Duhul Sfânt vă va învăța toate

Coborârea Duhului Sfânt (Rusaliile) – 9 iunie 2019

Duhul Sfânt vă va învăța toate – Comentariu la Evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM 

Ioan 14,15-16.23b-26

În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: «Dacă mă iubiți, veți împlini poruncile mele și eu îl voi ruga pe Tatăl, iar el vă va da un alt Paraclet ca să fie cu voi pentru totdeauna.

Dacă cineva mă iubește, va împlini cuvântul meu; Tatăl meu îl va iubi și vom veni la el și ne vom face locuință la el. Cine nu mă iubește nu păzește cuvintele mele, iar cuvântul pe care îl ascultați nu este al meu, ci al Tatălui care m-a trimis.

V-am spus acestea cât timp mai sunt cu voi. Dar Paracletul, Duhul Sfânt, pe care îl va trimite Tatăl în numele meu, vă va învăța toate și vă va aminti toate câte vi le-am spus eu».

Ioan 14,15-16.23b-26

Sărbătoarea Rusaliilor marchează trecerea de la vechiul legământ la cel nou. Într-adevăr, în ziua în care comunitatea iudaică sărbătorea darul legii încredințate lui Moise pe muntele Sinai, exact în acea zi se revarsă acțiunea Duhului asupra comunității care crede în Isus. Începe o nouă relație cu Dumnezeu.

Odată cu Isus, și odată cu acțiunea acestui Spirit, credinciosul nu mai este cel care se supune lui Dumnezeu respectând legile sale, cele date de Moise, ci cel care se aseamănă cu Tatăl prin practicarea unei iubiri asemănătoare cu a lui. Iată darul Duhului.

În această zi a Cincizecimii liturgia ne prezintă Evanghelia după Ioan, capitolul 14, începând de la versetul 15, și mai sunt și alte versete care sunt mai mult sau mai puțin ajustate pentru a oferi un text unitar.

După ce i-a făcut pe discipoli capabili să iubească, prin spălarea picioarelor de la ultima cină, Isus le cere iubirea. Scrie evanghelistul: „Dacă mă iubiți”… Este prima dată când Isus cere iubire, dar face acest lucru numai după ce i-a făcut pe discipoli capabili să iubească. „Veți împlini poruncile mele”. Isus la ultima cină a lăsat o singură poruncă. A spus: „Vă las o poruncă nouă”. Termenul pentru „nou” folosit de evanghelist nu înseamnă adăugat celorlalte, ci o calitate mai bună, care înlocuiește toate celelalte porunci. Și care este porunca? „Să vă iubiți unii pe alții așa cum eu v-am iubit pe voi”.

Deci există o singură poruncă. Cum se face că Isus spune acum: „Veți împlini poruncile mele”? Deci sunt poruncile lui, nu ale lui Moise. Există o singură poruncă, care este aceea a iubirii, iar manifestarea ei exterioară în toate ocaziile în care este exprimată sunt poruncile. Prin urmare, ele nu sunt precepte exterioare omului, ci manifestări exterioare ale unei realități interioare profunde.

„Și eu îl voi ruga pe Tatăl, iar el vă va da un alt Mângâietor”. Acesta este un cuvânt grecesc intraductibil în limba noastră. În ediția precedentă a CEI [Conferința Episcopală Italiană] s-a încercat o traducere în mod incorect, inexact, cu „mângâietor”, care pur și simplu nu redă sensul. De fapt, noua ediție a CEI a revenit la termenul grecesc: „Vă va da un alt Paraclet”. Ce este Paracletul? Este o persoană care este chemată în ajutor. Deci se poate traduce în diferite moduri, dar fiecare dintre acestea nu redă pe deplin sensul cuvântului grecesc. Probabil se poate traduce prin „salvator”, este sensul cel mai apropiat.

Ar fi apărătorul în instanță, adică avocatul apărării, mijlocitorul. Și, în orice caz, „paraclet” nu este un nume, ci o funcție, care este acțiunea Duhului. Drept urmare, traducem într-un mod ușor de înțeles prin „salvator”, cel care vine în ajutor. Dar cu o diferență. În timp ce paracletul este cel care este chemat să ajute, această acțiune a Paracletului, a Duhului în comunitatea creștină are loc astfel încât  „să rămână pentru totdeauna”.

Adică prezența Duhului nu se datorează unor situații de pericol, ci este constantă. Aceasta este garanția pe care o are comunitatea lui Isus, aceea că Dumnezeu nu vine în întâmpinarea noastră în momentele de nevoie sau de necesitate, în momentele de suferință ale comunității, ci Dumnezeu este mereu prezent și își anticipează acțiunea.

Prin urmare, acțiunea Salvatorului nu se realizează doar atunci când este invocat, când este chemat, ci este constantă și prezentă în comunitate.

Și Isus continuă: „Dacă cineva mă iubește, va împlini cuvântul meu; Tatăl meu îl va iubi și vom veni la el și ne vom face locuință în el”. Evanghelistul a scris în Prolog: „Cuvântul și-a așezat cortul în noi”. Acum Isus realizează acest lucru. Când există această comunitate a iubirii, când această iubire primită de la Dumnezeu este comunicată prin iubirea față de frați, Isus spune: „Tatăl meu îl va iubi și vom veni la el și ne vom face locuință în el”.

Omul devine singurul sanctuar adevărat din care se răspândește și se manifestă iubirea, compasiunea, milostivirea Tatălui. Dumnezeul lui Isus nu este un Dumnezeu care cere oferte, ci el însuși i se oferă omului și îi cere să fie îmbrățișat în viața lui, pentru a-i extinde capacitatea de a iubi și a face din el singurul sanctuar adevărat. Este importantă această declarație a lui Isus. Dumnezeu nu se mai află în templu, un templu în care oamenii trebuiau să treacă prin anumite ritualuri de purificare, un templu în care unele persoane nu puteau intra pentru că erau considerate excluse… Ei bine, această funcție a noului templu, care este persoana, comunitatea celor care cred în Isus, va avea ca orientare tocmai aceea de a merge spre cei excluși, spre cei marginalizați, spre cei respinși.

Cei care nu puteau avea acces la templu vor fi acum templul lui Dumnezeu care va merge spre ei. Și Isus continuă: „Cine nu mă iubește nu împlinește cuvintele mele, iar cuvântul pe care îl ascultați nu este al meu, ci al Tatălui care m-a trimis”.

Cuvântul Tatălui este un cuvânt care are o energie și o forță creatoare. Deci tocmai îmbrățișarea acestui cuvânt face ca în comunitate să înflorească viața. Și încheie Isus: „V-am spus acestea cât timp mai sunt cu voi”. Suntem spre final, în curând Isus va fi arestat, dar iată că revine din nou acest termen, „Paraclet”. „Dar Paracletul, Duhul Sfânt”.

Pentru prima dată Isus îl numește „sfânt”, ceea ce indică nu numai calitatea sublimă a acestui Spirit, ci și activitatea, acea de sfințire, adică de separare a celor care îl îmbrățișează de sfera răului pentru a-i atrage și conduce spre sfera binelui.

„Pe care îl va trimite Tatăl în numele meu, vă va învăța toate și vă va aminti toate câte vi le-am spus eu”. Nu este un mesaj nou, ci o înțelegere mai amplă a mesajului lui Isus. Acțiunea și prezența Duhului Sfânt în comunitate îi va da capacitatea de a oferi mereu noi răspunsuri la noile nevoi ale oamenilor.

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centrul de Studii biblice