El îi învăța ca unul care are autoritate

Duminica a 4-a de peste an – 31 ianuarie 2021

El îi învăța ca unul care are autoritate – Comentariu la Evanghelie de pr. Alberto Maggi OSM

Marcu 1,21-28

În acel timp, au venit la Cafarnaum. Și îndată, în zi de sâmbătă, Isus a intrat în sinagogă și-i învăța. Și erau uimiți de învățătura lui, pentru că el îi învăța ca unul care are autoritate și nu în felul cărturarilor.

În sinagoga lor era un om cu duh necurat, care a strigat, zicând: «Ce ai cu noi, Isus din Nazaret? Ai venit să ne distrugi? Știu cine ești: Sfântul lui Dumnezeu». Dar Isus i-a poruncit cu asprime, spunându-i: «Taci și ieși din el!». Iar duhul necurat, scuturându-l și strigând cu glas puternic, a ieşit din el. Atunci toți au fost cuprinși de teamă încât discutau între ei, zicând: «Ce-i asta? O învățătură nouă dată cu autoritate! El poruncește până și duhurilor necurate și ele i se supun».

Și îndată i s-a dus faima pretutindeni în toată împrejurimea Galileii.

Marcu 1,21-28

Evanghelia acestei duminici ne prezintă începutul activității lui Isus. Este capitolul întâi, începând de la versetul 21 al Evangheliei după Marcu. Isus i-a chemat pe primii patru discipoli și i-a invitat să fie pescari de oameni. A-i pescui pe oameni, după cum am explicat, înseamnă a-i scoate pe oameni din apa care le poate aduce moartea pentru a le da viață. Ei bine, împreună cu acești patru ucenici Isus începe această activitate de pescuire a oamenilor. Dar unde se duce să pescuiască oameni dintr-o sferă a morții pentru a le da viață? În locul în care ne-am fi așteptat cel mai puțin; el nu merge în locuri rău famate, frecventate de păcătoși, ci se duce la Cafarnaum într-o sinagogă.

Să citim. Evanghelistul scrie că, „mergând la Cafarnaum, a intrat în zi de sâmbătă…”. Sâmbăta este ziua cultului în sinagogă. „Dar, imediat ce a intrat”, evanghelistul folosește termenul „imediat”, Isus începe să învețe. Isus nu participă la cultul din sinagogă, el începe să învețe. Și să vedem reacția: „toți erau uimiți de învățătura lui”. De ce? „El îi învăța ca unul care are autoritate”. Nu înseamnă că Isus îi învăța cu autoritate. Autoritatea era mandatul divin pe care Dumnezeu l-a dat profeților și apoi l-a transmis cărturarilor pentru a face cunoscută voința sa, cuvântul său. Așadar, persoanele, cei prezenți în sinagogă simt în învățătura lui Isus că există mandatul divin, pentru că în orice persoană există o dorință de plinătate a vieții, iar cuvântul lui Isus este răspunsul la această dorință de plenitudine a vieții.

Deci erau uimiți de această noutate și spunea evanghelistul că el îi învăța cu autoritate și nu în felul celor care trebuiau să o exercite, cărturarii lor. Cărturarii erau considerați urmași ai profeților, erau persoane care, după o lungă viață de studiu a scripturii, primeau prin transmisie același spirit al lui Moise și erau magisteriul infailibil al vremii, cuvântul lor era considerat cuvântul lui Dumnezeu. Ei bine, imediat ce Isus începe să învețe și de îndată ce apare acest val de entuziasm, iată incidentul. Evanghelistul scrie că atunci, imediat, „un om care era în sinagogă, posedat de un duh necurat”… În sinagogă era un om posedat de un spirit impur. Spirit înseamnă „tărie, energie”. Când acest spirit vine de la Dumnezeu se numește „sfânt”, deoarece separă persoana de sfera întunericului, a păcatului, când vine dintr-o realitate contrară lui Dumnezeu se numește „impur”, pentru că îl reține pe om în întuneric, în păcat. Ei bine, în sinagogă evanghelistul ne prezintă o persoană cu duh necurat. De ce? Tocmai instituția religioasă este cea care, prin învățătura sa, în loc să-i apropie pe oameni de Dumnezeu, îi îndepărtează de Dumnezeu.

Ei bine, această persoană cu spirit impur începe să strige, nu suportă nici învățătura lui Isus, nici entuziasmul celorlalți prezenți. Începe să strige și spune: „Ce ai de-a face…”, și aici, în mod ciudat, vorbește la plural, „ce ai de-a face cu noi?”. Cum de o singură persoană vorbește la plural? Și apoi îi amintește: „Isus din Nazaret”, îi amintește de originile sale, că este din Nazaret, cuibul naționaliștilor, al războinicilor. „Ai venit să ne distrugi?”. Și vorbește din nou la plural. Dar cine sunt cei pe care Isus îi distruge prin învățătura sa? Isus prin învățătura sa distruge prestigiul cărturarilor, pe cei care pretindeau că au autoritatea din partea lui Dumnezeu să învețe. Deci, cine este acest om posedat de un duh necurat? Este omul care a aderat în mod necritic la învățătura cărturarilor și, când o vede [pusă] în pericol de învățătura lui Isus, se simte el însuși în pericol.

Și apoi îi amintește lui Isus: „Eu știu cine ești, ești sfântul lui Dumnezeu!”. Sfântul lui Dumnezeu era Mesia care trebuia să țină cu fidelitate legea și să o împlinească, în schimb Isus îi eliberează pe oameni de sub lege. Isus nu acceptă niciun dialog. El spune: „Taci! Ieși din acest om! Iar duhul necurat, sfâșiindu-l și strigând cu glas puternic, a ieşit din el”. De ce sfâșierea? A ajunge într-un moment al vieții și a fi nevoit să admiți că învățătura religioasă în care ai crezut și pe care ți-ai întemeiat existența nu numai că nu provenea de la Dumnezeu, ci era contrară lui Dumnezeu, ei bine, să te eliberezi este o sfâșiere.

„Toți au fost cuprinși” de uimire, „de teamă și se întrebau ce este asta? O învățătură”, o doctrină nouă. Nu o nouă învățătură, ci o doctrină nouă. Termenul folosit de evanghelist indică o calitate care înlocuiește tot restul, întreaga cealaltă învățătură. Și care este doctrina nouă? Este aceea că Dumnezeu nu se manifestă în doctrina cărturarilor, ci în activitatea eliberatoare a lui Isus. Acesta este motivul pentru care Isus i-a invitat pe discipolii săi să fie pescari de oameni. Învățătura lui Isus este un cuvânt cu autoritate care, atunci când este îmbrățișat, transformă viața celor care îl primesc.

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centrul de Studii biblice