Femeie, mare este credința ta!

Duminica a 20-a de peste an – 14 august 2011

Femeie, mare este credința ta! – Comentariu la Evanghelie de pr. Alberto Maggi OSM

Matei 15, 21-28

În acel timp, ieșind de acolo, Isus s-a retras în părțile Tirului și Sidonului și, iată, o femeie canaaneană a ieșit din ținuturile acelea și a strigat: «Îndură-te de mine, Doamne, Fiul lui Davíd! Fiica mea este chinuită cumplit de un demon!». Dar el nu i-a răspuns niciun cuvânt.

Apropiindu-se, discipolii lui îl rugau: «Trimite-o, pentru că strigă în urma noastră!». El, răspunzând, a zis: «Nu am fost trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel».

Dar ea a venit, s-a prosternat înaintea lui și a spus: «Doamne, ajută-mă!». El a răspuns: «Nu este bine să iei pâinea fiilor și s-o arunci la căței». Dar ea i-a spus: «Da, Doamne, dar și cățeii mănâncă firimiturile care cad de pe masa stăpânilor lor!».

Atunci Isus, răspunzând, i-a spus: «O, femeie, mare este credința ta! Să fie cum vrei tu!». Și, din acel ceas, fiica ei a fost vindecată.

Matei 15, 21-28

Isus intenționează să vestească iubirea universală a Tatălui. Universală nu numai prin extensie (pretutindeni), ci prin calitatea acestei iubiri (pentru toți), dar întâmpină multă rezistență. Din partea poporului său, din partea discipolilor și chiar din partea păgânilor înșiși care se obișnuiseră cu ideea supremației lui Israel.

Atunci, deja în capitolul 8 al Evangheliei după Matei, Isus anunță că, la ospățul împărăției, pâinea care a fost refuzată de iudei va deveni hrană pentru păgâni. Și Isus spune: „vor veni mulți de la răsărit și de la apus”, adică din toate popoarele păgâne, „și vă vor lua locul”.

Apoi, în Matei capitolul 15, Isus abordează problema importantă a purului și impurului. O abordează din punct de vedere alimentar, dar era baza care deosebea persoanele pure de păgâni, care erau impuri. Iar Isus, după ce a contrazis cartea Leviticului care se bazează tocmai pe această distincție, trebuie să fugă în străinătate pentru că a spus că nu ceea ce intră în gură te face impur, ci ceea ce iese.

După aceasta, Isus trebuie să fugă în străinătate. Aici evanghelistul ne prezintă întâlnirea cu femeia canaaneană. Să citim din Matei capitolul 15, începând de la versetul 21. „Plecând de acolo”, deci după ce a fugit din țara lui Israel și a intrat în țara păgână, „Isus s-a retras în părțile Tirului și Sidonului și, iată, o femeie canaaneană…”. Canaaneenii erau fenicienii și erau unul dintre popoarele care în cartea Deuteronomului (cap. 7), trebuie condamnate la exterminare: „să-i lovești și să-i nimicești”. Deci este o populație păgână, este o populație disprețuită și trebuie supusă de Israel.

„Care venea din ținuturile acelea și a început să strige: «Îndură-te de mine!»”. Este expresia kyrie eleison care a intrat mai târziu în liturgia bisericească. Ei bine, expresia „Doamne, îndură-te de mine” din Evanghelii este o invocație rezervată celor care nu-l cunosc pe Isus. Cei care nu-l cunosc pe Isus, care nu știu cine este, i se adresează cu „Doamne, îndură-te de mine”. Când cineva îl cunoaște pe Isus, când îl cunoaște pe Tatăl, nu se mai spune „Doamne, îndură-te de mine” sau „Doamne, miluiește-mă”, pentru că milostivirea a fost deja experimentată în deplinătatea ei.

Și îl numește „Doamne, Fiul lui Davíd”, ca orbii pe care i-am văzut mai devreme în această Evanghelie (9, 27) și care vor reveni mai târziu – cei doi orbi care i se adresează lui Isus numindu-l fiul lui David. Dar Isus nu este fiul lui David! Fiul lui David înseamnă mesia, mesia cel războinic care va inaugura prin violență împărăția lui Israel și va supune popoarele păgâne.

Motivul cererii femeii este că „«Fiica mea este chinuită cumplit de un demon!». Dar el nu i-a răspuns niciun cuvânt”. De ce nu răspunde Isus la invocarea acestei femei? Pentru că ea s-a adresat fiului lui David, iar Isus nu este fiul lui David, Isus este fiul lui Dumnezeu, de aceea nu răspunde. Să avem în vedere că tot acest pasaj nu este atât o cronică, cât o cateheză pentru comunitatea creștină care încă mai opune rezistență în a merge spre păgâni.

„Atunci discipolii lui s-au apropiat de el și l-au implorat”, aici traducerea CEI [Conferința Episcopală Italiană] are „îndeplinește-i dorința”, dar literalmente este „trimite-o, izgonește-o!”. Este același verb care a fost folosit atunci când, la împărtășirea pâinilor, discipolii îi spun lui Isus „trimite mulțimea!”. Deci „Trimite-o, alung-o, pentru că strigă în urma noastră!”.

Așadar, discipolii nu tolerează această apropiere din partea păgânilor care cer ajutorul Domnului. „Dar el a răspuns…”. Cui îi răspunde? Răspunde discipolilor care împărtășesc aceeași mentalitate. „Nu am fost trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel”.

Acesta este mesia, fiul lui David, care a venit pentru casa lui Israel ca să inaugureze împărăția și să-i supună pe păgâni. „Dar ea s-a apropiat, s-a prosternat înaintea lui și a spus: «Doamne, ajută-mă!»”. „Există deja un progres. În timp ce mai devreme i s-a adresat lui Isus invocându-l ca fiu al lui David, acum îl recunoaște ca Domn, dar încă mai cere să fie ajutată, așa că mai trebuie să facă încă un pas pentru a înțelege plinătatea iubirii lui Dumnezeu.

„Iar el a răspuns”, răspunde tot ca fiu al lui David, „Nu este bine să iei pâinea fiilor și s-o arunci la căței”. Câinii nu sunt cățeii, ci câini domestici care obișnuiau să stea în casă. Ei bine, Isus, potrivit acestei indicații, distinge între cei care au dreptul, fiii lui Israel, și câini, termen oarecum disprețuitor – câinele era un animal impur – care îi indica pe păgâni.

Prin aceste răspunsuri, Isus îi pregătește pe discipoli pentru ceea ce discipolii nu vor dori, să împărtășească pâinea chiar și cu păgânii (15, 32-39 și Marcu 8, 1-10, împărtășirea pâinilor în țara păgânilor). Isus a împărtășit pâinea cu poporul lui Israel, iar acum vrea să-i ducă pe discipoli să împărtășească pâinea cu păgânii, dar ei nu vor să audă asta, tocmai pentru că păgânii sunt considerați câini, ființe inferioare și necurate.

Așadar, prin creșterea credinței femeii, evanghelistul dorește să educe creșterea credinței discipolilor, dar știm că va fi mai ușor pentru Isus să convingă o persoană păgână decât pe propriii săi discipoli. Iar răspunsul femeii este: „E adevărat, Doamne – a spus femeia – dar și cățeii mănâncă firimiturile care cad de pe masa stăpânilor lor!”.

Femeia înțelege că compasiunea și iubirea depășesc diviziunile rasiale, etnice și religioase care pot exista. „Femeie, mare este credința ta!”. Isus nu-i elogiază pe israeliți, pe evrei, pentru credința lor, ci întotdeauna pe păgâni. L-a elogiat pe centurion și acum elogiază o femeie păgână. „«Să fie cum vrei tu!». Și, din acel ceas, fiica ei a fost vindecată”.

Isus nu a săvârșit nicio acțiune, Isus nu l-a alungat pe demon. Credința femeii este cea care îl alungă pe demon, imagine a prejudecăților religioase care discriminează persoanele. Prin urmare, în acest pasaj evanghelistul dorește să educe comunitatea creștină să se deschidă către păgâni și să o facă să înțeleagă că păgânii nu trebuie să fie dominați conform tradiției lui mesia, fiul lui David, ci trebuie să fie slujiți conform noutății lui Mesia, fiul lui Dumnezeu.

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centrul de Studii Biblice