Dincolo de dogme, doctrină, ierarhii

Dincolo de dogme, doctrină, ierarhii. Ce mai rămâne din creștinism în vremurile post-religioase

Tema crizei și a posibilei depășiri a religiei, înțeleasă ca formă istorică concretă, deci contingentă și schimbătoare, pe care spiritualitatea, adică dimensiunea profundă care constituie ființa umană, a dobândit-o începând din epoca neolitică, este încă nouă din multe puncte de vedere. Faptul că religiile, așa cum le cunoaștem noi, sunt destinate să moară nu este de fapt o idee împărtășită pe scară largă de teologi, mulți dintre care subliniază, din contră, semnale de vitalitate incontestabilă a fenomenului religios. După cum a evidențiat deja în 2012 un număr al Voices – revista de teologie a Asociației Teologilor și Teologelor din Lumea a Treia (Asett sau Eatwot) – dedicat problemei, cu titlul „Spre o paradigmă post-religioasă?” (vezi Adista Documenti nr. 16/12), religia pare să manifeste o efervescență notabilă într-o jumătate a lumii și o criză profundă în cealaltă jumătate, deși cele două jumătăți sunt adesea amestecate și nu sunt ușor de identificat. Cu siguranță, însă, este imposibil să negăm că în multe locuri este în curs o evoluție spre o laicizare de dimensiuni fără precedent și că înțelegerea religiei – nemaifiind văzută ca o lucrare divină, ci ca o construcție umană – este profund transformată. Dar atunci, dacă rolul tradițional al religiei este în criză ireversibilă, ce forme va lua în viitor dimensiunea spirituală ireprimabilă a ființei umane? Va putea exista o religie fără dogme, fără doctrină, fără ierarhii, fără pretenția de a deține adevărul absolut? Și ce se va întâmpla în această nouă descriere cu tradiția lui Isus? Va reuși creștinismul să se transforme, reînnoindu-se în mod radical în vederea viitorului care îl așteaptă?

Aceasta este o misiune spre care și-au îndreptat deja reflecțiile teologi precum iezuitul belgian Roger Lenaers, cu propunerea sa de reformulare a credinței în limbajul modernității (vezi Adista nr. 44/09, 26/12, 13/14), sau episcopul episcopalian John Shelby Spong, cu relectura sa post-teistă a creștinismului (adică dincolo de conceptul de Dumnezeu ca ființă atotputernică care locuiește în afara și deasupra acestei lumi și care intervine de acolo „de sus” în chestiunile umane, vezi Adista nr. 94/10, 28/12, 35 si 39/13, 23/14). Reflecții care, alături de cele ale diverșilor alți autori (despre care vom da seama în numerele viitoare ale Adista), apar într-un număr special (37/2015) al revistei de teologie Horizonte, publicată de Universitatea Pontificală Catolică din Minas Gerais, dedicat tocmai paradigmei post-religioase. Un număr plin de idei și sugestii, de evaluări chiar foarte îndepărtate unele de altele, dar, în radicalitatea mai mică sau mai mare a conținuturilor, animate în esență de o convingere fundamentală: și anume că, în ciuda necesarei – dureroasei, dar până la urmă eliberatoarei – renunțări la teism, mesajul original al credinței creștine nu pierde însă nimic cu adevărat esențial. Chiar și într-o viziune modernă asupra lumii, care este o viziune explicit non-teistă, rămâne de fapt nealterată, explică Lenaers în intervenția sa, «mărturisirea lui Dumnezeu drept Creator al cerului și al pământului, înțeles ca Iubire Absolută, care în cursul evoluției cosmice se exprimă și se revelează progresiv, mai întâi în materie, apoi în viață, mai târziu în conștiință, în inteligența umană și, în final, în iubirea totală și dezinteresată a lui Isus și în cei în care Isus trăiește». La fel cum rămâne neschimbată «mărturisirea lui Isus drept cea mai desăvârșită auto-expresie a sa» și «înțelegerea Duhului ca activitate vivifiantă a acestei Iubiri Absolute». Și asta în ciuda faptului că Lenaers cu siguranță nu ascunde amploarea consecințelor unei relecturi a mesajului creștin în limbajul modernității, exprimând toată distanța care separă cadrul conceptual premodern – conform căruia lumea noastră ar fi complet dependentă de cealaltă lume și de prescripțiile ei – de cel „credincios modern”, în care este de neconceput ca o putere exterioară lumii să intervină în procesele cosmice, întrucât există o singură lume, cea a noastră, care este o lume sfântă, în măsura în care este o auto-revelație progresivă a Iubirii Absolute. O perspectivă pe baza căreia Lenaers recitește într-un mod nou formulările premoderne ale doctrinei tradiționale referitoare la Crez, înviere, dogmele mariane, Sfintele Scripturi, cele zece porunci, ierarhie, sacramente, liturgie, rugăciunea de cerere.

Vă oferim, în traducerea noastră, câteva fragmente din conferința părintelui Roger Lenaers, făcând trimitere la lectura integrală a vastului articol în versiunea originală în limba engleză, pe site-ul revistei Horizonte și, în traducerea în spaniolă, pe site-ul Servicios Koinonia.

Claudia Fanti, 28/08/2015

Sursa: Adista