Copilul creștea, plin de înțelepciune

Sfânta Familie: Isus, Maria și Iosif – 27 decembrie 2020

Copilul creștea, plin de înțelepciune – Comentariu la Evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

Luca 2,22-40

După ce s-au împlinit zilele purificării lor, după Legea lui Moise, Maria și Iosif l-au dus pe copil la Ierusalim, ca să-l ofere Domnului, după cum este scris în Legea Domnului: «Orice prim născut de parte bărbătească va fi numit sfânt pentru Domnul» și să aducă jertfă, după cum este spus în Legea Domnului, «o pereche de turturele sau doi pui de porumbel».

Și iată că era la Ierusalim un om cu numele Simeon și acesta era un om drept și evlavios care aștepta mângâierea lui Israel și Duhul Sfânt era asupra lui. Îi fusese revelat de Duhul Sfânt că nu va vedea moartea înainte de a-l vedea pe Cristosul Domnului. A fost condus de Duhul Sfânt la templu, iar când părinții l-au adus pe copilul Isus ca să facă după obiceiurile Legii cu privire la el, l-a luat în brațe și l-a binecuvântat pe Dumnezeu, spunând: «Acum, slobozește-l pe slujitorul tău, Stăpâne, după cuvântul tău, în pace, căci au văzut ochii mei mântuirea ta pe care ai pregătit-o înaintea tuturor popoarelor: lumină pentru a te revela neamurilor și slava poporului tău, Israel».

Tatăl și mama lui se mirau de cele spuse despre el. Simeon i-a binecuvântat și i-a spus Mariei, mama lui: «Iată, acesta este pus spre căderea și învierea multora în Israel și, ca semn de contradicție, și ție o sabie îți va străpunge sufletul, ca să se dezvăluie gândurile din multe inimi».

Era acolo și Ana, profetesa, fiica lui Fanuel, din tribul lui Așer. Aceasta era mult înaintată în vârstă. După ce trăise cu bărbatul ei șapte ani de la fecioria ei, era acum văduvă și ajunsese la optzeci și patru de ani. Ea nu părăsea templul, slujind zi și noapte prin posturi și rugăciuni. Fiind prezentă și ea, îl mărturisea pe Dumnezeu și vorbea despre copil tuturor celor care așteptau eliberarea Ierusalimului. Când au împlinit toate după Legea Domnului, s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret. Iar copilul creștea și se întărea, plin de înțelepciune, și harul lui Dumnezeu era asupra lui.

Luca 2,22-40

La treizeci și trei de zile după circumcizia lui Isus, părinții, Maria și Iosif, duc copilul la Ierusalim, la templu, pentru a îndeplini două prescripții ale legii; prima este cea a purificării mamei prescrise în cartea Leviticului, era necesară aducerea unui miel ca ofertă, dar pentru cei mai săraci erau suficienți doi porumbei, două turturele, așa cum vor face Maria și Iosif. Cealaltă, prescrisă în cartea Exodului, era răscumpărarea fiului întâi-născut. Dumnezeu voia ca fiecare prim-născut să fie complet al lui, dacă părinții îl voiau, trebuiau să plătească prețul de răscumpărare. Răscumpărarea era cinci monede de argint, aproximativ douăzeci de zile de muncă.

Ei bine, evanghelistul o prezintă pe Maria și pe Iosif, care sunt încă sub greutatea legii. Iar termenul „lege” va fi citat în acest pasaj de cinci ori, care este numărul celor cinci cărți scrise de Moise. Dar, în timp ce Maria și Iosif merg la templu pentru a se conforma legii, iată că din templu vine omul Duhului, Simeon, care vrea să împiedice ritualul inutil. Și există întâlnirea dintre cei doi cu Simeon care ia copilul din brațele părinților, îl binecuvântează… Iar aici evanghelistul consemnează temele pe care le-a prezentat deja la vestirea Îngerului adresată păstorilor, despre nașterea lui Isus. Erau două elemente care erau cele ale luminii… Păstorii se așteptau să fie incinerați de mânia lui Dumnezeu, în schimb sunt învăluiți de iubire, de lumina Domnului, iar atunci când povestesc ce li s-a întâmplat, toți sunt derutați. Ei bine, aici evanghelistul reamintește tema luminii și pe cea a deconcertării.

Tema luminii este că Simeon, vorbind, binecuvântând copilul, spune că el va fi Lumină spre luminarea neamurilor. Termenul folosit de evanghelist, grecescul „etne”, de la care vine „etnic”, indică popoarele păgâne, iar acest lucru tulbură. Tradiția spunea că Israelul, odată cu Mesia, trebuia să-i domine pe păgâni și, în schimb, iată anunțul omului Spiritului. Nu, iubirea Domnului este universală și ajunge și la păgâni. Iar tatăl și mama lui Isus, scrie evanghelistul, se mirau, sunt derutați, este ceva în neregulă, o noutate…

Apoi, dintr-o dată, Simeon i se adresează Mariei cu o binecuvântare care pare dramatică, spunând: Iar ție o sabie îți va străpunge sufletul. Ce înseamnă? Această sabie nu are în niciun fel semnificația durerii, a suferințelor cu care Maria va trebui să se confrunte în viața ei; sabia în Biblie este o imagine a cuvântului lui Dumnezeu. În Scrisoarea către Evrei, în capitolul 4, există o descriere frumoasă pe care autorul o dă acestei săbii. El spune: „Cuvântul lui Dumnezeu este viu, plin de putere și mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri; el pătrunde până la despărțitura sufletului și a duhului, a încheieturilor și a măduvei și discerne sentimentele și gândurile inimii”. Ce anume spune Simeon? El îi spune mamei: „Pe tine cuvântul acestui Fiu te va constrânge să faci alegeri dureroase”. Și așa cum Maria a acceptat cuvintele îngerului și a devenit mama lui Isus, ea va trebui acum să accepte cuvintele Fiului pentru a-și continua creșterea și a deveni discipola lui.

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centrul de Studii biblice