El trebuia să învie din morți
Duminica Paștelui – Învierea Domnului – 8 aprilie 2012
El trebuia să învie din morți – Comentariu la evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM
Ioan 20, 1-9
În locul acestei Evanghelii poate fi citită Evanghelia Vigiliei Pascale din anul corespunzător: anul A, Matei 28,1-10; anul B, Marcu 16,1-7; anul C, Luca 24,1-12. La Liturghia de seară se citește Luca 24,13-35.
În prima zi a săptămânii, dis-de-dimineață, pe când mai era încă întuneric, Maria Magdalena s-a dus la mormânt și a văzut că piatra fusese luată de la mormânt.
Atunci, a alergat și a venit la Simon Petru și la celălalt discipol, pe care îl iubea Isus, și le-a spus: „L-au luat pe Domnul din mormânt și nu știm unde l-au pus”.
Au ieșit atunci Petru și celălalt discipol și au venit la mormânt. Alergau amândoi împreună, dar celălalt discipol a alergat mai repede decât Petru și a ajuns primul la mormânt. Aplecându-se, a văzut giulgiurile așezate, dar nu a intrat.
Atunci a venit și Simon Petru, care îl urma, și a intrat în mormânt. El a văzut giulgiurile așezate, dar ștergarul, care fusese pe capul lui, nu era așezat împreună cu giulgiurile, ci împăturit aparte, într-un loc.
Atunci a intrat și celălalt discipol care sosise primul la mormânt. A văzut și a crezut; pentru că încă nu cunoșteau Scriptura: că el trebuia să învie din morți.
Ioan 20, 1-9
Dacă Maria Magdalena ar fi mers la mormânt cu o zi mai devreme, am fi celebrat Paștele cu o zi mai devreme. Ioan scrie în capitolul 20: În prima zi a săptămânii, literalmente „în prima zi după sâmbătă”, Maria Magdalena s-a dus la mormânt. De ce nu a mers Maria Magdalena la mormânt imediat după înmormântarea lui Isus, ci a așteptat prima zi după sabat?
Pentru că este condiționată încă de respectarea legii, odihna sabatului. Și de aceea respectarea legii a împiedicat-o să experimenteze imediat puterea vieții care era în Isus, o viață capabilă să depășească moartea.
Evanghelistul, prin această indicație, dorește să arate cititorilor săi că respectarea legii întârzie experiența noii creații care este inaugurată de Isus. Expresia „prima zi a săptămânii” se referă de fapt la prima zi a creației. În Isus are loc noua creație, cea care este cu adevărat creată de Dumnezeu și ca atare nu cunoaște moartea, nu cunoaște sfârșitul.
Dar comunitatea, reprezentată de Maria Magdalena, este condiționată încă de respectarea legii. Acest lucru întârzie experiența învierii. Se duce la mormânt dis-de-dimineață, pe când mai era încă întuneric. Întunericul este o imagine a neînțelegerii comunității care nu l-a înțeles încă pe Isus care s-a definit „lumina lumii”, mesajul său, adevărul său.
Și a văzut că piatra fusese luată de la mormânt. Ei bine, prima reacție a Mariei Magdalena este să alerge la Simon Petru și la celălalt discipol.
Isus spusese: „Vine ceasul când vă veți împrăștia fiecare la ale sale și mă veți lăsa singur”. Ei bine, evanghelistul îi atribuie acestei femei, Maria Magdalena, rolul de păstor care adună oile care se împrăștiaseră.
Și le vestește: L-au luat pe Domnul din mormânt și nu știm unde l-au pus. Ea nu vorbește despre un trup, ci vorbește despre Domnul; prin urmare, există deja aluzia că acest Isus este viu. Ei bine, ce fac Petru și celălalt discipol? Se duc la mormânt. Singurul loc în care nu trebuiau să meargă. În Evanghelia după Luca acest lucru va fi exprimat foarte clar de bărbații care le pun frâu femeilor care merg la mormânt: „De ce îl căutați pe cel viu printre cei morți?”.
Petru și celălalt discipol pleacă în căutarea Domnului în singurul loc unde el nu este, adică în locul morții. Asemenea Mariei, care din cauza respectării sabatului a întârziat experiența unei vieți mai puternice decât moartea, pentru că Isus nu poate fi reținut în mormânt, locul morții – el este cel viu –, la fel și discipolii merg la mormânt, singurul loc unde Isus nu poate fi găsit.
Dacă îl plângem pe cineva ca mort, și anume dacă ne îndreptăm spre mormânt, nu îl putem experimenta viu și dătător de viață în existența noastră. Amândoi discipolii aleargă, sosește mai întâi discipolul iubit, cel care a experimentat iubirea lui Isus. Petru, care a refuzat să îi fie spălate picioarele și deci nu a vrut să accepte iubirea pe care Isus a exprimat-o prin slujire, sosește mai târziu.
Dar celălalt discipol se oprește și îi permite lui Petru să intre primul. De ce? Este important ca discipolul care l-a trădat pe Isus și pentru care moartea este sfârșitul a toate – și tocmai acesta a fost motivul trădării –, să experimenteze cel dintâi viața.
Și apoi intră și celălalt discipol. A văzut și a crezut. Dar iată avertismentul fundamental al evanghelistului: nu înțeleseseră Scriptura, și anume că el trebuia să învie din morți. Preocuparea lui Ioan este că cineva poate crede în învierea lui Isus numai dacă vede semnele victoriei sale asupra morții. Nu!
Învierea lui Isus nu este un privilegiu acordat unor personaje în urmă cu două mii de ani, ci o posibilitate pentru toți credincioșii. Cum? Ne spune evanghelistul: nu înțeleseseră Scriptura, și anume că el trebuia să învie din morți. Primirea Scripturii, a cuvântului Domnului, în discipol, radicalizarea acestui mesaj în viața lui, transformarea lui, îi permit discipolului să aibă o viață de o asemenea calitate încât să-l experimenteze apoi pe cel înviat în existența sa.
Noi nu credem că Isus a înviat pentru că există un mormânt gol, ci numai dacă îl întâlnim viu și dătător de viață în existența noastră.
Pr. Alberto Maggi
Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.
Sursa: Centrul de Studii Biblice
