Eliberarea voastră este aproape

Duminica I din Advent – 29 noiembrie 2015

Eliberarea voastră este aproape – Comentariu la Evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM 

Luca 21,25-28.34-36

În acel timp, Isus le-a zis discipolilor săi: «²⁵Vor fi semne în soare, în lună şi în stele, iar pe pământ popoarele vor fi îngrozite, năucite de vuietul mării şi al valurilor. ²⁶Oamenilor li se va tăia răsuflarea de groază în așteptarea celor care vor veni în lume, căci puterile cerurilor vor fi zguduite.

²⁷Şi atunci îl vor vedea pe Fiul omului venind pe un nor cu putere şi cu mare glorie.

²⁸Când vor începe să se întâmple acestea, sculați-vă şi ridicați-vă capul, pentru că se apropie eliberarea voastră!».

²⁹Şi le-a zis o parabolă: «Uitați-vă la smochin şi la toți copacii! ³⁰De îndată ce vedeți că înmuguresc, vedeți de la ei şi știți că vara este deja aproape. ³¹La fel şi voi, când veți vedea că acestea se întâmplă, să știți că împărăția lui Dumnezeu este aproape! ³²Adevăr vă spun: nu va trece generația aceasta până când nu se vor fi întâmplat toate. ³³Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece.

³⁴Aveţi grijă de voi înșivă, ca nu cumva inimile voastre să se îngreuieze în necumpătare, beție şi grijile vieții, iar ziua aceea să se abată asupra voastră pe neașteptate, ³⁵ca un laț! Căci ea va veni asupra tuturor acelora care locuiesc pe faţa întregului pământ. ³⁶Vegheaţi, așadar, în orice moment şi rugați-vă ca să fiți în stare să fugiți de toate cele ce se vor întâmpla şi să stați în picioare în fața Fiului omului!».  

Luca 21,25-28.34-36

Evanghelia acestei duminici, 29 noiembrie, prima duminică din Advent, este un cuvânt de mare încurajare pe care Isus îl adresează comunității sale. O comunitate mică, dezarmată și fără apărare, care se poate descuraja în fața structurilor de putere care domină societatea.

Ei bine, cuvintele lui Isus sunt o mare încurajare.

Orice putere are picioare de lut și este destinată să se prăbușească mai devreme sau mai târziu. Dar să citim și să vedem semnificația evangheliei din această duminică.

Este capitolul 21 al Evangheliei după Luca, de la versetele 25 la 36. Spune Isus: „Vor fi semne”. Isus răspunde la întrebarea pe care i-au adresat-o discipolii. Isus a anunțat distrugerea templului din Ierusalim. De ce? O instituție religioasă care folosește numele lui Dumnezeu pentru a exploata poporul, pentru a-i exploata pe cei săraci, nu are dreptul să existe.

Dumnezeu comunică viața, nu o ia. Dumnezeul lui Isus este un tată care nu absoarbe energiile oamenilor, ci le comunică pe ale sale. Ei bine, o instituție religioasă care prezintă în schimb un Dumnezeu care îi exploatează pe oameni nu are dreptul să existe. Deci Isus a anunțat distrugerea templului din Ierusalim, imagine a acestei instituții.

Atunci discipolii l-au întrebat: „Care va fi semnul că acestea stau să se întâmple?”. Iată răspunsul lui Isus: „Vor fi semne…”. Și aici Isus folosește limbajul profeților, în mod deosebit îl citează pe profetul Ioel, semne cu care se vestește sosirea Domnului. Să le vedem. „Vor fi semne în soare, în lună și în stele”. Soarele și luna, în cultura vremii, în lumea păgână, erau zei care erau adorați de popoare. Iar stelele cine sunt?

În acea vreme, toți cei care dețineau puterea se considerau ca având domiciliul în ceruri; faraonul era un Dumnezeu, împăratul roman era un Dumnezeu sau un fiu al lui Dumnezeu. Toți cei care dețineau puterea se considerau stele.

Așadar, Isus ne asigură că, datorită vestirii Evangheliei, toate aceste structuri ale puterii vor ajunge să se prăbușească una după alta. „Iar pe pământ popoarele vor fi tulburate, cuprinse de neliniște din cauza vuietului mării și al valurilor”. Este prăbușirea imperiilor care dominau, dar ofereau siguranță, ordine. Însuși sfântul Augustin, atunci când simte că Imperiul Roman, această structură extraordinară, începe să scârțâie, spune: „A sosit sfârșitul lumii”. Era de neconceput să-ți imaginezi o lume fără structura Imperiului Roman.

Ei bine, oamenilor le este frică pentru că ceea ce părea etern, ceea ce părea stabil, ceea ce părea adevărat nu mai este astfel. Și mai ales în domeniul religios, ceea ce părea sacru în realitate nu era. Și Isus vestește: „Puterile cerurilor vor fi zguduite”. Cine sunt aceste puteri ale cerului? În ceruri, conform Evangheliilor, este Tatăl, este Isus, fiul Omului și sunt îngerii.

Deci cine sunt acești uzurpatori din ceruri? Sunt tocmai acești puternici care își arogă condiția divină pentru a-i domina și a-i exploata pe oameni. În scrisorile Sfântului Paul aceste puteri ale cerului poartă numele de „tronuri, stăpâniri, principate, autorități”, sunt toate imagini legate de putere, de stăpânire.

Atunci „puterile cerurilor”, deci acești puternici care dețin puterea, care domină și exploatează poporul, „vor fi zguduite”. Anunțul veștii bune a lui Isus îl va arăta pe adevăratul Dumnezeu, iar falsele divinități își vor pierde splendoarea, acei regi, acei puternici care își sprijină puterea pe aceste zeități vor vedea sfârșitul stăpânirii lor.

„Atunci îl vor vedea”. Este interesant că Isus nu spune: „îl veți vedea”. Cine sunt cei care îl vor vedea? Acești mari puternici, în momentul în care puterea lor se zdruncină și se prăbușește, ei, în momentul căderii, îl vor vedea „pe Fiul omului”. „Fiul omului” este un termen cu care Isus se indică pe sine, adică omul în plinătatea condiției divine. „Venind pe un nor”, imagine a condiției divine, „cu mare putere”.

În momentul în care puterile vor fi zdrobite, puterea Fiului omului se afirmă. Odată cu Isus se inaugurează împărăția umanului, iar tot ceea ce este inuman este sortit să dispară. „Și glorie”. Gloria Fiului omului este iubirea necondiționată a lui Dumnezeu pentru poporul său.

Și iată cuvintele de mare mângâiere, de mare speranță și de mare încurajare: „Când vor începe să se întâmple aceste lucruri…”. Aceste imagini nu trebuie să ne sperie, ci mai degrabă să ne aducă bucurie. Într-adevăr, Isus adaugă: „Sculați-vă și ridicați-vă capul…”, întrucât capul reprezintă demnitatea persoanei, „pentru că eliberarea voastră este aproape”.

Toate regimurile puterii civile și religioase care, în loc să-l slujească pe om, îl domină și îl exploatează, sunt destinate să dispară. Apoi aici sunt câteva versete pe care în mod ciudat liturgiștii s-au gândit să le omită, dar sunt importante.

„Și le-a zis o parabolă: «Uitați-vă la smochin și la toți copacii: atunci când deja înmuguresc, vă dați singuri seama, privindu-i, că vara e de acum aproape”. Și iată punctul central: „La fel și voi, când veți vedea că se petrec aceste lucruri…”, deci sfârșitul Ierusalimului și începutul dezintegrării și prăbușirii tuturor regimurilor care domină poporul, „să știți că Împărăția lui Dumnezeu este aproape”.

Societatea alternativă propusă de Isus va deveni realitate odată cu venirea împărăției lui Dumnezeu. Și chiar și păgânii vor fi admiși. Iar apoi Isus atenționează cu un avertisment: „Fiți atenți la voi înșivă, ca inimile voastre să nu se îngreuieze în trândăvie, beție și în frământările vieții”. Ne amintește de parabola pe care Isus a anunțat-o deja în capitolul 8, cea a seminței care este înăbușită din cauza preocupărilor economice care îl conduc pe individ să fie centrat pe el însuși.

Ce vrea să spună Isus? Dacă discipolii s-au integrat în societatea nedreaptă, cea care trebuie să dispară, vor suferi aceeași soartă cu această societate. De aceea fraza finală a lui Isus: „Vegheați”, adică fiți vigilenți, „în orice moment rugându-vă, ca să aveți putere să scăpați de toate cele ce se vor petrece și să vă puteți înfățișa înaintea Fiului omului”. Isus ne invită să nu ne conformăm unei societăți nedrepte pentru că aceasta este sortită să dispară.

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centrul de Studii biblice