El vorbea despre templul trupului său
Sfințirea Bazilicii din Lateran – 9 noiembrie 2014
El vorbea despre templul trupului său – Comentariu la evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM
Se apropia Paștele iudeilor, iar Isus a urcat la Ierusalim. Și a găsit în templu vânzătorii de boi, de oi și de porumbei și pe schimbătorii de bani șezând acolo.
Ioan 2,13-22
Făcând un bici din funii, i-a alungat pe toți din templu, la fel ca și oile și boii; a împrăștiat monedele schimbătorilor de bani și a răsturnat mesele, iar celor care vindeau porumbei le-a zis: «Luați acestea de aici! Nu faceți casa Tatălui meu casă de negustorie!».
Discipolii lui și-au adus aminte că fusese scris: «Zelul pentru casa ta mă mistuie».
Așadar, l-au întrebat iudeii și i-au zis: «Ce semn ne arăți că ai dreptul să faci acestea?». Isus le-a răspuns: «Dărâmați acest sanctuar și în trei zile îl voi ridica!».
Așadar, i-au zis Iudeii: «Acest sanctuar a fost construit în patruzeci și șase de ani și tu în trei zile îl vei ridica?». Însă el vorbea despre sanctuarul trupului său.
Deci, când a înviat din morți, discipolii lui și-au amintit că a spus aceasta și au crezut în Scriptură și în cuvântul pe care îl spusese Isus.
Noua relație propusă de Isus între Dumnezeu și oameni presupune dispariția instituțiilor vechii alianțe, iar prima dintre acestea pe care Ioan ne-o prezintă în evanghelia sa este templul. În timp ce profeții denunțau un cult ipocrit și sperau într-o purificare a templului, Isus trece dincolo de aceasta, Isus îl desființează.
Aceasta este ceea ce citim în capitolul 2 din Ioan, de la versetul 13 la 22. Se apropia Paștele iudeilor. Evanghelistul este polemic, pentru că Paștele în Vechiul Testament este întotdeauna definit ca „Paștele Domnului”, dar pentru Ioan Paștele este al iudeilor. Prin „iudei” în această evanghelie nu se înțelege poporul iudaic, ci mai degrabă autoritățile, conducătorii religioși.
Nu mai este o sărbătoare a eliberării poporului, ci este sărbătoarea dominatorilor acestui popor. Iar Isus a urcat la Ierusalim. Și a găsit în templu… În templu nu găsește oameni care se roagă, ci găsește comerț, găsește afaceri. A găsit în templu vânzătorii de boi, de oi și de porumbei și pe schimbătorii de bani șezând acolo, adică instalați acolo. Adevăratul Dumnezeu al templului este banul.
Făcând un bici din funii, i-a alungat pe toți din templu. Mesia era reprezentat cu un bici, cu un flagel cu care trebuia să-i alunge pe cei excluși din templu, pe cei păcătoși. Aici, în schimb, Isus ia biciul, dar îi alungă pe cei care sunt sufletul templului.
I-a alungat pe toți din templu, la fel ca și oile. Mai întâi oile, care sunt o imagine a poporului, care este adevăratul animal de jertfă. La fel ca și oile și boii; a împrăștiat monedele schimbătorilor de bani și le-a răsturnat mesele; Isus nu acceptă un cult față de Dumnezeu legat de interes. Iar celor care vindeau porumbei le-a zis… Este ciudat că Isus se ia tocmai de vânzătorii de porumbei, nu de cei de boi. Le-a zis: „Luați acestea de aici! Nu faceți casa Tatălui meu casă de negustorie!”.
De ce Isus se ia tocmai de vânzătorii de porumbei? Pentru că erau animalele pe care le puteau oferi cei săraci. Isus nu tolerează ca cei săraci să fie exploatați în numele lui Dumnezeu și, citându-l pe profetul Zaharia, spune că casa Tatălui său nu poate fi un loc de interese sau de afaceri.
Discipolii lui înțeleg greșit gestul lui Isus și cred că Isus este un fel de Ilie, profetul care cu zelul lui violent trebuia să pregătească calea lui Mesia; de fapt, discipolii săi și-au amintit că este scris: „Zelul pentru casa ta mă mistuie”. Atunci iudeii, adică conducătorii religioși, au reacționat și i-au spus: „Ce semn”, adică „ce autoritate”, ne arăți că ai dreptul să faci acestea?”.
Isus le-a răspuns… Iar pentru a înțelege răspunsul lui Isus trebuie să distingem cei doi termeni diferiți pe care îi folosește evanghelistul. Un termen grecesc, ieros, templu, care înseamnă întreaga zonă sacră… Dar celălalt termen din răspunsul lui Isus este naos, care înseamnă sanctuarul acestui templu, adică locul care indica prezența și reședința lui Dumnezeu în acest templu.
Și tocmai acest al doilea termen este cel care apare în răspunsul lui Isus: Dărâmați acest sanctuar și în trei zile îl voi ridica! Pentru Isus, moartea va fi manifestarea maximă a lui Dumnezeu. Iudeii, deci conducătorii religioși, nu înțeleg. „Acest sanctuar a fost construit în patruzeci și șase de ani și tu în trei zile îl vei ridica?”. Însă el vorbea despre sanctuarul trupului său.
Odată cu Isus se schimbă relația cu Dumnezeu. Odată cu Isus adevăratul sanctuar din care Dumnezeu își manifestă și iradiază milostivirea sa, compasiunea sa, nu este un sanctuar construit de mâini omenești, unde oamenii trebuie să meargă aducând ofrande, ci singurul sanctuar adevărat va fi persoana lui Isus, iar cei care îl vor îmbrățișa ca model de viață… Un sanctuar care nu-i va aștepta pe oameni să vină la el, ci va merge el spre oameni. Spre cine? Spre cei excluși din templu, spre cei marginalizați de religie.
Acest nou sanctuar nu va cere daruri, ci el va fi cel care își va dărui iubirea sa tuturor oamenilor.
Pr. Alberto Maggi
Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.
Sursa: Centro Studi Biblici
