El a vindecat pe mulți care sufereau de diferite boli

Duminica a 5-a de peste an – 7 februarie 2021

El i-a vindecat pe mulți care sufereau de diferite boli – Comentariu la evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

În acel timp, ieșind din sinagogă, Isus s-a dus în casa lui Simon și Andrei, împreună cu Iacob și Ioan. Soacra lui Simon zăcea la pat, având febră, iar ei i-au vorbit îndată despre ea. El s-a apropiat și a ridicat-o prinzând-o de mână. Atunci febra a lăsat-o și ea a început să-i slujească.
Când s-a înserat, după ce a apus soarele, îi aduceau la el pe toți bolnavii și posedații de demon și toată cetatea era adunată la ușă. El i-a vindecat pe mulți care aveau diferite boli și a scos mulți demoni. Pe demoni nu-i lăsa să vorbească, pentru că îl cunoșteau.
Dimineața, încă pe întuneric, sculându-se, a ieșit și s-a dus într-un loc retras și se ruga. Simon și cei care erau cu el l-au căutat și, găsindu-l, i-au spus: «Toți te caută». El le-a spus: «Să mergem în altă parte, prin cetățile învecinate, ca să predic și acolo, căci pentru aceasta am venit!».
Și a mers prin toată Galileea, predicând în sinagogile lor și scoțând demoni.

Marcu 1,29-39

În Cafarnaum, în sinagogă, Isus învață pentru prima dată, iar oamenii înțeleg că voința lui Dumnezeu nu este exprimată prin învățătura impusă de cărturarii lor, magisteriul oficial al vremii, ci prin acțiunea eliberatoare a lui Isus. Iată de ce, este evanghelia de astăzi, primul capitol din Marcu, începând de la versetul 29, „De îndată ce a ieșit din sinagogă, s-a dus în casa lui Simon și Andrei, împreună cu” ceilalți doi discipoli, primii chemați de Isus, „Iacob și Ioan”. Iar acolo este soacra lui Simon, care era la pat cu febră.

Femeia este considerată, în acea cultură, ființa umană cea mai îndepărtată de Dumnezeu și, în orice caz, este irelevantă: femeia nu contează nimic în familie; în schimb aici îi vorbesc imediat despre ea. Au înțeles o noutate a învățăturii lui Isus, unde binele omului este pus pe primul loc, chiar înainte de respectarea legii divine. De ce acest lucru? Pentru că această zi este o zi de sâmbătă; în zilele de sâmbătă sunt interzise 1.521 de acțiuni, iar printre acestea se numără și vizitarea și îngrijirea bolnavilor. Ei bine, discipolii au înțeles, au înțeles că binele omului este cea mai importantă valoare și de aceea îi vorbesc despre ea.

Isus ar fi putut să spună: „Să așteptăm, să așteptăm să treacă sâmbăta!”. Nu! Binele omului este mai important decât respectarea legii divine. Să ne amintim că porunca odihnei sabatului nu era o poruncă printre altele, ci era cea mai importantă poruncă dintre toate, pentru că se credea că Dumnezeu însuși o respectă. Respectarea acestei singure porunci însemna respectarea întregii Legi, iar încălcarea acestei singure porunci însemna încălcarea întregii Legi și, de aceea, era prevăzută pedeapsa cu moartea.

Dar în grupul lui Isus au înțeles că există un aer nou. Atunci Isus se apropie, „a ridicat-o” și… Este surprinzător ceea ce face Isus: el o ia de mână. De ce? Nu era nevoie, dar face acest lucru tocmai pentru că este interzis. De fiecare dată când Isus se află în conflict între Lege, tradiție și binele omului, el alege întotdeauna binele omului, iar aici faptul răsunător este că Isus, atingând mâna unei femei care este impură, nu primește el impuritatea femeii, ci îi transmite ei puterea, energia lui. Într-adevăr, „febra a lăsat-o și ea a început să-i slujească”. Pentru verbul a sluji, evanghelistul folosește termenul „diaconeo”, pe care îl știm și în limba italiană, diacon, care este cel care slujește în mod liber, din iubire. Acest termen este important pentru că a apărut în Evanghelie după ispitiri, când îngerii, adică ființele cele mai apropiate de Dumnezeu, îl slujeau pe Isus. Ei bine, odată cu Isus, femeia, care era considerată ființa cea mai îndepărtată de Dumnezeu, cea mai inutilă, cea mai nesemnificativă, din moment ce îmbrățișează mesajul lui Isus, comunitatea creștină, femeia, devine cea mai apropiată ființă de Dumnezeu. Acest lucru se întâmplă în casa lui Simon și Andrei.

Dar afară, scrie evanghelistul, „Când s-a înserat, după ce a apus soarele, îi aduceau la el pe toți bolnavii și pe cei îndemoniți”. De ce au așteptat? Pentru că au respectat legea, odihna sabatului. În timp ce în casă necesitatea, binele persoanei conta mai mult decât respectarea sabatului, în cetate sabatul era mai important decât binele oamenilor. Respectarea legii a întârziat întâlnirea cu viața pe care Isus o putea comunica.

Întreaga cetate este adunată în fața ușii, Isus vindecă persoanele, iar pasajul se termină într-un mod surprinzător. Evanghelistul scrie că Isus „a mers prin toată Galileea predicând în sinagogile lor și alungând demonii”. Evanghelistul denunță faptul că sinagogile, adică lăcașurile de cult, locul învățăturii religioase, sunt locurile unde se cuibăresc demonii. Sunt persoanele supuse unei învățături despre care li se spune că vine de la Dumnezeu, dar care nu vine de la Dumnezeu. Isus îi va denunța pe acești cărturari care propovăduiesc învățături ale oamenilor. Ei bine, oamenii sunt supuși acestei orânduiri, și tocmai în sinagogă. Așadar, sinagogile vor fi cele mai ostile și refractare locuri față de Isus, în care el, prin învățătura sa, va încerca să-i elibereze pe oameni.

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centro Studi Biblici