Erau ca oile care nu au păstor
Duminica a 16-a de peste an – 18 iulie 2021
Erau ca oile care nu au păstor – Comentariu la Evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM
Marcu 6,30-34
În acel timp, apostolii s-au adunat la Isus şi i-au povestit toate câte au făcut şi ce au învățat. Atunci el le-a spus: «Veniți deoparte, voi singuri, într-un loc retras, şi odihniți-vă puțin!»; pentru că mulți veneau şi plecau şi nu aveau timp nici măcar să mănânce.
Au plecat cu o barcă spre un loc pustiu, deoparte. Dar mulți i-au văzut plecând şi şi-au dat seama. Au mers deci pe jos din toate cetățile şi, alergând într-acolo, au ajuns înaintea lor. Coborând din barcă, Isus a văzut o mare mulțime şi a avut compasiune față de ei pentru că erau ca oile care nu au păstor; şi a început să-i învețe multe.
Marcu 6,30-34
În capitolul șase al Evangheliei lui Marcu, la versetul 30, apare pentru singura dată în Evanghelie termenul „apostoli”, care nu indică o funcție, ci o sarcină. La versetul șapte Isus i-a trimis, iar verbul „a trimite” în limba greacă este „apostello”, de unde și termenul de apostol. „Apostolii s-au adunat”. La fel și aici este important să vedem alegerea verbului folosit de evanghelist; pentru „a reuni” folosește verbul „synago”, de unde și termenul evident sinagogă, care arată clar că vestirea acestor apostoli nu corespunde cu cea a lui Isus, ci este condiționată încă de învățătura sinagogii, adică o învățătură religioasă, naționalistă.
Deci „s-au adunat în jurul lui Isus și i-au povestit tot ce făcuseră și ce învățaseră”. Dar Isus nu i-a autorizat să învețe. În Evanghelia după Marcu există o distincție foarte clară între două activități și două verbe: verbul a învăța, care înseamnă a anunța Împărăția pornind de la categoriile Vechiului Testament, și aceasta este în exclusivitate o competență a lui Isus atunci când vorbește pentru evrei… Când vorbește mulțimilor amestecate nu folosește acest verb. În timp ce pentru discipoli evanghelistul spusese: „A constituit doisprezece ca să fie cu el și să-i trimită să predice”… Verbul „a predica” înseamnă a vesti Împărăția fără a face neapărat referință la categoriile din Vechiul Testament.
Ei bine, aici cei doisprezece au învățat, dar Isus nu i-a autorizat și, într-adevăr, reacția lui Isus este negativă: „Atunci el le-a spus: «Veniți deoparte!»”. Este a doua oară când în Evanghelia după Marcu apare această expresie tehnică, această cheie de lectură, „deoparte”, care este adresată întotdeauna discipolilor și este întotdeauna negativă, indică neînțelegere. Deci, există o neînțelegere între Isus și grupul său, o incapacitate de a înțelege din partea discipolilor. „Voi singuri, într-un loc retras, şi odihniți-vă puțin”. Isus vede că acești discipoli sunt copleșiți de entuziasm și îi invită să se calmeze. De ce? „Pentru că mulți veneau şi plecau şi nu aveau timp nici măcar să mănânce”. Eșecul lui Isus în sinagoga din Nazaret, un fiasco total, un faliment, contrastează cu succesul predicării apostolilor; este evident că predicarea apostolilor nu este aceeași cu cea a lui Isus. „Apoi au plecat cu barca spre locul pustiu”, iar evanghelistul subliniază din nou: „deoparte”. Însă entuziasmul este mare: „Dar mulți i-au văzut plecând şi au înțeles. Și din toate cetățile” – „cetățile” înseamnă locul în care există o sinagogă, prin urmare rodul învățăturii sinagogii – „au venit pe jos în fuga mare și au ajuns înaintea lor”.
„Coborând din barcă…”. În mod ciudat, numai Isus coboară. Isus se separă de discipoli, ei nu sunt capabili încă să intre în contact cu oamenii, deoarece sunt animați de dorințele lor de succes religios, naționalist, cu o figură a lui Mesia care nu îi corespunde lui Isus. Așadar, coboară numai Isus din barcă. „A văzut o mare mulțime şi a avut compasiune”. Compasiunea, împreună-pătimirea, este o atitudine divină prin care este comunicată viața celor care nu au viață. „Față de ei, pentru că…”. Iar aici este un citat din Cartea Numerilor, când Moise îi ceruse Domnului să pună conducători pentru popor, astfel încât poporul să nu fie ca oile care nu au păstor. Oile care nu au păstor se împrăștie. Deci, este o reconstituire a unui mediu care amintește avertismentul care este deja prezent în profetul Ieremia: „Vai de păstorii care fac să piară şi să se împrăștie turma pășunii mele”, sau și în Ezechiel: „Din cauza păstorului s-au împrăștiat și au devenit pradă pentru toate animalele sălbatice și sunt rătăcite”. Deci, Isus are compasiune față de acest popor. De ce? „Sunt ca oile care nu au păstor”. În realitate au păstori și chiar prea mulți, doar că aceștia se gândesc la ei înșiși, nu se gândesc la interesul poporului.
Atunci „Isus a început să-i învețe”. Prin urmare, Isus însuși își asumă rolul de păstor, dar nu pentru a-i domina pe oameni cu doctrine, ci, așa cum vom vedea în continuare, „dându-le pâine”. Învățătura lui Isus este hrană care comunică viață, care redă viața și îmbogățește viața.
Pr. Alberto Maggi, biblist.
Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.
Sursa: Centrul de Studii Biblice
