Cristos trebuia să sufere și să învie din morți

Duminica a 3-a a Paștelui – 18 aprilie 2021

Așa este scris: Cristos trebuia să sufere şi să învie din morți a treia zi – Comentariu la evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

Luca 24,35-48

În acel timp, discipolii [care s-au întors de la Emáus] le-au povestit [celor Unsprezece şi celor care erau cu ei] cele de pe drum şi cum [Isus] a fost recunoscut de ei la frângerea pâinii.

Pe când vorbeau ei acestea, Isus a stat în mijlocul lor şi le-a spus: «Pace vouă!». Speriați şi cuprinși de teamă, credeau că văd un duh, dar el le-a spus: «De ce v-ați tulburat şi de ce se ridică aceste gânduri în inima voastră? Priviți mâinile şi picioarele mele, căci eu sunt! Pipăiți-mă şi vedeți: duhul nu are carne şi oase cum mă vedeți pe mine că am!». Şi, spunând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele. Însă pentru că ei, de bucurie, încă nu credeau şi se mirau, Isus le-a spus: «Aveți aici ceva de mâncare?». Ei i-au dat o bucată de pește fript. Şi luând-o, a mâncat-o înaintea lor.

Apoi le-a spus: «Acestea sunt cuvintele pe care vi le-am spus când încă eram cu voi; că trebuie să se împlinească toate cele scrise despre mine în Legea lui Moise, în Profeți şi în Psalmi». Atunci le-a deschis mintea ca să înțeleagă Scripturile şi le-a spus: «Așa este scris: Cristos trebuia să sufere şi să învie din morți a treia zi şi să fie predicată convertirea în numele lui spre iertarea păcatelor la toate neamurile, începând din Ierusalim. Voi veți fi martorii acestor lucruri».

Luca 24,35-48

Dacă niciun evanghelist nu ne descrie învierea lui Isus, toți ne oferă indicații prețioase despre cum să-l experimentăm viu, vivifiant în viața noastră. Experiența învierii lui Cristos nu a fost un privilegiu pentru câțiva, ci o posibilitate pentru toți. Luca, și aici suntem la sfârșitul Evangheliei sale, capitolul 24, insistă pe verbul „a recunoaște la frângerea pâinii”. Ceea ce Luca ne descrie nu este o viziune, ci o experiență, o recunoaștere. Discipolii din Emáus se întorc, îi găsesc pe ceilalți și povestesc cum l-au recunoscut la frângerea pâinii. De ce la frângerea pâinii? Tocmai Isus este cel care, la ultima cină, în Evanghelia după Luca, după ce a frânt pâinea și a oferit-o discipolilor săi, a spus: „Faceți aceasta în amintirea mea!”. În celebrarea Euharistiei, pentru că despre asta este vorba, în această dinamică a iubirii primite și a iubirii comunicate, Domnul Isus se face prezent, se manifestă.

„În timp ce vorbeau despre aceste lucruri” – scrie evanghelistul – „Isus a stat în mijlocul lor”. Este caracteristic lui Isus înviat ca atunci când se manifestă să se pună în centru; el nu se pune nici în față, nici deasupra, ci în centru, astfel încât toți să aibă aceeași relație, același raport cu el. Nu există ierarhii de importanță, de cine vine primul și cine vine după. Iar primul cuvânt pe care Isus îl pronunță acestor discipoli este „Pace vouă!”. Și aici, ca în Evanghelia după Ioan, nu este vorba de o urare, Isus nu spune „Pacea să fie cu voi”, ci de un dar. Știm că pacea în cultura ebraică indică tot ceea ce contribuie la plinătatea vieții: fericirea, bunăstarea, munca și sănătatea. Ei bine, Isus cel înviat dăruiește această pace, dar nu este doar un dar, ci este dovada iubirii sale pentru ei; de aceea spune apoi că își va arăta mâinile și picioarele care poartă semnele răstignirii, dragostea care l-a determinat să-și dea viața pentru ai săi și care continuă.

Dar ucenicii sunt șocați, cred că văd… Și nu este o fantomă, evanghelistul vorbește despre „spirit” pentru că nu le vine să creadă că o persoană poate continua să fie în viață chiar dacă trece prin moarte și, de asemenea, pentru că a existat imediat un zvon că cel ce a fost răstignit nu a fost în realitatea Isus, el s-a salvat. Iată de ce evanghelistul insistă, și aici sunt trei imperative unul după altul, „priviți, atingeți” și „vedeți”. A privi mâinile și picioarele care păstrează urmele cuielor, semnele pătimirii lui Isus. Este același Isus care a trecut prin moarte. Ce vrea să spună evanghelistul prin faptul că Isus mănâncă, ba chiar cere el însuși să mănânce? Că nu este un duh, ci o persoană cu o condiție divină. Acest lucru nu anulează fizicitatea, ci o extinde, o transformă, o transfigurează. Sfântul Paul, preluând această teologie, o dezvoltă, iar în Scrisoarea întâi către Corinteni va vorbi despre „un trup fizic” care este îngropat și învie un „trup spiritual”; este tot un trup, nu este un suflet, un spirit, ci un trup cu o altă dimensiune.

Și apoi, așa cum a făcut cu discipolii din Emáus cărora le-a interpretat scripturile, Isus aici le deschide mintea pentru înțelegere. De ce? Ca și în cazul discipolilor din Emáus, Scriptura nu poate fi doar citită, ci trebuie interpretată; este necesară deschiderea minții și punerea ei în acord cu Duhul care a inspirat-o, pentru a interpreta corect ceea ce este cuprins în Scriptură, cu același Duh care a inspirat-o. Și care este Duhul care a inspirat Scriptura? Iubirea necondiționată a Creatorului pentru făpturile sale: acesta este criteriul interpretativ al întregii sfintei scripturi.

Deci Isus îi face să înțeleagă. Și ce anume îi face să înțeleagă? Acești discipoli selectaseră din Scriptură doar acele aspecte care vorbeau despre Mesia triumfător, despre gloriosul Mesia, despre Mesia învingător și neglijaseră acele pasaje care vorbeau în schimb despre un Mesia care era disprețuit, despre un Mesia care era persecutat.

Și apoi iată mandatul final al lui Isus, care cere ca „în numele lui să fie predicată la toate neamurile”, deci și națiunilor păgâne, „convertirea”. Convertirea nu este o convertire la Domnul, ci o schimbare de mentalitate care apoi coincide cu o schimbare de comportament, o schimbare de viață „pentru iertarea păcatelor”, iar aici nu este vorba de culpe, ci este vorba de trecutul nedrept. Există o adăugire foarte semnificativă din partea lui Isus: „începând din Ierusalim”. Tocmai Ierusalimul, sediul instituției religioase care, din motive de conveniență, de interes, l-a ucis pe Isus, are cea mai mare nevoie de convertire și de iertarea păcatelor.

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centrul de Studii Biblice