Convertiți-vă, căci s-a apropiat împărăția cerurilor!

Duminica a 2-a din Advent – 4 decembrie 2016

Convertiți-vă, pentru că s-a apropiat împărăția cerurilor! – Comentariu la Evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

În zilele acelea, a venit Ioan Botezătorul predicând în Pustiul Iudeii. El zicea: «Convertiți-vă, pentru că s-a apropiat împărăția cerurilor!». Acesta este cel despre care s-a vorbit prin profetul Isaía, care zice: «Glasul celui care strigă în pustiu: Pregătiți calea Domnului, faceți drepte cărările lui!».
Acest Ioan avea o haină din păr de cămilă și centură de piele în jurul coapselor sale, iar hrana lui erau lăcustele și mierea sălbatică. Și veneau la el din Ierusalim, din toată Iudeea și din toate împrejurimile Iordanului și erau botezați de el în râul Iordan mărturisindu-și păcatele.
Văzând că mulți dintre farisei și saducei veneau la botezul lui, le spunea: «Pui de vipere! Cine v-a învățat să fugiți de mânia care vine? Faceți deci rod vrednic de convertire! Să nu credeți că puteți spune: „Îl avem ca tată pe Abraham”, pentru că vă spun că Dumnezeu poate să-i ridice lui Abraham fii din pietrele acestea! Securea este deja la rădăcina pomilor; deci orice pom care nu face rod bun va fi tăiat și aruncat în foc. Eu vă botez cu apă, spre convertire, însă cel care vine după mine este mai puternic decât mine; eu nu sunt vrednic să-i duc sandalele. El vă va boteza în Duh Sfânt și cu foc. Lopata de vânturat este în mâna lui și va curăța aria sa: va aduna grâul în grânarul său, iar pleava o va arde în focul care nu se va stinge».

Matei 3, 1-12

Capitolul 3 din Evanghelia după Matei se deschide cu formula, care apare doar aici, singura dată în toată Evanghelia: În zilele acelea…

Cu această formulă, evanghelistul intenționează să amintească capitolul 2 din cartea Genezei, unde citim: „În zilele acelea, când crescuse deja, Moise s-a dus la frații săi și a văzut muncile lor forțate”. Deci, este atunci când Moise începe să devină conștient de situația poporului său, ceea ce îl va face apoi să-l elibereze. Așadar, cu această referire – repet, singura dată când în Evanghelia după Matei există această formulă, „în zilele acelea” – evanghelistul deschide acțiunea lui Ioan, care va fi apoi dusă mai departe și completată de cea a lui Isus, în cheia exodului, în cheia eliberării. Și vom vedea din ce.

În zilele acelea a venit Ioan… Numele Ioan înseamnă „Domnul este milostivire”. Botezătorul… El este deja cunoscut pentru activitatea sa de botezător, a cărei semnificație o vom vedea mai târziu. Și predica în deșertul Iudeii. Deșertul Iudeii este acea regiune care se întinde de la Ierusalim până la Marea Moartă, și nu este un deșert de nisip, ci un deșert stâncos, muntos. Spunând… Și anunțul pe care îl face Ioan Botezătorul este la imperativ: Convertiți-vă! Acest verb înseamnă o schimbare de mentalitate care se reflectă apoi în comportament. Ioan face trimitere la ceea ce fusese deja anunțat prin profetul Isaía: „Încetați să faceți răul! Învățați să faceți binele” și păcatele voastre vor fi iertate!

Deci Ioan Botezătorul invită la o schimbare de mentalitate, la orientarea propriei vieți spre binele celorlalți.

Pentru că împărăția cerurilor este aproape. Pentru prima dată în Evanghelia după Matei apare această formulă, care este folosită exclusiv de acest evanghelist. „Împărăția cerurilor” nu trebuie confundată cu o „împărăție în ceruri”, care înseamnă domnia lui Dumnezeu. Evanghelistul Matei, care scrie pentru o comunitate de evrei, este atent la sensibilitatea acestora și, ori de câte ori este posibil, evită să folosească cuvântul „Dumnezeu”, pe care, după cum știm, evreii nici nu îl scriu, nici nu îl pronunță. Așadar, „împărăția cerurilor” nu înseamnă o împărăție în viața de apoi, ci domnia lui Dumnezeu, Dumnezeu care îi conduce pe ai lui.

Acesta este cel despre care vorbise profetul Isaía când a spus… Iar aici evanghelistul îl citează pe profetul Isaía, modificându-l însă, pentru că în capitolul 40 al profetului Isaía, la versetul 3 citim: „Un glas strigă: În pustiu pregătiți calea Domnului…!”. Și era anunțul sfârșitului deportării din Babilon, cu edictul lui Cirus, și începutul eliberării. De aceea „În pustiu pregătiți calea al Domnului!”. Evanghelistul modifică pasajul din Isaía: Glasul celui care strigă în pustiu Deci din pustiu, din ruptura de societate, vine acest anunț: Pregătiți calea Domnului, îndreptați cărările lui!

Apoi evanghelistul începe să descrie figura lui Ioan, oferind referiri clare: avea o haină din păr de cămilă. Era haina tipică a profeților, dar cu un detaliu: și centură de piele în jurul șoldurilor. Evangheliștii sunt mereu zgârciți la detalii, adnotări, iar atunci când le oferă este pentru că au o semnificație clar teologică. Centura de piele în jurul coapselor era semnul distinctiv al celui care a fost considerat cel mai mare dintre profeți, profetul Ilie, care, după cum se credea, urma să vină să pregătească calea lui Mesia. Deci evanghelistul îl identifică pe profetul Ilie în figura lui Ioan. Iar hrana lui erau lăcustele și mierea sălbatică, ceea ce prezenta deșertul, hrana tipică a beduinilor.

Ceea ce scrie evanghelistul este răsunător: Atunci Ierusalimul, toată Iudeea și toți din împrejurimile Iordanului au început să iasă la el. Ioan a propovăduit o schimbare a vieții și toată așteptarea poporului, care este reflectată de acest „Ierusalim”, „Iordan”, aleargă la el. Ei au înțeles că instrumentele pe care le oferă instituția religioasă nu sunt adecvate și de aceea aleargă la el.

Și erau botezați de el în râul Iordan. Botezul era un ritual cunoscut, era o scufundare, care însemna moartea față de propriul trecut, pentru a începe o viață nouă. În râul Iordan. Este importantă indicația pe care evanghelistul o dă. Iordanul fusese etapa finală a exodului pentru a intra în țara făgăduinței, acum este etapa inițială pentru a părăsi țara făgăduinței, pentru că țara libertății, în mâna marilor preoți, a cărturarilor, a fariseilor, a întregii caste preoțești, a instituției religioase, fusese transformată într-o țară de opresiune, din care oamenii trebuie să iasă și, de aceea, Ioan anunță exodul pe care Isus îl va duce apoi la împlinire.

Mărturisindu-și păcatele. Verbul a mărturisi nu trebuie să ne facă să ne gândim la ceea ce înțelegem noi prin spovadă. Era un gest, acela de a se scufunda în apă, prin care oamenii recunoșteau că sunt păcătoși. La sosirea castei preoțești aflată la putere, a elitei religioase reprezentate de farisei și saducei, Ioan Botezătorul nu are cuvinte frumoase de întâmpinare, îi primește cu cuvinte de foc, pentru că știe că vin să săvârșească un ritual. Dar Ioan spune: nu, trebuie să faceți rod demn de convertire, adică este o schimbare a vieții care trebuie să se vadă în comportament. Dar apoi vom vedea mai târziu în Evanghelie că aceștia nu vor crede niciodată în acțiunea lui Ioan Botezătorul.

Pentru a încheia pasajul, care este foarte bogat, Ioan spune: Eu vă botez cu apă, spre convertire, deci gestul oferit de Ioan este o schimbare de viață, care se face prin această scufundare, dar apoi puterea de a duce mai departe această schimbare de viață, el nu o poate da. Spune că va fi cineva care va fi mai puternic decât mine… el vă va boteza în Duh Sfânt și cu foc. Botezul în apă înseamnă a fi scufundat într-un lichid care este exterior omului. Botezul în Duh – Duhul este viața lui Dumnezeu, este iubirea lui Dumnezeu – înseamnă a fi îmbibat, impregnat cu însăși viața lui Dumnezeu. Asta va fi ceea ce ne va da apoi puterea de a duce mai departe această convertire, această schimbare. Numai că Ioan Botezătorul spune: și cu foc. Duhul Sfânt pentru cei care îmbrățișează această invitație la convertire… Iar focul, conform mentalității tradiționale, era pedeapsa lui Dumnezeu pentru cei care o respingeau.

De fapt, Ioan încheie: El are în mână lopata; își va curăța aria și își va aduna grâul în grânar, dar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge. Deci Ioan Botezătorul, moștenitorul tradiției Vechiului Testament, prezintă o judecată a lui Dumnezeu, iar această judecată a lui Dumnezeu va fi apoi corectată de Isus. Atunci când Isus se va referi în Faptele Apostolilor la acest botez, el va spune: „Voi veți fi botezați în Duhul Sfânt”. Din partea lui Isus, care este prezența lui Dumnezeu în omenire, există doar un anunț, o ofertă de plinătate a vieții, în el este absentă orice formă de pedeapsă.

Pr. Alberto Maggi

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centro Studi Biblici