Faceți drepte cărările lui

Duminica a 2-a din Advent – 7 decembrie 2014

Faceți drepte cărările lui! – Comentariu la evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

Începutul evangheliei lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu.
Așa cum este scris în profetul Isaía: «Iată, eu îl trimit pe îngerul meu înaintea feței tale; el va pregăti calea ta. Glasul celui care strigă în pustiu: „Pregătiți calea Domnului, drepte faceți cărările lui!”». Așa a venit Ioan, care boteza în pustiu și proclama un botez al convertirii spre iertarea păcatelor.
Întreaga regiune a Iudeii și toți cei din Ierusalim veneau la el și erau botezați de el în râul Iordan, mărturisindu-și păcatele.
Ioan era îmbrăcat cu păr de cămilă și avea o cingătoare din piele în jurul coapselor sale; mânca lăcuste și miere sălbatică și proclama, zicând: «Vine după mine cel care este mai puternic decât mine, căruia eu nu sunt vrednic, plecându-mă, să-i dezleg cureaua încălțămintei. Eu v-am botezat cu apă, însă el vă va boteza în Duh Sfânt».

Marcu 1,1-8

Să citim și să comentăm primele opt versete ale Evangheliei după Marcu, care începe cu aceste cuvinte: Începutul veștii bune… Știm că termenul evanghelie înseamnă de fapt veste bună. Este o veste bună care este deja cunoscută. Evanghelistul nu se adresează persoanelor care nu cunosc încă noutatea lui Isus, ci persoanelor care deja o experimentează.

Atunci de ce o numește veste bună? Pentru că există o nouă relație cu Dumnezeu care nu mai este bazată pe respectarea legii – termenul „lege” nu va apărea niciodată în Evanghelia după Marcu –, ci pe îmbrățișarea duhului, așa cum vom vedea la sfârșitul acestui pasaj cu anunțul că activitatea lui Isus va fi de a boteza în Duh Sfânt.

Deci nu respectarea unei legi exterioare omului, ci îmbrățișarea unei realități interioare individului. Vestea bună este despre Isus Cristos… Cristos, adică Mesia. Și lipsește articolul, ceea ce însemnă că nu este Mesia tradiției, cel pe care Israel îl aștepta, eliberatorul care, prin violență, avea să restaureze împărăția lui Israel, ci un eliberator, un Mesia complet diferit pe care evanghelistul ne ajută acum să-l descoperim.

Fiul lui Dumnezeu… Iată, Isus va fi Mesia, dar nu va fi fiul lui David, nu va veni să restaureze împărăția lui Israel, ci va fi fiul lui Dumnezeu, care va veni să inaugureze împărăția lui Dumnezeu, iubirea universală a Tatălui.

Așa cum este scris în profetul Isaía… Iar aici în realitate evanghelistul realizează un colaj din trei texte, în care este inclus în mod firesc și profetul Isaía, dar se deschide înainte de toate cu textul Exodului. Și încheie apoi textul din Isaía cu ce al Exodului. Primul exod a fost eliberarea din sclavia egipteană; al doilea din captivitatea babiloniană.

Expresiile pe care le citează evanghelistul cuprind aceste două exoduri, pentru a indica faptul că activitatea și acțiunea lui Isus va fi în întregime sub semnul eliberării poporului.

Pământul făgăduit s-a transformat într-un pământ al sclaviei din care poporul trebuia să iasă. Iată, eu îl trimit pe mesagerul meu înaintea feței tale… Iar acest text este luat din cartea Exodului (23,20), și aici evanghelistul adaugă o expresie luată în schimb din profetul Malahía: el va pregăti calea ta. Profetul Malahía (3,1) scrisese – Domnul este cel care vorbește –: „el va pregăti calea înaintea mea”. Deci calea lui Dumnezeu devine calea lui Isus.

Evanghelistul începe transferul a ceea ce erau prerogativele exclusive ale lui Dumnezeu către Isus. Isus este calea lui Dumnezeu. Calea lui Dumnezeu se realizează în figura lui Isus. Și apoi, în sfârșit, iată-l pe profetul Isaía, anunțul celui de-al doilea Exod: Glasul celui care strigă Și nu este atât în pustiu, cât din pustiu. Din pustiu ajunge glasul celui care strigă.

Pregătiți calea Domnului, drepte faceți cărările lui! Împărăția lui Dumnezeu nu va coborî de sus printr-o intervenție divină, ci necesită colaborarea tuturor acelora care o doresc. Și iată prezentarea celui care este acest mesager al lui Dumnezeu. Este un trimis al lui Dumnezeu care face abstracție de orice instituție religioasă. A venit Ioan, care boteza în pustiu și proclama un botez Botezul era un ritual cunoscut, o scufundare în apă pentru a simboliza moartea față de propriul trecut, pentru a începe o viață nouă.

Deci proclama o scufundare în semn de moarte față de trecut. Al convertirii… Adică al schimbării mentalității, al schimbării vieții. Dacă până acum ai trăit pentru tine, acum trăiește pentru alții! Aceasta este semnificația termenului „convertire” pe care îl folosește evanghelistul. Spre iertarea păcatelor. Schimbarea comportamentului obține ștergerea tuturor culpelor; deci este un act exterior pentru a indica o profundă schimbare interioară. Ei bine, la anunțul lui Ioan despre un botez pentru a obține iertarea păcatelor, există un răspuns neașteptat, incredibil.

Într-adevăr, evanghelistul scrie: Veneau la el… Și aici vanghelistul folosește verbul „a ieși”, care este același verb folosit în Exod pentru a indica eliberarea înfăptuită de Dumnezeu față de poporul său. Veneau la el din întreaga regiune a Iudeii și toți locuitorii din Ierusalim. Acest lucru este surprinzător, pentru că la Ierusalim exista templul, locul destinat pentru iertarea păcatelor.

Ei bine, lumea înțelege că iertarea păcatelor nu se obține printr-un ritual în instituția religioasă, ci mai degrabă trebuie să se îndepărteze pentru o schimbare profundă a propriei vieți. Și erau botezați de el în râul Iordan… Iată o altă indicație a Exodului. Iordanul a fost râul pe care poporul Israel a trebuit să-l traverseze pentru a intra în țara promisă.

Mărturisindu-și păcatele. Apoi evanghelistul ne oferă o descriere a acestui Ioan, care este descrierea profeților. De fapt, era îmbrăcat în păr de cămilă, care era haina profeților, și avea o curea din piele în jurul mijlocului. Această subliniere a curelei din piele îl amintește pe cel mai mare dintre profeți, adică pe profetul Ilie; deci evanghelistul vrea să reprezinte faptul că acel Ilie pe care poporul îl aștepta ca precursor al lui Mesia s-a manifestat în figura lui Ioan Botezătorul.

Și mânca lăcuste și miere sălbatică. Ceea ce oferă deșertul, hrana normală a nomazilor și beduinilor. Și proclama: „Vine după mine cel care este mai puternic decât mine, căruia eu nu sunt vrednic, plecându-mă, să-i dezleg cureaua sandalelor”.

Expresia lui Ioan Botezătorul nu este un atestat de umilință, ci ceva mult mai profund. Aici este o aluzie la trei texte, cartea Genezei, cartea lui Rut și cartea Deuteronomului, care fac referință la o practică numită a Leviratului, de la „Levir”, care în latină înseamnă „cumnat”. Care era această practică? Când o femeie rămânea văduvă fără un copil, cumnatul ei avea obligația să o lase însărcinată. Copilul care avea să se nască avea să poarte numele soțului defunct, astfel încât numele defunctului să se perpetueze mai departe.

Când cumnatul refuza să o lase însărcinată pe femeie, cel care avea dreptul după el continua cu ceremonia numită „a descălțării”, dezlega cureaua sandalelor… Era un ritual deosebit, se scuipa pe sandale, iar asta însemna: „Dreptul tău de a o lăsa însărcinată pe această femeie îmi este transferat acum mie”.

Așadar, proclamarea lui Ioan Botezătorul este mult mai profundă. El spune: „Nu mă confundați cu Mesia, mirele lui Israel, cel care trebuie să o lase însărcinată pe această femeie – poporul lui Israel era considerat ca o văduvă, pentru că relația sa cu Dumnezeu s-a terminat de acum –, nu eu sunt cel care urmează să o lase însărcinată, ci cel care stă să vină”!

Pentru că eu v-am botezat cu apă, un ritual exterior, apa este ceva exterior omului, însă el vă va boteza în Duh Sfânt. Acțiunea lui Isus va fi o scufundare profundă, intimă, interioară, în însăși viața divină. Iată deci vestea cea bună pe care evanghelistul a anunțat-o.

Relația cu Dumnezeu nu mai este bazată pe respectarea legii, ci pe îmbrățișarea iubirii sale. Acesta este ceea ce va călăuzi viața oamenilor.

Pr. Alberto Maggi

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centro Studi Biblici