Dumnezeu ne-a ales în el înainte de crearea lumii

Duminica a 15-a de peste an – 11 iulie 2021

Dumnezeu ne-a ales în el mai înainte de crearea lumii – Comentariu la Evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

Efeséni 1,3-14

Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos,

care ne-a binecuvântat cu orice binecuvântare spirituală în ceruri în Cristos.

În el ne-a ales mai înainte de întemeierea lumii

ca să fim sfinți şi neprihăniți înaintea lui în iubire,

predestinându-ne să fim pentru el fii adoptivi

prin Isus Cristos,

conform planului binevoitor al voinței sale,

spre lauda splendorii harului său,

cu care ne-a gratificat în Fiul cel iubit.

În el, prin sângele său,

avem răscumpărarea, iertarea păcatelor,

după bogăția harului său.

El l-a revărsat cu prisosință asupra noastră

în toată înțelepciunea şi priceperea,

făcându-ne cunoscut misterul voinței sale,

după bunăvoința pe care și-a propus-o în el

pentru cârmuirea împlinirii timpurilor:

să conducă spre Cristos, singurul cap, toate lucrurile,

cele din cer şi cele de pe pământ.

În el am fost făcuți și noi moștenitori,

predestinați – conform planului aceluia

care înfăptuiește totul după voința sa –

să fim lauda gloriei sale,

noi, care am sperat deja în Cristos înainte.

În el, şi voi,

după ce ați ascultat cuvântul adevărului,

Evanghelia mântuirii voastre,

și ați crezut în ea,

ați primit sigiliul Duhul Sfânt care a fost promis

și care este arvuna moștenirii noastre,

în așteptarea răscumpărării complete

a celor pe care Dumnezeu i-a dobândit spre lauda gloriei sale.

Efeséni 1,3-14

Duminica aceasta, în locul Evangheliei care poate fi găsită deja comentată cu alte ocazii pe YouTube, aleg să comentez a doua lectură pentru că este un text prețios: este scrisoarea lui Paul către Efeséni. Paul îi salută pe sfinții care sunt în Éfes. Prin termenul „sfinți” nu se înțelege ceea ce noi înțelegem, persoanele canonizate; era un mod pe care îl aveau credincioșii pentru a se chema între ei, deoarece, prin botez, renunțau la rău și alegeau să trăiască pentru ceilalți. Aceștia sunt sfinții.

Apoi Paul începe cu o triplă binecuvântare – numărul trei înseamnă „ceea ce este complet” –, el spune: „Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care ne-a binecuvântat cu orice binecuvântare spirituală în ceruri”. Deci există o abundență debordantă a binecuvântării. Dar pentru ce este această binecuvântare? Aici Paul scrie ceva extraordinar: „În el”, în Isus Cristos, „ne-a ales mai înainte de crearea lumii”. Noi nu am venit pe lume întâmplător, ci am venit pe lume pentru că, mai înainte de a crea lumea, Dumnezeu se gândise la noi și ne alesese. Aceasta vrea să ne facă să înțelegem că noi suntem capodopera creației, iar orice eveniment pe care îl întâlnim în viața noastră, chiar și cel mai dificil, cel mai dureros, nu îl va împiedica pe Dumnezeu să-și realizeze planul prin noi. Am venit pe lume pentru că Tatăl are nevoie de fiecare dintre noi pentru a se manifesta în forme noi, originale și creative, prin manifestări de dragoste și compasiune.

„Ca să fim sfinți şi neprihăniți înaintea lui în iubire”. Sfânt, am văzut lucrul acesta, înseamnă separat de rău. „Neprihăniți”… Ceea ce îl face pe om impur conform învățăturii lui Isus este răul pe care îl face în mod voluntar altora, în timp ce binele ne apropie din ce în ce mai mult de Dumnezeu. Și „în iubire”. Termenul folosit de Paul este „agape”, termenul grecesc este „iubire dezinteresată”, o iubire care este aceeași iubire cu care Dumnezeu ne iubește, care nu privește la meritele persoanelor, ci la nevoile lor.

Aici Paul scrie ceva incredibil, extraordinar: „predestinându-ne să fim fiii săi adoptivi”. Prin adopția la care se referă Paul nu se înțelege ceea ce noi înțelegem prin adopție, primirea unui copil în sânul unei familii, ci era o instituție juridică de care se foloseau împărații care, văzând că se apropie sfârșitul vieții lor, nu își lăsau niciodată regatul unuia dintre fiii lor, ci îl identificau printre ofițeri și generali pe cel pe care îl considerau capabil să le ducă mai departe imperiul. Am avut mulți împărați care au fost adoptați: Tiberius, Augustus, Marcus Aurelius, Traian și Hadrian au fost toți împărați adoptivi. Așadar, Paul spune ceva extraordinar: că Dumnezeu, gândindu-se la noi înainte de crearea lumii, are atât de multă încredere, are atât de multă speranță în noi încât ne consideră capabili să colaborăm cu el la crearea lumii. Pentru că crearea lumii nu s-a terminat. Relatarea din cartea Genezei nu este deplângerea unui paradis pierdut în mod iremediabil, ci profeția unui paradis care trebuie construit și la care suntem chemați cu toții să colaborăm. Pentru aceasta Isus a spus: „Tatăl meu lucrează și eu de asemenea lucrez mereu”.

Așadar, acest plan la care suntem chemați este că am fost creați pentru a crea, a comunica viața, suntem vii pentru a da viață și suntem iubiți pentru a le permite celorlalți prin dragostea noastră să primească iubirea. Iar Paul încheie: „prin Isus Cristos, conform planului de iubire al voinței sale”; iată care este voința lui Dumnezeu: voința lui Dumnezeu nu coincide, așa cum se spune uneori, cu evenimentele negative din viața noastră, ci voința lui Dumnezeu este ca noi să avem condiția divină. Cum? Prin practicarea unei iubiri similare cu a lui, cea pe care el o are pentru noi.

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centrul de Studii Biblice