Convertiți-vă și credeți în evanghelie!

Duminica a 3-a de peste an – 24 ianuarie 2021

Convertiți-vă și credeți în evanghelie! – Comentariu la evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

În acel timp, după ce Ioan a fost închis, Isus a venit în Galileea, predicând evanghelia lui Dumnezeu și spunând: «S-a împlinit timpul și s-a apropiat împărăția lui Dumnezeu. Convertiți-vă și credeți în evanghelie!».
Trecând pe lângă Marea Galileii, i-a văzut pe Simon și pe Andrei, fratele lui Simon, aruncând năvodul în mare, căci erau pescari. Isus le-a spus: «Veniți după mine și vă voi face să deveniți pescari de oameni!». Lăsând îndată năvoadele, l-au urmat.
Și, mergând puțin mai departe, i-a văzut pe Iacob, fiul lui Zebedeu, și pe Ioan, fratele lui, reparându-și năvoadele în barcă. El i-a chemat îndată, iar ei, lăsându-l pe tatăl lor, Zebedeu, în barcă, împreună cu zilierii lui, s-au dus după el.

Marcu 1,14-20

Viața, adevărul și lumina vor fi întotdeauna mai puternice și mai victorioase decât moartea, minciuna și întunericul. De aceea, în primul capitol, la versetul 14, evanghelistul ne prezintă stupiditatea puterii. Puterea crede că poate înăbuși glasul vieții, al adevărului și luminii, dar nu știe că, ori de câte ori crede că a înăbușit acest glas, Domnul ridică unul și mai puternic. De fapt, Evanghelia după Marcu, la versetul 14, spune: „După ce Ioan a fost arestat…”. Ioan era incomod, a invitat la o schimbare și, prin urmare, este eliminat. Ei bine, Domnul ridică o voce, o forță și mai puternică decât Ioan Botezătorul, cea a lui Isus însuși, Fiul lui Dumnezeu.

„Isus a mers în Galileea predicând Evanghelia lui Dumnezeu”, vestea cea bună a lui Dumnezeu. Și care este vestea cea bună a lui Dumnezeu pe care evanghelistul ne va lăsa să o descoperim în Evanghelia sa? Că Dumnezeu nu este așa cum ni s-a spus, așa cum am crezut; Dumnezeul lui Isus este un Dumnezeu al unei iubiri complet noi, care va fi descoperită în paginile Evangheliei, pentru că este o iubire care nu se uită la meritele oamenilor, care nu este atrasă de meritele oamenilor, ci de nevoile lor. Aceasta este vestea cea bună a lui Dumnezeu.

„Și spunea: s-a împlinit timpul”, era timpul legământului cu poporul său, „și împărăția lui Dumnezeu este aproape”. Prin „împărăția lui Dumnezeu” nu trebuie să înțelegem regatul, domeniul, extinderea împărăției, ci guvernarea regelui; în italiană poate ar trebui să folosim expresia „domnia lui Dumnezeu, cârmuirea lui Dumnezeu”. Dumnezeu vrea să-și conducă el singur oamenii. Și cum conduce Dumnezeu? Nu prin emiterea legilor pe care omul trebuie să le respecte – legile sunt exterioare omului –, ci comunicând omului propria sa capacitate de iubire. Acesta este motivul pentru care Ioan spusese despre Isus că „el era cel care boteza în Duh Sfânt”, cel care comunica oamenilor însăși capacitatea sa de iubire.

Împărăția lui Dumnezeu este aproape, dar, ca să devină realitate, este nevoie de convertire. Însă convertirea a fost predicată și anunțată și de Ioan Botezătorul, dar sunt două domenii diferite. Iată de ce Isus este chiar mai periculos decât Ioan Botezătorul. Ioan se situa în sfera religiei, iar convertirea, schimbarea vieții avea ca scop întoarcerea spre Dumnezeu, obținerea iertării păcatelor; aici, odată cu Isus, nu se vorbește despre iertarea păcatelor, convertirea înseamnă a crede în această veste bună și a realiza împărăția lui Dumnezeu. Isus a venit să inaugureze o societate complet nouă; o societate în care, în loc să acumulăm în mod egoist pentru noi înșine, să împărtășim în mod generos cu ceilalți; o societate în care, în loc să ne ridicăm deasupra altora, să coborâm alături de cei din urmă, și o lume în care, în loc să pretindem să poruncim, să-i controlăm pe alții, să începem să-i slujim. Aceasta este împărăția lui Dumnezeu.

Dar pentru a face acest lucru, Isus are nevoie de colaborare; de aceea, spune evanghelistul, „trecând pe lângă Marea Galileii”… Este lacul Tiberiadei, se numește mare pentru a ne aminti de marea Exodului, calea spre libertate, și mai presus de toate de frontiera către popoarele păgâne. Isus „i-a văzut pe Simon și pe Andrei” – sunt doi frați – „aruncând năvodul în mare”. Și iată invitația lui Isus: „Veniți după mine și vă voi face pescari de oameni!”. Care este semnificația invitației lui Isus? Am spus că Isus vrea să inaugureze o lume nouă în care, în loc să acumulăm pentru noi înșine, să împărtășim în mod generos cu alții; atunci ce face pescarul? Prinde pește pentru propriul interes, pentru propriul câștig. A-i pescui pe oameni, adică a-i scoate pe oameni din mare, din zona care poate să le aducă moartea, din apa în care se pot îneca, înseamnă a desfășura această activitate nu pentru interesul propriu, ci pentru interesul persoanelor care sunt salvate. Deci este o schimbare totală, radicală de orientare a vieții noastre. „Veniți după mine”, renunțați la interesul vostru și acest lucru vă va oferi ocazia să-i scoateți din primejdie pe cei care se pierd și să vă regăsiți plenitudinea vieții.

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centro Studi Biblici