Dumnezeu, patria, familia

„Valorile sacre, indiscutabile și nenegociabile, pe care ne-am bazat dintotdeauna, sunt Dumnezeu-Patria-Familia. (…) Apoi a venit Isus și a demascat aceste valori sacre dezvăluindu-le ca fiind ostile planului Tatălui pentru umanitate…”. Pe măsură ce controversa asupra uniunilor civile devine din ce în ce mai dură, iar piețele (reale și virtuale) se mobilizează și chiar de la Vatican sosesc luări de poziții, pe ilLibraio.it intervenția – ca de obicei împotriva curentului – a biblistului frate Alberto Maggi

„Dumnezeu, patria, familia”, acele valori „sacre” demascate de Isus

În fiecare societate există valori sacre, principii pe care se bazează fundamentele comunității. Prin valoare sacră se înțelege un ideal atât de important încât este superior binelui omului, iar pentru a-l apăra se poate merge atât de departe încât să-ți sacrifici viața sau să o iei pe cea a celor care se opun. Valorile sacre, indiscutabile și nenegociabile, pe care ne-am bazat dintotdeauna, sunt Dumnezeu-Patria-Familia. Ceea ce unește aceste trei valori este puterea: cea exercitată de Dumnezeu, prin instituția religioasă asupra conștiințelor credincioșilor, cea a statului, asupra vieții persoanelor și, în cele din urmă, puterea de necontestat a capului familiei asupra soției și copiilor săi.

Apoi a venit Isus și a demascat aceste valori sacre dezvăluindu-le ca fiind ostile planului Tatălui pentru umanitate. Cristos, pentru care singura valoare sacră este binele omului, va denunța faptul că ceea ce era considerat aparent în favoarea omului era de fapt principalul obstacol în calea realizării planului Creatorului: ca fiecare om să devină fiul său ajungând la plenitudinea condiției divine. Și exact aceasta este ceea ce alarmează societatea: că omul ajunge la condiția divină, devine el însuși Domn și, ca atare, pe deplin liber. Într-adevăr, orice putere, de la cea mai puțin frapantă, dar nu mai puțin ucigătoare a familiei, până la cea civilă și sacrală, dorește să împiedice plenitudinea umană propusă de Isus.

De aceea Isus îi avertizează pe ai săi că vor avea același sfârșit ca și învățătorul lor, condamnat la moarte ca blasfemator în numele lui Dumnezeu de către reprezentanții religiei, considerat un subversiv periculos de puterea civilă și abandonat de familie care îl considera un dement. Dușmanii sau obstacolele în calea realizării planului divin sunt identificați de Isus, de fapt, tocmai în familie, unde soțul era stăpânul de necontestat al soției și al copiilor săi („veți fi trădați chiar și de părinți”, Lc 21,16-17), în națiune, unde cei care dețineau comanda făceau pe stăpânii peste supușii lor („veți fi duși, din cauza mea, înaintea guvernanților și a regilor”, Mt 10,18) și în religie, unde stăpânirea era exercitată în numele lui Dumnezeu și ajungea până acolo unde celelalte puteri nu ajungeau: conștiința persoanei („vă vor da pe mâna sinedriilor și vă vor biciui în sinagogile lor…”, Mt 10,17); „vine ceasul când cei care vă vor ucide vor crede că aduc cult lui Dumnezeu”, In 16,2).

Acestor valori false care împiedică creșterea și maturizarea omului, Isus le va opune adevăratele valori, pe acelea care, comunicând oamenilor energie divină, vor fi un factor de creștere, permițând fiecărui om să realizeze în el planul divin (In 1,12; Ef 1,4). Din acest motiv, în locul lui Dumnezeu, nume comun fiecărei religii, Isus îl va prefera pe Tatăl, nume specific mesajului creștin, iar supunerii față de Dumnezeu, Isus îi va contrapune asemănarea cu Tatăl: dacă în numele lui Dumnezeu viața poate fi luată, în numele Tatălui poate fi doar dăruită. Patriei, zonă delimitată de granițe și bariere construite pe temeri, ignoranță și egoism, Isus îi va opune Împărăția lui Dumnezeu, un spațiu al iubirii în care toți sunt bineveniți, iubiți și respectați în diversitatea lor. Isus nu a venit să înalțe ziduri împotriva altor popoare, ci să le doboare (Ef 2,14), pentru că iubirea Domnului se extinde la toate națiunile. În timp ce patria se sacralizează pe ea însăși (pământul sfânt), punând ca valoare sacră pe acelea care în realitate sunt interesele sale, în Împărăție singurul sacru este omul. Isus a lărgit și orizontul îngust al familiei legate de obligațiile familiale și o extinde la fiecare om, indiferent de popoare și rasă. Unitatea se realizează prin îmbrățișarea aceluiași Duh și nu prin a avea același sânge: „Oricine face voința lui Dumnezeu, acela îmi este frate și soră și mamă” (Mc 3,35).

Urmarea lui Isus necesită deplina libertate a individului, care trebuie să devină independent de tot ceea ce împiedică deplina sa libertate de mișcare, inclusiv acele relații de familie care, tocmai din cauza constrângerii lor, sunt numite „obligații” sau „legături”: „Cine își iubește tatăl sau mama mai mult decât pe mine nu este vrednic de mine; și cine își iubește fiul sau fiica mai mult decât pe mine nu este vrednic de mine” (Mt 10,37). Isus nu vine să distrugă familia, ci să o elibereze de acele șantaje afective care îi împiedică pe membrii săi să crească, intrând în acea plinătate a vieții la care fiecare individ este chemat de Dumnezeu.

Pr. Alberto Maggi, 26/01/2016

AUTORUL – Alberto Maggi, călugăr din Ordinul Slujitorilor Mariei, a studiat la Facultățile Teologice Pontificale Marianum și Gregoriana din Roma și la École Biblique et Archéologique Française din Ierusalim. Fondator al Centrului de Studii Biblice „Giovanni Vannucci” din Montefano (Macerata), se ocupă cu răspândirea sfintelor scripturi interpretându-le întotdeauna în serviciul dreptății, niciodată al puterii. A publicat, printre altele: Roba da preti (Chestii de ale preoților); Nostra Signora degli eretici (Doamna noastră a ereticilor); Come leggere il Vangelo (e non perdere la fede) (Cum să citim Evanghelia (și să nu ne pierdem credința); Parabole come pietre (Parabole ca pietrele); La follia di Dio (Nebunia lui Dumnezeu) și Versetti pericolosi (Versete periculoase). Este în librării publicată de Garzanti Chi non muore si rivede – Il mio viaggio di fede e allegria tra il dolore e la vita (Cei care nu mor se vor revedea – Călătoria mea de credință și bucurie între suferință și viață).

Aici toate articolele scrise de pr. Alberto Maggi pentru ilLibraio.it

Sursa: ilLibraio.it