care înseamnă umplerea cu iubire a celui care a greșit. Iertarea nu înseamnă uitare, ci înseamnă a-l face pe celălalt să înțeleagă că această capacitate a lui de a-mi face rău nu va fi niciodată atât de mare cum este cea a mea de a-i voi și de a-i face binele.

Iar după această concluzie Isus face referire la moda piețelor, când mărfurile se puneau în haină, care era ridicată și făcută în formă de sac, de sacoșă: dați și vi se va da. Domnul nu se lasă biruit în generozitate. În această dinamică a iubirii primite și a iubirii comunicate, cu cât iubirea comunicată altora este mai mare, cu atât mai mare va fi posibilitatea din partea lui Dumnezeu de a transmite iubire.

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centrul de Studii biblice