Cine se înalță va fi umilit

Duminica a 22-a de peste an – 1 septembrie 2019

Oricine se înalță pe sine va fi umilit, iar cel care se umilește va fi înălțat – Comentariu la Evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

Luca 14, 1.7-14

Într-o sâmbătă, Isus a venit în casa unuia dintre conducătorii fariseilor, ca să ia masa, iar ei îl urmăreau.

Văzând cum își alegeau locurile dintâi, le-a spus celor invitați o parabolă: «Când ești invitat de cineva la nuntă, nu ocupa primul loc, pentru că ar putea fi invitat cineva mai de seamă decât tine și, venind cel care te-a chemat și pe tine și pe el, îți va spune: „Dă locul acestuia!”. Atunci vei sta cu rușine pe ultimul loc. Dimpotrivă, când ești invitat, mergi și așază-te pe ultimul loc, pentru ca atunci când va veni cel care te-a invitat să-ți spună: „Prietene, urcă mai sus!”; și acolo vei avea cinste în fața tuturor celor care sunt la masă cu tine! Căci oricine se înalță pe sine va fi umilit, iar cel care se umilește va fi înălțat».

Iar celui care l-a invitat i-a spus: «Când dai un prânz sau un ospăț, nu-i invita pe prieteni, nici pe frați, nici rudele, nici vecinii bogați, ca nu cumva să te invite și ei la rândul lor și asta să-ți fie răsplata! Dimpotrivă, când dai o masă, invită-i pe cei săraci, infirmi, șchiopi, orbi și vei fi fericit, pentru că ei nu au cu ce să te răsplătească, dar vei fi răsplătit la învierea celor drepți!».

Luca 14, 1.7-14

Este a treia și ultima oară când Isus ia prânzul în casa unui fariseu. Ori de câte ori Isus este la masă cu fariseii, aceste persoane evlavioase, acești lideri spirituali, este întotdeauna un prilej de conflict. De data aceasta conflictul a fost cauzat de Isus, pentru că la această masă este un bolnav și Isus întreabă dacă este permis sau nu să-l vindece într-o zi de sâmbătă, ziua în care este odihna totală.

Ei bine, fariseii nu răspund. Atunci Isus îi atacă făcându-i ipocriți și le spune: „Dar voi, din interes, sunteți în stare să încălcați legea Domnului…”. După această mustrare Isus continuă. „Le-a spus celor invitați”, care sunt toți farisei, „o parabolă, văzând cum își alegeau locurile cele dintâi”.

Evanghelistul stigmatizează această ambiție, această vanitate, care este tipică persoanelor religioase, mai ales dacă ocupă funcții remarcabile, care se simt importante, și deci nevoia de a expune și de a manifesta, de a face cunoscută tuturor importanța lor prin alegerea primelor locuri.

„Când ești invitat de cineva la nuntă, nu ocupa primul loc, pentru că ar putea fi invitat cineva mai de seamă decât tine…”. Isus se referă la o zicală foarte celebră, foarte populară, cuprinsă în cartea Proverbelor, în capitolul 25. „Și, venind cel care te-a chemat și pe tine și pe el, îți va spune: «Dă locul acestuia!». Atunci vei sta cu rușine pe ultimul loc. Dimpotrivă…”. Și iată lecția pe care o dă Isus, și este o lecție care trebuie înțeleasă bine: nu este din umilință, ci este o invitație de a face aceste lucruri din iubire… „când ești invitat, mergi și așază-te pe ultimul loc”.

De ce? Pentru a le permite altora, celor care s-ar fi așezat pe ultimul loc, să treacă în față. Deci nu este smerenie, ci iubire. Isus inversează scara valorilor societății.

„Pentru ca atunci când va veni cel care te-a invitat să-ți spună: «Prietene, urcă mai sus!»”. Isus îi invită pe acești farisei, pe care deja i-a mustrat spunându-le că fac totul din interes, să treacă de la categoria interesului la cea a dăruirii. „Atunci vei avea cinste în fața tuturor celor care sunt la masă cu tine! Căci oricine se înalță pe sine va fi umilit, iar cel care se umilește va fi înălțat”.

Isus, care s-a făcut ultimul, care se pune alături de cei respinși și excluși, afirmă că cei care devin ultimii au comuniune cu el, plinătatea condiției divine; în schimb cei care pretind să se pună mai presus de ceilalți, separându-se de ceilalți, vor fi excluși. Apoi Isus îi adresează fariseului care l-a invitat un avertisment foarte important care trebuie înțeles în lumina acelor legături de prietenie, rudenie, interes, legături care susțin societatea, care susțin grupurile ecleziale, grupurile religioase și care se autoprotejează în detrimentul celorlalți. Deci este un avertisment foarte sever și foarte actual.

„Iar celui care l-a invitat i-a spus: «Când dai un prânz sau un ospăț, nu-i invita pe prieteni, nici pe frați, nici rudele, nici vecinii bogați»”, deci Isus vorbește despre un fel de clică unde există o prietenie, există o rudenie și mai presus de toate există interese comune. O gașcă care se protejează de ceilalți, care îi exclude pe alții și se îngrijește doar de propriul interes. „Ca nu cumva să te invite și ei la rândul lor și asta să-ți fie răsplata”. Deci Isus denunță într-un context fariseic atitudinea fariseilor care fac totul din interes. Ei nu știu ce sunt dezinteresul, generozitatea și dăruirea. Și iată oferta de soluție pe care le-o dă Isus.

„Dimpotrivă, când dai un ospăț, invită-i pe cei săraci”, care în mod natural nu au cu ce să răsplătească. Apoi Isus inserează „infirmi, șchiopi, orbi”, care erau acele categorii de persoane care, din cauza infirmității lor, erau excluse din templu și din preoție. Așadar, într-un cadru foarte evlavios, foarte religios, precum cel al fariseilor, care se considerau cei mai apropiați de Dumnezeu, iar în baza normelor lor, a regulilor lor religioase se separau de ceilalți și îi excludeau de la Dumnezeu, Isus spune: „Nu, invită-i chiar pe cei care sunt excluși!”.

Cum putem traduce, cum putem interpreta astăzi? Acele categorii de persoane pe care noi, pe baza convingerilor religioase, spirituale, etnice, rasiale, le considerăm excluse, invizibile, respinse, sunt tocmai cele spre care trebuie să se îndrepte atenția noastră.

„Și vei fi fericit”. Fericit știm că înseamnă pe deplin fericit. „Pentru că ei nu au cu ce să te răsplătească”. Prin urmare, Isus invită această comunitate de farisei să nu mai acționeze din interes, ci cu dezinteres, mereu din generozitate și iubire față de ceilalți. Iar apoi… Isus le vorbește fariseilor, deci folosește categorii religioase pe care fariseii le-ar putea înțelege… „Îți vei primi răsplata la învierea celor drepți”.

Deci Isus ne invită să nu fim atenți la răsplata imediată: „îți fac o favoare pentru că tu îmi faci o favoare”, creând această clică care îi exclude pe ceilalți din propriile interese și din propria bunăstare, ci să ne îndreptăm toată atenția spre binele și bunăstarea celorlalți, iar apoi Dumnezeu va fi răsplata noastră.

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centrul de Studii Biblice