Elisabeth Schüssler Fiorenza: teologă creștină și feministă

În memoria ei: o reconstrucție teologică feministă a originilor creștine

„Teologia creștină feministă și interpretarea biblică a femeilor redescoperă împreună că evanghelia creștină nu poate fi proclamată dacă nu sunt amintite discipolele și ceea ce au făcut ele. Acestea recuperează cina din Betania ca moștenire creștină a femeilor cu scopul de a corecta simbolurile și ritualizările unei ultime Cine exclusiv masculine, care este o trădare a adevăratului discipolat și a slujirii creștine. (…) Până când narațiunile și istoria femeilor de la începuturile creștinismului nu vor fi conceptualizate teologic ca parte integrantă a proclamării evangheliei, tradițiile și textele biblice formulate și codificate de bărbați vor rămâne o sursă de oprimare pentru femei” (p. 6-7).

„Este necesar să facem o reconstituire istorico-critică a istoriei femeilor și a contribuției lor la începuturile creștinismului, ținând cont de faptul că toate textele sunt produsul unei culturi și istorii patriarhale și androcentrice” (p. 8).

„Este vorba de a revendica trecutul creștin ca trecut aparținând femeilor, nu doar ca un trecut masculin la care femeile participau doar marginal, sau nu făceau nimic. Izvoarele Noului Testament oferă suficiente elemente pentru o istorie a originilor creștine ale genului feminin, când spun că femeile sunt fie discipole ale lui Isus, fie membre ale primelor comunități creștine cu funcții de responsabilitate” (p. 13).

„Premisă metodologică: primii scriitori creștini au transmis numai o mică parte a tradițiilor, probabil mult mai bogate, ale contribuțiilor femeilor la mișcarea creștină timpurie. Multe informații și tradiții despre activitățile femeilor de la începuturile creștinismului sunt irecuperabile deoarece transmiterea patriarhală și procesul redacțional patriarhal considerau aceste relatări și informații fie nesemnificative, fie o amenințare la adresa patriarhalizării treptate a mișcării creștine” (pag. 72-73).

Elisabeth Schüssler Fiorenza (1938 – în viață)

Elisabeth Schüssler-Fiorenza (n. 17 aprilie 1938, Cenad, jud. Timiș, România) este una dintre cele mai mari exponente în viață ale teologiei feministe. Chestiunea genului a fost întotdeauna în centrul studiilor sale, care au început în anii ’60.

După o teză de teologie pastorală s-a specializat în studiul Noului Testament. Tocmai în acest domeniu, de fapt, și-a adus cea mai mare contribuție. Trasferându-se din Germania în Statele Unite la începutul anilor ’70, Schüssler Fiorenza a participat imediat la mișcarea teologică nascentă care avea să îmbine reflecția teologică cu instanțele de eliberare a femeilor. Influențată de teologia eliberării dezvoltată în America Latină și în alte părți, în 1975 Fiorenza propune teologia feministă ca „teologie critică a eliberării”, perspectivă căreia i-a rămas fidelă în cei peste treizeci de ani de carieră.

O altă influență formativă în gândirea lui Schüssler Fiorenza este, fără îndoială, Elizabeth Cady Stanton, susținătoarea Bibliei pentru femei la sfârșitul secolului al XIX-lea. Perspectiva ei este însă modificată de Fiorenza pornind de la vocea uneia dintre contemporanele sale, fosta sclavă analfabetă Sojourner Truth.

Lucrarea care poate caracterizează cel mai bine gândirea lui Schüssler este In memoria di lei. Una ricostruzione femminista delle origini cristiane (Torino, Claudiana, 1990, originalul1 în limba engleză este din 1983). O adevărată piatră de hotar în interpretarea biblică feministă. În dialog cu alte cercetătoare, autoarea își elaborează propriul model hermeneutic, conducându-ne în același timp într-o „reconstrucție feministă a originilor creștine”. Mai mult, textul dezvoltă câteva idei care vor domina apoi dezbaterea ulterioară precum, de exemplu, „patriarhalizarea bisericii”, „discipolatul egalilor” și „biserica femeilor”. Într-o carte ulterioară, But She Said (1992), Schüssler Fiorenza dezvoltă noțiunea de „kiriarhie” pentru a evidenția natura clasistă a patriarhatului și a da socoteală de diferențele dintre femei.

Teologa care lucrează în cadrul instituțiilor (masculine) este considerată un fel de „rezidentă străină” care trebuie să devină cel puțin bilingvă. Fiorenza însăși a pus întotdeauna în aplicare acest bilingvism, oscilând între limba maternă (germana) și limba de adopție (engleza) și împletind diferitele puncte de referință ale gândirii sale: mișcarea femeilor, biserica (catolică), comunitatea academică. În timp ce în anii ’70 Fiorenza predă într-o facultate catolică, mai târziu se transferă într-o facultate protestantă, iar în prezent este profesoară la Harvard. De-a lungul carierei sale a lucrat pentru răspândirea gândirii femeilor, întemeind în 1985, împreună cu cercetătoarea evree Judith Plaskow, revista „Journal of Feminist Studies in Religion” (1985). În calitate de prima femeie președinte a Societății de Literatură Biblică (1987) și membră a comitetului revistei internaționale «Concilium», a căutat întotdeauna dialogul chiar și cu colegii, invitându-i să pună sub semnul întrebării presupusa neutralitate a propriilor lecturi.

Elisabeth a contribuit în manieră importantă la răspândirea gândirii femeilor în domeniul teologiei creștine. Cărțile ei, traduse în numeroase limbi, îmbină reflecția asupra hermeneuticii de gen cu exegeza feministă a textelor biblice și au devenit puncte de referință fundamentale pentru cei care se aventurează în acest domeniu.

Elizabeth Green, pastoră emerită a Uniunii Creștine Evanghelice Baptiste din Italia, autoare a numeroase lucrări de teologie feministă și membră a grupului Coordinamento Teologhe Italiane)

Sursa: Leggere i segni dei tempi

  1. In Memory of Her: A Feminist Theological Reconstruction of Christian Origins, Elisabeth Schüssler Fiorenza, Crossroad, New York 1983 (n. tr.) ↩︎