Eu sunt calea, adevărul și viața

Duminica a 5-a a Paștelui – 10 mai 2020

Eu sunt calea, adevărul și viața – Comentariu la evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

Ioan 14, 1-12

În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: «Să nu se tulbure inima voastră! Credeți în Dumnezeu și credeți în mine! În casa Tatălui meu sunt multe locuințe. Dacă n-ar fi așa, v-aș fi spus: „Mă duc să vă pregătesc un loc”? Și, după ce mă voi duce și vă voi pregăti un loc, voi veni din nou și vă voi lua la mine, ca să fiți și voi acolo unde sunt eu. Și unde mă duc eu, voi știți calea».

Toma i-a zis: «Doamne, nu știm unde te duci. Cum am putea ști calea?». Isus i-a spus: «Eu sunt calea, adevărul și viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine. Dacă m-ați cunoscut pe mine, îl cunoașteți și pe Tatăl meu; de pe acum îl cunoașteți și l-ați văzut».

Filip i-a zis: «Doamne, arată-ni-l pe Tatăl și ne este de ajuns!». Isus i-a spus: «De atâta timp sunt cu voi, și tu nu m-ai cunoscut, Filip? Cine m-a văzut pe mine l-a văzut pe Tatăl. Cum poți spune: „Arată-ni-l pe Tatăl”? Nu crezi că eu sunt în Tatăl și Tatăl este în mine? Cuvintele pe care vi le spun nu le spun de la mine, ci Tatăl, care rămâne în mine, face lucrările sale.

Credeți-mă! Eu sunt în Tatăl și Tatăl, în mine. Dacă nu pentru altceva, credeți datorită lucrărilor acestora!

Adevăr, adevăr vă spun, cine crede în mine va face și el lucrările pe care le fac eu și va face și mai mari decât acestea, căci mă duc la Tatăl».

Ioan 14, 1-12

Anunțul lui Isus despre trădarea lui Petru aruncă deznădejdea în comunitatea discipolilor, iar aceasta este numai anticiparea acelei furtuni care se va abate asupra grupului său. Așadar, Isus încearcă să-și încurajeze grupul; așa începe capitolul 14 din Evanghelia după Ioan.

Isus spune: Să nu se tulbure inima voastră, tocmai pentru că a existat acest anunț. Credeți în Dumnezeu și credeți în mine! De ce Isus unește credința în Dumnezeu și credința în el? Pentru că Isus va fi prins, torturat și ucis în numele lui Dumnezeu, ca un blasfemator, ca un dușman al lui Dumnezeu, iar Isus afirmă în schimb că între el și Dumnezeu există sintonie deplină.

Apoi Isus oferă o indicație cu adevărat importantă, prețioasă, una dintre acele indicații care, dacă sunt înțelese, schimbă cu adevărat relația cu Tatăl: În casa Tatălui meu sunt multe locuințe. Ce vrea să spună Isus prin acest fapt că sunt multe locuințe? Imensitatea lui Dumnezeu nu se poate manifesta într-o singură persoană sau într-o singură comunitate, ci are nevoie de multiple forme pentru a înflori prin forme de iubire, de iertare și de milostivire inedite, noi și originale. Nu este vorba aici de o locuință la Tatăl – Isus nu merge să pregătească apartamente, ci fii ai lui Dumnezeu –, ci de Tatăl care vine să locuiască printre oameni. De fapt, mai departe – la versetul 23 al aceluiași capitol – Isus va spune: „Dacă cineva mă iubește, va împlini cuvântul meu; Tatăl meu îl va iubi și vom veni la el și ne vom face locuință la el”. Prin urmare, fiecare individ, fiecare comunitate este chemată să fie singurul sanctuar adevărat în care sălășluiește iubirea, milostivirea Tatălui.

Și continuă Isus: Dacă n-ar fi așa, v-aș fi spus: „Mă duc să vă pregătesc un loc”? Și, după ce mă voi duce și vă voi pregăti un loc… Termenul indică sanctuarul, deci fiecare persoană devine acest sanctuar vizibil. Voi veni din nou și vă voi lua la mine, ca să fiți și voi acolo unde sunt eu. Isus este în plinătatea dimensiunii divine, o plinătate care nu este privilegiul său exclusiv, ci o posibilitate pentru toți credincioșii. Iar unde mă duc eu, voi știți calea. Care este calea? Este cea pe care Isus a indicat-o: iubirea care devine slujire.

Iar aici, în acest moment, există replica a trei discipoli. Aici, în versiunea liturgică, îi avem doar pe primii doi. Numărul trei indică totalitatea, deci neînțelegere din partea grupului. Primul este Toma, care îl întreabă: Doamne, nu știm unde te duci. Cum am putea ști calea? Iar aici Isus răspunde cu această afirmație importantă, solemnă: Eu sunt – prin „Eu sunt” Isus revendică plinătatea condiției divine – calea, adevărul și viața. Isus este calea pentru că el este adevărul; Isus nu spune că el are adevărul și nu le cere discipolilor să aibă adevărul, ci să fie adevărul. Ce este adevărul în această Evanghelie? Adevărul în această Evanghelie este un dinamism divin, care nu se exprimă prin formule, prin doctrină, ci numai prin fapte și prin capacitatea de iubire. Această cale, care duce la acest dinamism al iubirii, duce la viață, iar aici evanghelistul folosește termenul care indică viața indestructibilă.

Nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine. Dacă m-ați cunoscut pe mine, îl cunoașteți și pe Tatăl meu; de pe acum îl cunoașteți și l-ați văzut. Când l-au cunoscut și l-au văzut discipolii pe Tatăl? În episodul anterior, care a fost cel al spălării picioarelor: Isus, care este Dumnezeu, s-a pus în slujba alor săi, indicând și arătând cine este Dumnezeu. Cine este Dumnezeu? Iubirea generoasă, care se pune în slujba alor săi.

Și iată replica celui de-al doilea discipol: Filip i-a zis: „Doamne, arată-ni-l pe Tatăl și ne este de ajuns!”. Isus i-a spus: „De atâta timp sunt cu voi, și tu nu m-ai cunoscut, Filip?”. Și iată cealaltă afirmație importantă: Cine m-a văzut pe mine l-a văzut pe Tatăl. Cum poți spune: „Arată-ni-l pe Tatăl”? În prologul acestei Evanghelii, evanghelistul scrisese că nimeni nu l-a văzut vreodată pe Dumnezeu, numai fiul său era revelația lui. Ce înseamnă asta? Că nu Isus este la fel ca Dumnezeu, ci Dumnezeu este la fel ca Isus. Deci evanghelistul ne invită să suspendăm tot ceea ce știm, tot ceea ce cunoaștem despre Dumnezeu și să verificăm, să controlăm cu ceea ce el prezintă despre Isus. Dacă coincide, se păstrează, dacă se distanțează, sau mai rău, dacă este diferit, se elimină. Deci în Isus există singura posibilitate de a cunoaște cine este Dumnezeu. Și cine este acest Dumnezeu? Am văzut deja: iubirea care devine slujire.

Nu crezi că eu sunt în Tatăl și Tatăl este în mine? Și iată o altă afirmație foarte importantă: Cuvintele pe care vi le spun nu le spun de la mine, ci Tatăl, care rămâne în mine, face lucrările sale. În cuvintele lui Isus se manifestă lucrările Tatălui și puterea creatoare a Creatorului. Aceasta înseamnă că fiecare cuvânt al lui Isus conține în sine energia acțiunii creatoare, a acelui Dumnezeu care a spus, și ceea ce a spus a fost, s-a realizat.

Credeți-mă! Eu sunt în Tatăl și Tatăl, în mine. Dacă nu pentru altceva, credeți datorită lucrărilor acestora! Isus nu ne cere să credem în el datorită unei doctrine, unei teologii, ci datorită faptelor, fapte care comunică viață, pentru că doctrina este discutabilă, în schimb acțiunile care comunică viață se văd, pot fi verificate. Lucrările în favoarea oamenilor sunt singurul criteriu de credibilitate pentru Isus și discipolii săi.

Și, în fine, o afirmație care ne surprinde: Adevăr, adevăr vă spun… Această dublă repetare a cuvântului „adevăr” înseamnă în mod solemn că ceea ce spun acum este adevărat. Cine crede în mine – adică își exprimă adeziunea față de mine – va face și el lucrările pe care le fac eu. Deci aceste acțiuni care comunică viață, toți le pot face. Dar Isus spune de-a dreptul că va face și mai mari – decât Isus – decât acestea, căci eu mă duc la Tatăl. Isus îi avertizează pe discipolii săi că moartea lui nu va fi o absență, ci o prezență și mai intensă. Faptul că Isus nu este prezent fizic nu va fi văzut ca o pierdere, ci ca un câștig și îi va permite discipolului și comunității, să realizeze aceleași acțiuni ca și Isus cu aceeași putere pe care o avea el.

Pr. Alberto Maggi

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centrul de Studii biblice