Dumnezeu ne-a ales în el înainte de crearea lumii

Duminica a 15-a de peste an – 11 iulie 2021

Dumnezeu ne-a ales în el mai înainte de crearea lumii – Comentariu la evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

Binecuvântat este Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care ne-a binecuvântat cu orice binecuvântare spirituală în cele cerești, în Cristos.
În el ne-a ales mai înainte de întemeierea lumii ca să fim sfinți şi neprihăniți înaintea lui în iubire, rânduindu-ne de mai înainte spre înfiere, prin Isus Cristos, după placul voinței sale, spre lauda gloriei harului său cu care ne-a copleșit în Fiul său preaiubit.
În el avem răscumpărarea prin sângele său, iertarea păcatelor după bogăția harului său care a prisosit în noi în toată înțelepciunea și priceperea. El ne-a făcut cunoscut misterul voinței sale după placul lui pe care l-a hotărât de mai înainte în el, ca să-l realizeze la împlinirea timpurilor: și anume să fie reunite toate cele din cer și cele de pe pământ sub un singur cap, Cristos.
În el, în care am fost chemați, am fost rânduiți de mai înainte după placul aceluia care lucrează toate după hotărârea voinței sale, ca noi care mai dinainte am sperat în Cristos să fim spre lauda gloriei sale.
În el, şi voi, ascultând cuvântul adevărului, evanghelia mântuirii voastre în care ați crezut, ați fost însemnați cu sigiliul în Duhul Sfânt, cel promis. El este arvuna moștenirii noastre până la răscumpărarea celor pe care i-a dobândit spre lauda gloriei sale.

Efeséni 1,3-14

Duminica aceasta, în locul Evangheliei care poate fi găsită deja comentată cu alte ocazii pe YouTube, aleg să comentez Lectura a II-a pentru că este un text prețios: este Scrisoarea Sfântului Apostol Paul către Efeséni. Paul îi salută pe sfinții care sunt în Éfes. Prin termenul „sfinți” nu se înțelege ceea ce noi înțelegem, persoanele canonizate; era un mod pe care îl aveau credincioșii pentru a se chema între ei, deoarece, prin botez, renunțau la rău și alegeau să trăiască pentru ceilalți. Aceștia sunt sfinții.

Apoi Paul începe cu o triplă binecuvântare – numărul trei înseamnă „ceea ce este complet” –, el spune: „Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care ne-a binecuvântat cu orice binecuvântare spirituală în ceruri”. Deci există o abundență debordantă a binecuvântării. Dar pentru ce este această binecuvântare? Aici Paul scrie ceva extraordinar: „În el”, în Isus Cristos, „ne-a ales mai înainte de crearea lumii”. Noi nu am venit pe lume întâmplător, ci am venit pe lume pentru că, mai înainte de a crea lumea, Dumnezeu se gândise la noi și ne alesese. Aceasta vrea să ne facă să înțelegem că noi suntem capodopera creației, iar orice eveniment pe care îl întâlnim în viața noastră, chiar și cel mai dificil, cel mai dureros, nu îl va împiedica pe Dumnezeu să-și realizeze planul prin noi. Am venit pe lume pentru că Tatăl are nevoie de fiecare dintre noi pentru a se manifesta în forme noi, originale și creative, prin manifestări de dragoste și compasiune.

„Ca să fim sfinți şi neprihăniți înaintea lui în iubire”. Sfânt, am văzut lucrul acesta, înseamnă separat de rău, „neprihăniți”… Ceea ce îl face pe om impur conform învățăturii lui Isus este răul pe care îl face în mod voluntar altora, pe când binele ne apropie din ce în ce mai mult de Dumnezeu. Și „în iubire”. Termenul folosit de Paul este „agape”, termenul grecesc este „iubire dezinteresată”, o iubire care este aceeași iubire cu care Dumnezeu ne iubește, care nu se uită la meritele persoanelor, ci la nevoile lor.

Aici Paul scrie ceva incredibil, extraordinar: „predestinându-ne să fim fiii săi adoptivi”. Prin adopția la care se referă Paul nu se înțelege ceea ce noi înțelegem prin adopție, primirea unui copil în sânul unei familii, ci era o instituție juridică de care se foloseau împărații care, atunci când vedeau că se apropie sfârșitul vieții lor, nu își lăsau niciodată regatul unuia dintre fiii lor, ci îl identificau printre ofițeri și generali pe cel pe care îl considerau capabil să le ducă mai departe imperiul. Am avut mulți împărați care au fost adoptați: Tiberius, Augustus, Marcus Aurelius, Traian și Hadrian au fost toți împărați adoptivi. Așadar, Paul spune ceva extraordinar: că Dumnezeu, gândindu-se la noi înainte de întemeierea lumii, are atât de multă încredere, are atât de multă speranță în noi încât ne consideră capabili să colaborăm cu el la crearea lumii. Pentru că crearea lumii nu s-a terminat. Relatarea din cartea Genezei nu este deplângerea unui paradis pierdut în mod iremediabil, ci profeția unui paradis care trebuie construit și la care suntem chemați cu toții să colaborăm. De aceea Isus a spus: „Tatăl meu lucrează, și lucrez și eu!”.

Așadar, acest plan la care suntem chemați este că am fost creați pentru a crea, a comunica viața, suntem vii pentru a da viață și suntem iubiți pentru a le permite celorlalți prin dragostea noastră să primească iubirea. Iar Paul încheie: „prin Isus Cristos, conform planului de iubire al voinței sale”; iată care este voința lui Dumnezeu: voința lui Dumnezeu nu coincide, așa cum se spune uneori, cu evenimentele negative din viața noastră, ci voința lui Dumnezeu este ca noi să avem condiția divină. Cum? Prin practicarea unei iubiri asemănătoare cu a lui, cea pe care el o are pentru noi.

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centro Studi Biblici