Convertirea lui Zaheu

Duminica a 31-a de peste an – 3 noiembrie 2019

Fiul omului a venit să caute și să mântuiască ceea ce era pierdut – Comentariu la Evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

Luca 19, 1-10

În acel timp, Isus a intrat în Ierihon și mergea prin cetate. Și, iată, un bărbat numit Zaheu, care era șeful vameșilor și era bogat, căuta să vadă cine este Isus, dar nu putea din cauza mulțimii, întrucât era mic de statură! Atunci a alergat înainte și s-a suit într-un sicomor, ca să-l vadă, căci Isus avea să treacă pe acolo.

Când a ajuns în acel loc, Isus, ridicându-și ochii, i-a spus: «Zaheu, coboară în grabă, pentru că astăzi trebuie să rămân în casa ta!». El a coborât în grabă și l-a primit cu bucurie. Toți cei care au văzut murmurau spunând: «A intrat să fie găzduit la un om păcătos».

Dar Zaheu, stând în picioare, i-a spus Domnului: «Iată, Doamne, jumătate din averea mea o dau săracilor și, dacă am nedreptățit pe cineva, îi dau înapoi împătrit!». Atunci Isus i-a spus: «Astăzi s-a făcut mântuire pentru această casă, întrucât și el este fiul lui Abraham. Pentru că Fiul omului a venit să caute și să mântuiască ceea ce era pierdut».

Luca 19, 1-10

Evanghelia după Luca s-a deschis cu afirmația că nimic nu este imposibil pentru Dumnezeu. Nu există cazuri disperate, nu există persoane care, indiferent de situația lor, condiția lor, să poată fi excluse din iubirea lui Dumnezeu. Cu toate acestea, în Evanghelie există două categorii care par a fi excluse din iubirea lui Dumnezeu, de la mântuire. Prima este cea a vameșilor, perceptorii impozitelor, care erau considerați transgresori ai tuturor poruncilor, persoane necurate pentru care nu exista nicio speranță de mântuire.

Iar cealaltă excludere vine din partea lui Isus care exclude în mod absolut prezența celor bogați din comunitatea sa. Isus a spus clar: „Este mai ușor ca o cămilă să treacă prin urechea acului, decât ca un bogat să intre în împărăția lui Dumnezeu”.

Comunitatea lui Isus este formată din domni și nu din bogați. Care este diferența? Bogatul este cel care are și păstrează pentru sine, domnul este cel care dăruiește și împărtășește cu ceilalți.

Ei bine, evanghelistul ne prezintă în capitolul 19, în primele zece versete, un caz disperat, care pare fără soluție. Dar să vedem.

„În acel timp, Isus a intrat în Ierihon și mergea prin cetate. Și, iată, un bărbat numit Zaheu…”. Ironia este că în ebraică Zaccai înseamnă pur, dar vom vedea că el este persoana cea mai impură. „Care era șeful vameșilor și era bogat…”. Iată, are cele două caracteristici care îl exclud de la mântuire. Nu numai că este un vameș, un colector de taxe, ci este șeful. Și chiar este bogat. Prin urmare, din punctul de vedere al societății religioase el este un exclus de Dumnezeu, dar nici pentru Isus el nu poate aparține comunității sale. Deci este un caz disperat.

„Căuta să vadă cine este Isus, dar nu reușea din cauza mulțimii, întrucât era mic de statură!”. Evanghelistul nu vrea să ne ofere o indicație folclorică a înălțimii sau nu a acestui personaj. Termenul pe care îl folosește pentru „mic”, adică „micros”, înseamnă că el nu este la înălțimea lui Isus. De ce nu este la înălțimea lui Isus? Din cauza activității pe care o desfășoară, o activitate care îl determină să înșele și să jefuiască pe alții, deci să facă rău și, mai presus de toate, din cauza faptului că este bogat. Bogații nu sunt la înălțimea lui Isus.

„Atunci a alergat înainte”. Iată prima din schimbările care au loc în acest om. El este un șef al vameșilor, este o persoană care, chiar dacă este disprețuită, este temută și respectată. Și începe să alerge. A alerga în acea cultură este ceva dezonorant pentru că nu se aleargă niciodată.

„Și, ca să reușească să-l vadă, s-a suit într-un sicomor, căci Isus trebuia să treacă pe acolo”. Sicomorul este o plantă tipică zonei. Arăt unul în imagine, care se găsește în orașul Ierihon, în memoria acestui episod. Este o plantă mare. Ei bine, Zaheu crede că pentru a-l vedea pe Isus trebuie să urce, în schimb Isus îl va invita să coboare.

„Când a ajuns în acel loc, Isus, ridicându-și ochii, i-a spus: «Zaheu, coboară în grabă…!”. El credea, conform mentalității religioase, că pentru a se apropia de Dumnezeu trebuia să urce, în schimb Isus îl invită să coboare. „Pentru că astăzi trebuie să mă opresc la tine acasă”. Verbul „a trebui” folosit de evanghelist este un verb tehnic cu care evangheliștii afirmă voința divină. Așadar, această necesitate de a se opri acasă la Zaheu face parte din voința lui Dumnezeu, din planul de mântuire al acestui Dumnezeu care a venit să propună tuturor iubirea sa.

„El a coborât în grabă (mai întâi aleargă, iar acum din nou în grabă) și l-a primit plin de bucurie”. Care este motivul bucuriei? Nu este vorba doar de primirea figurii lui Isus. Bucuria îi vine din ceea ce urmează să facă. Isus, într-o expresie care este cuprinsă în Faptele Apostolilor, va spune: „Există mai multă bucurie în a dărui decât în a primi”. Și Isus îi proclamase fericiți pe cei care fac alegerea sărăciei, a împărtășirii cu ceilalți. Iată motivul bucuriei lui Zaheu.

Dar, bucuriei, veseliei lui Zaheu, îi corespunde nemulțumirea celorlalți. „Văzând aceasta, toți (fără nicio excepție) murmurau spunând: «A intrat în casa unui păcătos!»”. Păcătoșii trebuie avertizați, mustrați și mai ales evitați. Este de neconceput ca o persoană pură să intre în casa unei persoane impure, pentru că va fi infectată cu această impuritate a sa. Isus arată că nu este adevărat că omul păcătos trebuie să se purifice pentru a fi vrednic să-l primească, ci primirea Domnului este cea care îl purifică.

„Dar Zaheu, ridicându-se, i-a spus Domnului: «Iată, Doamne, jumătate din averea mea o dau săracilor”. Deci el care era bogat, deja nu mai era bogat, pentru că jumătate din ce are le dă săracilor. Este îmbrățișarea fericirii lui Isus.

„Și, dacă am furat de la cineva (desigur că a furat), îi dau înapoi de patru ori mai mult”. Zaheu face mult mai mult decât ceea ce era prevăzut în Lege. De fapt, în cartea Leviticului, în capitolul 5, citim că cel vinovat trebuia să restituie ceea ce a furat și să adauge o cincime. El face mult mai mult. Spune: „Dau înapoi de patru ori mai mult”. Ce s-a întâmplat? Era bogat, acum nu mai este bogat, dar acum este în fericire, fericire și bucurie.

„Isus i-a răspuns: «Astăzi a venit mântuirea pentru această casă”. Isus a fost indicat în această Evanghelie la început ca Mântuitor și pentru prima și singura dată apare termenul „mântuire”. „Întrucât și el este fiul lui Abraham”. Oamenii credeau că, din cauza conduitei sale, el este o persoană exclusă, o persoană necurată, un blestemat. Nu, el este fiul lui Abraham. „Pentru că Fiul omului a venit să caute și să mântuiască ceea ce era pierdut”.

Fiul omului nu așteaptă ca păcătoșii să vină la el căiți, ci este el cel care merge în întâmpinarea acestor păcătoși pentru a le comunica viață. De ce spune Isus: „Să mântuiască ceea ce era pierdut”? Pentru că bogăția distruge persoanele. Viața se obține dăruind și nu acumulând. Aceasta este vestea cea bună adusă de Isus. Deci pentru el nu există cazuri imposibile, cazuri disperate.

Pr. Alberto Maggi

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centrul de Studii Biblice