Domnul a fost înălțat la cer

Înălțarea Domnului[1] – 16 mai 2020

Domnul a fost înălțat la cer şi s-a așezat la dreapta lui Dumnezeu – Comentariu la evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

Marcu 16,15-20

În acel timp, [arătându-li-se celor Unsprezece, Isus] le-a spus: «Mergeți în toată lumea și proclamați evanghelia la toată făptura! Cine va crede şi va fi botezat se va mântui; iar cine nu va crede va fi condamnat. Acestea sunt semnele care îi vor însoți pe cei care cred: în numele meu vor scoate demoni, vor vorbi limbi noi, vor lua șerpi în mână şi, dacă vor bea ceva aducător de moarte, nu le va dăuna. Își vor pune mâinile peste cei bolnavi şi ei se vor vindeca».

După ce le-a vorbit, Domnul Isus a fost înălțat la cer şi s-a așezat la dreapta lui Dumnezeu.

Atunci ei au plecat și au predicat pretutindeni, în timp ce Domnul lucra împreună cu ei şi le întărea Cuvântul prin semnele care îl însoțeau.

Marcu 16,15-20

Cea mai veche Evanghelie este cea a lui Marcu, atât de veche încât se termină la capitolul 16, versetul 8, cu anunțarea învierii lui Isus, dar fără întâlniri, fără aparițiile Celui Înviat. Acest fapt a creat unele probleme, o oarecare perplexitate în comunitatea creștină primitivă, motiv pentru care în deceniile următoare au fost scrise chiar trei finaluri ale acestei Evanghelii. Finaluri care nu sunt la înălțimea stilului, culturii, teologiei și spiritualității evanghelistului, iar dintre acestea trei cel mai la întâmplare este cel care apare în prezent în Evanghelie și pe care liturgia l-a ales astăzi pentru sărbătoarea Înălțării Domnului. Prin urmare, nu este condeiul evanghelistului, dar face desigur parte din experiența creștină din primul secol, este ceea ce și-au însușit din mesajul lui Isus.

Așadar găsim scrise la versetul 15 cuvintele lui Isus „Mergeți în toată lumea și proclamați evanghelia la toată făptura!”. Au înțeles că vestea cea bună nu este rezervată poporului lui Israel, ci este pentru fiecare făptură, pentru întreaga omenire, deoarece toți au nevoie de acest cuvânt ca răspuns al lui Dumnezeu la nevoia de plinătate a vieții pe care fiecare om o poartă în sufletul său. Există invitația la botez, care înseamnă convertire, și apoi este experiența comunității acestor evanghelizatori care primesc răul, primesc moartea, dar răspund cu o ofertă continuă a vieții și, mai presus de toate, atenția față de bolnavi pentru a-i face să se simtă bine.

Iar această adăugire scrisă de comunitatea primară continuă spunând că „Domnul Isus, după ce a vorbit cu ei, a fost înălțat la cer”. Pentru a înțelege această scriere trebuie să ne referim la cultura vremii, la cosmologia, la concepția despre lume: Dumnezeu era sus, astfel încât tot ceea ce provenea de la Dumnezeu se spunea că coboară, și Duhul coboară de sus, iar tot ceea ce mergea spre Dumnezeu, mergea sus. Deci, iată, această expresie că Isus a fost înălțat la cer nu înseamnă o separare a lui Isus de ai lui, ci înseamnă că Isus a manifestat plenitudinea condiției divine.

Iar autorul continuă: „Și s-a așezat la dreapta lui Dumnezeu”. Isus spusese că îl vor pune pe fiul omului așezat la dreapta Puterii și este o referință la Psalmul 110, unde regele stă la dreapta lui Dumnezeu. „A ședea la dreapta” înseamnă a avea egalitate, a avea aceeași capacitate. Prin urmare, ceea ce scriu autorii acestei adăugiri este: acel om pe care voi, autoritățile religioase, l-ați condamnat ca eretic, ca hulitor, era de fapt Dumnezeu, avea condiția divină. Este importantă această expresie a evanghelistului înțeleasă tocmai în cultura cosmologică a vremii: prin înălțare Isus nu se desparte, nu se îndepărtează de ai săi, ci în plinătatea condiției divine colaborează în activitatea lor. Și, de fapt, imediat după aceea este scris: „Atunci ei au plecat și au predicat pretutindeni, în timp ce Domnul lucra împreună cu ei”; iată, deci nu este o îndepărtare, ci o apropiere, nu este o absență, ci o prezență pentru că moartea, și acest lucru trebuie extins și la cei dragi ai noștri, nu îi îndepărtează de noi pe cei dragi, ci îi face și mai apropiați.

Și Isus chiar „întărea Cuvântul”. Care este acest cuvânt? Este vestea cea bună a evangheliei, „prin semnele care îl însoțeau”. Așadar, Isus nu-i lasă orfani pe ai săi, ci îi însoțește și le întărește acțiunea; ce înseamnă a întări acțiunea? Cei care merg, împreună cu Isus și asemenea lui, să comunice, viață vor vedea efectul acestui anunț întărit de plinătatea binecuvântării sale. Deci, prin înălțarea lui Isus nu se înțelege o separare a lui Isus de restul comunității, ci o prezență și mai intensă; așa cum de altfel va scrie mai târziu Matei la finalul Evangheliei sale (cuvintele lui Isus sunt o confirmare): „Iată, eu sunt cu voi în toate zilele”.

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centrul de Studii Biblice

[1] În unele țări din Europa Occidentală, printre care și Italia, dacă Înălțarea Domnului nu este sărbătoare legală, celebrarea liturgică se transferă în duminica imediat următoare.