Este mai mic decât toate semințele

Duminica a 11-a de peste an – 13 iunie 2021

Este mai mic decât toate semințele, dar devine mai mare decât toate legumele – Comentariu la Evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

Marcu 4,26-34

În acel timp, Isus spunea [mulțimii]: «Așa este împărăția lui Dumnezeu: ca un om care aruncă sămânța în pământ şi, fie că doarme, fie că se scoală, noaptea şi ziua, sămânța răsare şi crește, nici el nu știe cum. Pământul produce de la sine mai întâi paiul, apoi spicul, apoi bobul plin în spic. Iar când rodul s-a copt, trimite îndată secera, pentru că a venit timpul secerișului».

Apoi le-a spus: «Cu ce să asemănăm împărăția lui Dumnezeu sau prin ce parabolă să o reprezentăm? Este ca un grăunte de muștar care, atunci când este semănat în pământ, este mai mic decât toate semințele de pe pământ, dar, după ce a fost semănat, crește şi devine mai mare decât toate legumele şi face ramuri mari așa încât păsările cerului își pot face cuib la umbra lui».

Şi cu multe astfel de parabole le vestea cuvântul după cum erau în stare să înțeleagă. Nu le vorbea fără parabole, dar explica totul discipolilor săi aparte.

Marcu 4,26,34

Pentru a-i face pe discipoli și pe ceilalți să înțeleagă noutatea pe care a adus-o, cea a Împărăției lui Dumnezeu, o societate alternativă în care Dumnezeu, Tatăl, este cel care îi guvernează pe oameni, nu prin emiterea unor legi pe care aceștia trebuie să le respecte, ci prin comunicarea iubirii sale, Isus folosește parabole, iar Marcu, în capitolul 4, ne relatează două dintre ele, începând de la versetul 26. În prima Isus spune că împărăția lui Dumnezeu este asemenea unui om care aruncă sămânța în pământ; sămânța, în capitolul al patrulea, a fost prezentată deja ca fiind mesajul lui Isus. Ce vrea să ne spună Isus? Că omul și mesajul sunt făcuți unul pentru celălalt: dacă nu se întâlnesc, rămân sterili, dar când se întâlnesc, în om se eliberează energii care, în contact cu acest cuvânt, cu acest mesaj, descătușează tot potențialul său, până la plenitudinea maturității.

Iar Isus continuă să vorbească despre această creștere, care este normală, chiar spontană, a paiului, a spicului și a bobului. Apoi, există o imagine care trebuie înțeleasă în cultura agricolă a vremii, aceea a secerii și a secerișului. Viața țăranilor era cumplită, era suferință și durere, durere și suferință. Unul dintre puținele momente ale anului care era de mare bucurie era cel al recoltei: erau chemați vecinii, toate rudele, toți lucrau împreună și era o mare sărbătoare. În psalmi, secerișul este întotdeauna asociat cu bucuria. Deci, ce vrea să spună Isus? Că, atunci când omul se maturizează, ajunge și la plinătatea bucuriei; deci iată imaginea secerii și a secerișului.

Apoi Isus se distanțează de așteptările naționaliste, triumfaliste ale acestei împărății a lui Dumnezeu, se depărtează de o imagine a profetului Ezechiel. Profetul Ezechiel, în capitolul 17, își imaginează împărăția lui Dumnezeu astfel: un cedru – cedrul este cunoscut ca fiind regele arborilor – care este plantat pe cel mai înalt munte din Israel. Ceva extraordinar, ceva care atrage atenția chiar și de departe datorită măreției sale. În schimb, Isus spune: nici vorbă, „împărăția lui Dumnezeu este comparabilă cu un grăunte de muștar care este mai mic decât toate semințele de pe pământ și care a fost semănat…” – iar cineva dintre ascultătorii inițiali se așteaptă aici să afle unde – „în grădina de zarzavaturi”, printre legume. Deci nu este ceva frapant, ci este ceva obișnuit, normal. Iată de ce suntem aici, în grădina noastră: aceasta este o plantă de muștar, cu frumoasa ei eflorescență. În Palestina, pe malurile Lacului Galileii, unde condițiile o permit, atinge până la doi metri înălțime. Și iată recolta semințelor sale, care sunt minuscule, sunt într-adevăr microscopice, foarte mici, dar au această particularitate: fiind mici, odată cu vântul se răspândesc peste tot. Așadar, ce spune Isus? Împărăția lui Dumnezeu, chiar și în momentul dezvoltării sale maxime, a creșterii sale maxime, nu va fi ceva care va atrage privirile, ceva extraordinar, ci așa, ceva obișnuit, din grădina cu legume, dar va fi eficace.

Iar apoi Isus oferă un detaliu important: spune că „păsările cerului se pot adăposti la umbra lui”, deoarece ramurile muștarului au tendința de a se extinde în plan orizontal. Dar de ce păsările cerului? Pentru că erau animale inutile, animale disprețuite. Prin urmare, Isus anunță că împărăția lui Dumnezeu se adresează tocmai celor care au fost marginalizați, disprețuiți, înstrăinați de instituțiile religioase și de societate, iar în împărăția lui Dumnezeu își vor găsi răsuflul și alinarea suferințelor.

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centrul de Studii biblice