Faceți drepte căile lui

Duminica a 2-a din Advent – 4 decembrie 2011

Faceți drepte cărările lui! – Comentariu la evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

Începutul evangheliei lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu.
Așa cum este scris în profetul Isaía: «Iată, eu îl trimit pe îngerul meu înaintea feței tale; el va pregăti calea ta. Glasul celui care strigă în pustiu: „Pregătiți calea Domnului, drepte faceți cărările lui!”». Așa a venit Ioan, care boteza în pustiu și proclama un botez al convertirii spre iertarea păcatelor.
Întreaga regiune a Iudeii și toți cei din Ierusalim veneau la el și erau botezați de el în râul Iordan, mărturisindu-și păcatele.
Ioan era îmbrăcat cu păr de cămilă și avea o cingătoare din piele în jurul coapselor sale; mânca lăcuste și miere sălbatică și proclama, zicând: «Vine după mine cel care este mai puternic decât mine, căruia eu nu sunt vrednic, plecându-mă, să-i dezleg cureaua încălțămintei. Eu v-am botezat cu apă, însă el vă va boteza în Duh Sfânt».

Marcu 1,1-8

Marcu își începe Evanghelia cu aceste cuvinte: Începutul evangheliei… Știm că evanghelie înseamnă „veste bună”. Lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Și care este această veste bună pe care evanghelistul ne-o anticipează deja? Este o nouă relație cu Dumnezeu care nu mai este bazată pe respectarea legii, un cod exterior omului, ci pe îmbrățișarea Duhului, o forță dinamică interioară omului.

Evanghelistul continuă această prezentare adăugând: Așa cum este scris în profetul Isaía… Dar în realitate prezintă trei texte. Primul este din cartea Exodului, al doilea din profetul Malahia, iar în final al treilea din profetul Isaía. De ce acest lucru?

Nu putea fi citat niciodată un pasaj din Profeți fără a-l corobora cu unul din Lege. Ei bine, dintre aceste pasaje pe care evanghelistul le pune împreună, primul este: Iată, eu îl trimit pe îngerul meu înaintea feței tale, care este anunțul eliberării legat de primul exod, cel din sclavia egipteană. Apoi: El va pregăti calea ta, cu care evanghelistul îl modifică pe Malahia care spusese: „Iată, îl trimit pe mesagerul meu! El va îndrepta calea înaintea mea”.

Acum, calea lui Dumnezeu este calea lui Isus. Și apoi, în final, textul din profetul Isaía care se referă la al doilea exod, cel din Babilon: Glasul celui care strigă în pustiu (sau din pustiu): „Pregătiți calea Domnului, drepte faceți cărările lui!”.

Acest exod (exod înseamnă o eliberare colectivă dintr-o stare de asuprire și sosirea într-o țară promisă) nu va putea fi realizat fără colaborarea tuturor. Nu va fi ceva care coboară de sus, ci ceva care trebuie să-i implice pe oameni.

Apoi Marcu trece la prezentarea figurii acestui mesager. Ei bine, mesagerul lui Dumnezeu face abstracție de instituția religioasă. Când Dumnezeu trebuie să-i aleagă pe trimișii săi, el nu alege niciodată oameni aparținând instituției religioase, despre care știe că sunt refractari la vocea lui și rezistenți la acțiunea Duhului, ci pe un anume Ioan, care boteza în pustiu și proclama un botez.

Botezul era un semn al morții, în sensul îngropării propriului trecut; prin scufundarea omului în apă, murea omul de până atunci pentru a face să se nască omul cel nou. Acest gest exterior trebuia să arate o schimbare interioară; de fapt, acest botez este un botez „al convertirii”. Termenul folosit de evanghelist înseamnă o schimbare a mentalității care are apoi impact asupra comportamentului. Spre iertarea păcatelor.

Pentru a găsi iertarea, vestește Marcu, trebuie să ne îndepărtăm de instituțiile religioase, reprezentate aici de Ierusalim. Religia, cultul oficial, nu reconciliau cu Dumnezeu pentru că nu vindecau nedreptatea existentă, pe care convertirea o vindeca în schimb; este vorba de o schimbare radicală a atitudinii omului.

Veneau la el, literalmente „ieșeau”… Evanghelistul folosește același verb care este folosit în cartea Exodului pentru a indica prima eliberare din sclavia egipteană. Din întreaga regiune a Iudeii și toți cei din Ierusalim. Așa cum poporul a fost eliberat de sclavia egipteană, acum există un nou pământ al sclaviei care este reprezentat de Iudeea și Ierusalim, sediul instituției religioase. Țara promisă se transformase în țara sclaviei din care Isus începe noul exod pentru a-l elibera pe poporul său.

Și erau botezați de el în râul Iordan. Râul Iordan fusese trecut pentru a intra în țara promisă, acum este punctul de graniță pentru a intra în noua dimensiune a libertății depline. Mărturisindu-și păcatele. Apoi urmează descrierea lui Ioan.

Ioan era îmbrăcat cu păr de cămilă, care era haina specifică a profeților, și avea o cingătoare din piele în jurul coapselor sale. De ce acest detaliu? Era specificul profetului Ilie. Prin urmare, evanghelistul arată că, într-un oarecare fel, în Ioan poate fi reprezentat profetul Ilie, care era cel care trebuia să vină înainte de venirea lui Mesia.

Mânca lăcuste și miere sălbatică. Nu este o indicație de ascetism, și cu atât mai puțin de penitență din partea lui Ioan; el mănâncă ceea ce îi oferă pustiul. Era prânzul obișnuit al nomazilor din deșert. În cartea Leviticului, lăcustele se numără printre alimentele pure care pot fi mâncate.

Și proclama… Iată, este important să punem acest lucru în contextul lui, anunțul lui Ioan Botezătorul. Vine după mine cel care este mai puternic decât mine, căruia eu nu sunt vrednic, plecându-mă, să-i dezleg cureaua încălțămintei. Evanghelistul nu descrie o demonstrație de smerenie din partea lui Ioan Botezătorul, ci se referă la o lege numită „a leviratului”. În ce consta această lege? Când o femeie rămânea văduvă fără copil, cumnatul ei avea obligația să o lase însărcinată.

Copilul care avea să se nască avea să poarte numele soțului decedat, astfel numele lui se perpetua pentru totdeauna. Când se întâmpla ca cumnatul să refuze să o lase însărcinată pe această femeie, cel care avea dreptul după el începea ceremonia descălțării, adică a dezlegării curelelor sandalelor; lua sandala, scuipat pe ea, iar acest gest însemna: „Dreptul tău de a o lăsa însărcinată pe această femeie îmi este transferat mie”.

Așadar, de ce Ioan Botezătorul se referă la această lege a leviratului cu acest anunț? Dreptul de a o lăsa însărcinată pe văduvă – Israelul era considerat de acum o văduvă – nu este al lui, ci al celui care vine după el. Isus este prezentat pe baza a trei caracteristici: este mai puternic prin calitate, prin demnitate și prin activitate, pentru că activitatea lui Isus va fi aceea de a boteza cu Duh Sfânt, în timp ce cea a lui Ioan Botezătorul este doar cea a apei.

De fapt, Ioan spune: Eu v-am botezat cu apă… Apa, simbol al morții față de propriul trecut nedrept, înseamnă că nu mai trăiesc pentru mine. Însă el vă va boteza în Duh Sfânt. Botezul în Duh este viața pentru viitor, a trăi pentru alții. Tocmai acesta este anunțul veștii bune care necesită colaborarea fiecărui credincios.

Pr. Alberto Maggi

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centro Studi Biblici