Cine vă primește pe voi, pe mine mă primește

Duminica a 13-a de peste an – 28 iunie 2020

Cine vă primește pe voi, pe mine mă primește – Comentariu la evanghelie de pr. Alberto Maggi OSM

Matei 10,37-42

În acel timp, Isus le-a spus celor doisprezece: «Cine își iubește tatăl sau mama mai mult decât pe mine nu este vrednic de mine; și cine își iubește fiul sau fiica mai mult decât pe mine nu este vrednic de mine. Cine nu-și ia crucea și nu mă urmează nu este vrednic de mine.

Cine ține la viață o va pierde, iar cine își pierde viața pentru mine o va regăsi.

Cine vă primește pe voi pe mine mă primește, iar cine mă primește pe mine îl primește pe acela care m-a trimis.

Cine primește un profet pentru că este profet va primi răsplata profetului, iar cine primește un drept pentru că este drept va primi răsplata celui drept.

Cine va da de băut fie și numai un pahar cu apă rece unuia dintre aceștia mici pentru că este discipol, adevăr vă spun, nu-și va pierde răsplata».

Matei 10,37-42

Vin nou în burdufuri noi, acesta este anunțul lui Isus. Ce înseamnă? Noua relație pe care Isus a venit să o propună cu Dumnezeu este incompatibilă cu toate sistemele religioase, sociale și familiale existente, care se bazau pe supunere și putere, iar Isus, cu anunțul său, cu această nouă relație pe care o propune cu Dumnezeu, care nu se mai bazează pe supunere și legile sale, ci pe acceptare și iubirea sa, lovește cele trei valori sacre pe care se sprijinea societatea, valori sacre, valori indiscutabile: Dumnezeu, patria, familia. Și Isus începe tocmai cu familia, unde puterea soțului asupra soției și a tatălui asupra fiilor era incontestabilă. Iată de ce Isus, citându-l pe profetul Miheia, anunțase că activitatea lui Mesia era să despartă, să-l despartă „pe om de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra sa”, adică noul este despărțit de vechi, care rezistă la această noutate.

Iar în pasajul pe care liturgia ni-l prezintă astăzi, Isus afirmă: Cine își iubește tatăl sau mama mai mult decât pe mine nu este vrednic de mine; cine își iubește fiul sau fiica mai mult decât pe mine nu este vrednic de mine. Ce înseamnă? Primul mesaj al lui Isus se adresează fiilor, iar apoi părinților, dar au același înțeles: eliberarea oamenilor de acele relații, care se numesc legături, constrângeri, pentru că tocmai acele relații sunt cele care leagă. Isus nu vrea oameni legați, Isus vrea oameni liberi.

Așadar, primul mesaj este pentru fii, să desfacă acele legături de supunere, de dependență față de părinții lor, care îi împiedică să crească, să se realizeze. Și apoi Isus se adresează și părinților, care trebuie să se detașeze de acele legături cu fiii lor care îi fac să uite că, chiar înainte de a fi părinți, sunt soț și soție. Deci Isus invită la libertatea deplină.

În mod firesc, cei care îmbrățișează acest mesaj al lui Isus sunt considerați ca niște nebuni, sunt respinși de o societate care își datorează existența acestor valori de supunere, acestor valori sacre. Atunci începe persecuția.

Iată de ce Isus, și este prima dată când apare în Evanghelia după Matei, afirmă: Cine nu-și ia crucea… Crucea nu este dată de Dumnezeu, crucea nu trebuie acceptată, crucea trebuie luată de om. Isus se referă la axa orizontală (instrumentul de execuție) pe care condamnatul, în momentul condamnării, și-o punea pe umeri, pentru a fi apoi condus la locul execuției. Crucea însemna respingerea din partea lui Dumnezeu, din partea poporului; deci înseamnă pierderea totală a propriei reputații. Ei bine, Isus vrea oameni liberi, capabili să-și piardă chiar și propria reputație.

Și iată că de aceea Isus continuă și spune: Cine ține la viață… „A ține la viață” înseamnă a o păstra pentru sine. O va pierde. În schimb cine își pierde viața pentru mine o va regăsi. Ce vrea să spună Isus? Acolo unde există iubire fără limite, există viață fără limite. Deci cine se gândește la el însuși este ruinat; cine se gândește la alții se realizează pe deplin.

Și apoi, iată surpriza anunțului lui Isus: Cine vă primește pe voi pe mine mă primește. Isus vorbește despre persoana care a îmbrățișat crucea, care ia crucea asupra vieții sale. Ei bine, cel care duce crucea nu este, așa cum credea religia, un blestemat de Dumnezeu, ci manifestarea vizibilă a lui Dumnezeu însuși. Iată de ce spune Isus: cine mă primește pe mine îl primește pe acela care m-a trimis. Deci acceptarea acestei cruci, luarea acestei cruci, faptul de a fi considerați niște blestemați de Dumnezeu, niște respinși de societate, arată în realitate prezența lui Dumnezeu.

Apoi, cu un limbaj tipic rabinilor, Isus spune: Cine primește un profet pentru că este profet va primi răsplata profetului. La fel și pentru cel drept, și ne-am fi așteptat, la final când spune cine primește – a da un pahar cu apă înseamnă a primi – un discipol pentru că este discipol, să aibă răsplata discipolului, în schimb iată surpriza finală a lui Isus: Cin va da de băut fie și numai un pahar cu apă rece unuia dintre aceștia mici… Termenul grecesc este micron, înseamnă invizibili. Deci a face parte din grupul lui Isus înseamnă a fi marginalizați, respinși de societate. Pentru că este discipol… Este discipolul care a luat asupra sa crucea. Adevăr vă spun: nu-și va pierde răsplata. Cine primește un discipol nu va avea răsplata discipolului, ci însăși prezența lui Isus și a Tatălui.

Mesajul acestui pasaj al evangheliei este foarte, foarte clar: nicio legătură, Isus are nevoie de persoane libere. Nicio legătură nici cu Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu-l absoarbe pe om, ci îl potențează. Dumnezeu nu-i leagă pe oameni de sine, ci îi eliberează. Dumnezeu nu-i reține pe indivizi, ci îi îndeamnă să meargă, împreună cu el și asemenea lui, spre omenire.

Pr. Alberto Maggi

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centrul de Studii Biblice