Dați Cezarului ceea ce este al Cezarului!
Duminica a 29-a de peste an – 18 octombrie 2020
Restituiți cezarului ceea ce este al cezarului și lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu! – Comentariu la Evanghelie de pr. Alberto Maggi OSM
Matei 22,15-21
În acel timp, fariseii s-au dus să țină sfat, ca să-l prindă pe Isus în vorbă.
Și i-au trimis la el pe discipolii lor împreună cu irodienii, ca să-i spună: «Învățătorule, știm că ești sincer și înveți cu adevărat calea lui Dumnezeu: nu ții seamă de nimeni, căci nu te uiți la fața omului. Spune-ne, așadar, ce părere ai: este permis sau nu a da tribut cezarului?».
Dar Isus, cunoscând răutatea lor, le-a zis: «Ipocriților, de ce mă ispitiți? Arătați-mi moneda tributului!». Iar ei i-au adus un dinar. El le-a zis: «Ale cui sunt imaginea aceasta și inscripția?» I-au zis: «Ale cezarului». Atunci le-a zis: «Restituiți, așadar, cezarului ceea ce este al cezarului și lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu!».
22Când au auzit, au rămas uimiți și, lăsându-l, au plecat.
Matei 22,15-21
După seria de invective prin care Isus i-a acuzat pe conducătorii spirituali ai poporului de a fi tâlhari și criminali – tâlhari pentru că au pus stăpânire pe popor, iar criminali pentru că au folosit violența – are loc acum un contraatac din partea acestor lideri, care însă au o problemă. Isus este urmat de mulțimi foarte mari, deci este necesar să-l discrediteze.
Evanghelia pe care o citim, capitolul 22 din Matei, versetele 15-21, este prima dintr-o serie de atacuri prin care conducătorii religioși, conducătorii spirituali vor încerca să-l discrediteze pe Isus, să-i întindă curse pentru a-l defăima și a-l discredita în fața poporului.
Să citim. Atunci… Adverbul „atunci” leagă acest episod de denunțul pe care Isus l-a făcut prin parabola invitaților la nuntă care au refuzat această invitație din motive de interes. Conveniența este cea care determină acțiunile liderilor religioși. Atunci fariseii s-au dus și au ținut sfat… Această expresie în Evanghelii are întotdeauna o semnificație negativă a unui complot împotriva lui Isus… Ca să vadă cum să-l prindă în greșeală în discursurile lui.
Așadar, acum există o serie de capcane care îi sunt întinse lui Isus, dar din care Isus va ieși întinzând el, la rândul său, curse acuzatorilor săi. Deci i-au trimis la el pe discipolii lor. Și aici este o surpriză: împreună cu irodienii. Fariseii și irodienii se detestau, pentru că irodienii sunt cei din partidul lui Irod, care era un rege-marionetă pus de romani, iar fariseii îl detestau pe acest rege.
Între ei exista o mare dușmănie, dar acum au un pericol comun. Isus este periculos atât pentru farisei, cât și pentru irodieni, atunci se pun împreună în cărdășie ca să-l elimine. Ca să-i spună: „Învățătorule…”. Atenție la acest titlu, în Evanghelia după Matei este întotdeauna în gura adversarilor lui Isus sau a celor care îi sunt ostili, dar face parte din acel limbaj curial folosit pentru a îndulci ceea ce vor să spună. Știm că tu ești sincer și înveți calea lui Dumnezeu conform adevărului.
Această afirmație este adevărată, deci ei recunosc că Isus afirmă calea lui Dumnezeu în conformitate cu adevărul. Dar de ce? Tu nu te temi de nimeni, pentru că nu te uiți la fața nimănui. Corespondentul este că ei, în schimb… Isus i-a acuzat că tot ceea ce fac este pentru a fi admirați, iată diferența. Tot ceea ce fac fariseii este pentru a fi glorificați, pentru a fi admirați. Tot ceea ce face Isus nu este pentru propria lui conveniență, ci pentru conveniența binelui omului.
Când punem valoarea omului ca principiu absolut care reglementează existența noastră, nu ne uităm la fața nimănui, nu ne pasă de opinia lumii. Și iată uneltirea: Spune-ne, așadar, părerea ta. Termenul este la imperativ, nu este o cerere, ci o impunere. Este permis sau nu să plătim tribut cezarului? Ce era tributul dat cezarului?
De când a fost numit pentru Iudeea, în anul 6 d.Hr., un procurator roman, exista o impozitare pentru toți, bărbați și femei, cu vârste cuprinse între 12 și 65 de ani. Întrebarea este tendențioasă. De ce? Pentru că tocmai din cauza plății acestui tribut au existat atâtea revolte. Este suficient să ne gândim la cea a faimosului Iuda Galileeanul care s-a răzvrătit împotriva acestei taxe. Ei bine, întrebarea este o capcană, pentru că îl întreabă dacă este permis sau nu să plătească tribut cezarului. Să nu uităm că suntem în interiorul zonei templului. Cum răspunde, Isus se compromite.
Căci dacă Isus spune: „Da, este permis să plătim tribut cezarului”, merge împotriva Legii, pentru care singurul Domn al poporului, singurul recunoscut ca atare, este Dumnezeu. Dacă, dimpotrivă, spune: „Nu, nu plătim”, iată că era un subversiv, un rebel, cum a fost Iuda Galileeanul. Suntem în interiorul templului, există gărzile și Isus poate fi arestat imediat.
Drept urmare, cum răspunde, Isus își pricinuiește un rău, fie că se declară favorabil, fie că se exprimă împotriva plății acestui tribut. Și iată, fariseilor și irodienilor care i-au întins o cursă lui Isus, el, la rândul său, le tinde o capcană. Isus spune: Arătați-mi moneda tributului. Iar ei i-au adus un dinar. Dar în templu era strict interzis să porți monede romane, pentru că prin legea exprimată în cartea Deuteronomului, în porunci, este interzis să reprezinți orice figură umană.
Prin urmare, în locul cel mai sfânt din Ierusalim, templul, era absolut interzis să porți monede, monede romane, care aveau efigii umane. La intrarea în templu erau schimbătorii de bani care schimbau monedele romane în monede permise în templu. Dar interesul – exact acesta este denunțul pe care îl face evanghelistul – este adevăratul Dumnezeu al acestor farisei. Ei, care sunt obsedați de ideea de pur și impur, care sunt meticuloși, sunt scrupuloși, atunci când vine vorba de bani nu mai sunt atât de minuțioși.
În templu, în locul cel mai sfânt, ei poartă o monedă care, în ochii religiei, este considerată necurată. Dar pentru interese, pentru conveniență, ei trec peste toate acestea. Iată, prin urmare, manevra lui Isus, atunci când ei îi prezintă cu naivitate un dinar. El i-a întrebat: „Această imagine și inscripția, ale cui sunt?”. I-au răspuns: „Ale cezarului”. Într-adevăr, dinarul roman avea pe o parte imaginea lui Tiberiu cu inscripția „Cezar, fiul divinului Augustus, Pontif Maxim”, iar pe reversul său era mama împăratului reprezentată ca zeiță a păcii.
Oricum, două figuri umane. I-au răspuns: „Ale cezarului”. Atunci lea-a zis… Ei au întrebat dacă este permis să plătească sau nu, Isus nu răspunde dacă este sau nu este permis să plătească, ci folosește un alt verb, care este „a da înapoi”, adică „a restitui”. Restituiți, așadar, cezarului ceea ce este al cezarului. Dacă nu vreți dominația lui, nu trebuie să folosiți beneficiile lui, așa că banii aceștia nu sunt ai voștri; restituiți-i cezarului.
Dar, și tocmai aici vrea evanghelistul să ajungă, lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu. Ce anume trebuie să-i dea înapoi lui Dumnezeu și este al lui Dumnezeu? În parabola viticultorilor ucigași Isus a făcut referire la conducătorii religioși și la conducătorii spirituali care, din interes, au luat în stăpânire via Domnului, s-au așezat între Dumnezeu și popor, impunându-i tradițiile lor, legile lor, ocultând și întunecând iubirea lui Dumnezeu față de poporul său. Drept urmare, trebuie nesocotită, pe de o parte, domnia cezarului, dar restituită cea a lui Dumnezeu, care a fost uzurpată de farisei.
Auzind aceste cuvinte, comentează evanghelistul, au rămas uimiți și, lăsându-l, au plecat. Pleacă și apoi se întorc. De fapt, se vor întoarce mai târziu cu unul dintre ei, cu un expert, cu un învățat al Legii. Iar aceasta este doar seria de atacuri împotriva lui Isus înscenate de farisei, irodieni, saducei și învățați ai Legii.
Pr. Alberto Maggi, biblist.
Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.
Sursa: Centrul de Studii biblice
