Dacă te ascultă, l-ai câștigat pe fratele tău

Duminica a 23-a de peste an – 6 septembrie 2020

Dacă te ascultă, l-ai câștigat pe fratele tău – Comentariu la evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: «Dacă fratele tău greșește împotriva ta, mergi și convinge-l numai între patru ochi! Dacă te ascultă, l-ai câștigat pe fratele tău. Dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi, pentru ca orice hotărâre să fie întemeiată pe declarația a doi sau trei martori! Dacă refuză să-i asculte și pe ei, spune-l comunității! Iar dacă refuză să asculte și de comunitate, să fie pentru tine ca un păgân și un vameș! Adevăr vă spun: tot ce veți lega pe pământ va fi legat și în cer și tot ce veți dezlega pe pământ va fi dezlegat și în cer.
Iarăși adevăr vă spun: dacă doi dintre voi pe pământ se vor uni să ceară orice lucru, le va fi dat de Tatăl meu care este în ceruri. Căci unde doi sau trei sunt adunați în numele meu, sunt și eu acolo, în mijlocul lor».

Matei 18,15-20

Evanghelistul Matei își începe Evanghelia cu afirmația că Isus este Dumnezeul-cu-noi și își încheie Evanghelia cu asigurarea lui Isus: „Iată, eu sunt cu voi în toate zilele”. Cam pe la jumătate, la capitolul 18, Isus reafirmă această declarație spunând: Unde doi sau trei sunt adunați în numele meu, sunt și eu acolo, în mijlocul lor. Deci Isus afirmă, declară în mod solemn că el este în mijlocul comunității sale. Și tocmai de aceea o mare parte din acest capitol este împotriva scandalului dezacordurilor din cadrul comunității și despre necesitatea de a ierta.

Versetele pe care le examinăm sunt din capitolul 18, de la versetul 15 până la 20. Isus afirmă: Dacă fratele tău… Deci termenul „frate” indică faptul că este vorba de o relație comunitară… Comite o greșeală față de tine… Nu cel care aduce cuiva o ofensă trebuie să meargă să ceară iertare, ci cel căruia i s-a adus o ofensă trebuie să meargă să încerce să-și recâștige fratele, de unul singur. Iar aici traducerea spune: mergi și mustră-l… Dar nu este a mustra, pentru că a mustra presupune superioritatea celui care mustră și inferioritatea celui care este mustrat, ci verbul este a convinge, adică „fă-l conștient pe fratele tău de greșeala pe care a comis-o!”. Dacă nu te ascultă, cheamă alți doi, care sunt martorii. Dacă refuză să-i asculte și pe ei, spune-l comunității! Deci nu divulga, nu fă reclamă acestui scandal al dezacordului, al lipsei de iertare. Dacă… În acest pasaj, în textul grecesc „dacă” apare de opt ori. Iar dacă refuză să asculte și de comunitate… Atunci când Isus spune: să fie pentru tine ca un păgân și un vameș, nu înseamnă că trebuie „să-l ignori”, ci înseamnă că este o iubire unidirecțională. În comunitate există o iubire oferită și o iubire primită – ne iubim reciproc unii pe alții. Păgânul, publicanul sunt cei pe care îi iubim fără să așteptăm nimic în schimb, deci o iubire unidirecțională.

Iar aici, printr-o declarație solemnă, Adevăr – deci este ceva sigur –, folosind un limbaj rabinic, Isus afirmă: tot ce veți lega pe pământ va fi legat în cer Sunt aceleași expresii pe care Isus le-a folosit pentru Petru, dar în acest context sunt despre iertare. Ce vrea să spună Isus? Ce vrea să spună evanghelistul cu această expresie? Că cei care nu iartă neagă iertarea lui Dumnezeu. Iertarea lui Dumnezeu este deja dată, dar devine operațională și eficientă numai atunci când se transformă și se traduce în iertare față de ceilalți. Atunci, tot ce veți lega pe pământ va fi legat în cer, și anume dacă nu iertați, voi legați această iertare. Tot ce veți dezlega… Înseamnă acordarea iertării. Deci iertarea din partea lui Dumnezeu este deja dată, dar devine operațională și eficientă în oameni atunci când se traduce în iertare milostivă față de ceilalți.

Și apoi, referindu-se la o zicală ebraică în care se spunea că atunci când doi oameni erau reuniți pentru studiul legii, slava lui Dumnezeu era prezentă, Isus afirmă: Adevăr vă spun: dacă doi dintre voi pe pământ se vor pune de acord… Iar aici evanghelistul folosește verbul grecesc „sinfoneo”, din care provine termenul „simfonie”. Ce este simfonia? Există aceeași partitură, dar fiecare muzician, fiecare instrument își folosește talentul, toată acea capacitate pe care o are – vioara este diferită de pian –, însă toți împreună, în unitatea aceleiași partituri, produc o simfonie. Origen – un mare comentator al lui Matei – afirmă: „De îndată ce se realizează simfonia, iată că este și el prezent în mijlocul lor”. Așadar, mediul comunității creștine, al comunității credincioșilor, este cel al unei simfonii: o singură partitură, care este cea a iubirii, iar modurile de a o trăi sunt diferite. Ei bine, Isus ne asigură că atunci când există această simfonie, orice lucru îi vom cere Tatălui, ne va fi dat. De ce? Pentru că unde doi sau trei sunt adunați în numele meu, sunt și eu acolo, în mijlocul lor. Simfonia, adică armonia comunității asigură prezența Domnului. Dezacordul, dezbinarea, lipsa de iertare ocultează prezența Domnului. Domnul este mereu prezent, numai că nu devine vizibil. Deci, că este vorba de iertare este evident în acest pasaj, pentru că după aceea, după această învățătură a lui Isus, va interveni Petru care a înțeles și spune: „Dar de câte ori trebuie să-l iert pe fratele meu?”. Deci, contextul este scandalul dezacordului și al iertării în comunitate, precum și invitația de a forma o simfonie a iubirii.

Pr. Alberto Maggi

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centro Studi Biblici