Cine este acesta că şi vântul şi marea îl ascultă?

Duminica a 12-a de peste an – 20 iunie 2021

Cine este oare acesta că şi vântul şi marea îl ascultă? – Comentariu la evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

În aceeași zi, după ce s-a înserat, Isus le-a spus discipolilor săi: «Să trecem pe țărmul celălalt!». Şi, părăsind mulțimea, l-au luat așa cum era în barcă. Erau şi alte bărci cu el.
Şi a fost o mare furtună, iar valurile izbeau în barcă, încât aproape se umpluse. El dormea în partea dinapoi a bărcii, pe un căpătâi. Atunci l-au trezit şi i-au spus: «Învățătorule, nu-ți pasă că pierim?».
Ridicându-se, a mustrat vântul şi a spus mării: «Potolește-te! Taci!». Şi vântul s-a calmat şi s-a făcut liniște mare. Atunci le-a spus: «De ce sunteți fricoși? Încă nu aveți credință?».
Dar ei au fost cuprinși de teamă mare şi spuneau unii către alții: «Cine este oare acesta că şi vântul şi marea îl ascultă?».

Marcu 4,35-41

În Evanghelia de astăzi, evanghelistul Marcu reflectă tensiunile bisericii primare. În Faptele Apostolilor, la capitolul 20, este o lamentație din partea lui Paul, Sfântul Paul, care spune: „Știu doar că Duhul Sfânt îmi mărturisește din cetate în cetate şi-mi spune că mă așteaptă lanțuri şi necazuri”. Și este adevărat. Dar de ce? Pentru că el nu face ce i-a spus Duhul Sfânt să facă. Isus îl alesese pe Paul pentru a fi lumina neamurilor, adică a păgânilor. Paul trebuia să ducă vestea cea bună păgânilor, dar el, care la urma urmei a rămas întotdeauna un fariseu, nu voia asta. În fiecare oraș în care merge, mai întâi intră în sinagogă, încercând să-i convingă pe iudei. De aici contrastele și ceea ce spune el, „lanțuri și necazuri”.

Această atitudine a sa a provocat ruptura cu evanghelistul Marcu, pe care îl adusese cu el în prima călătorie. Dar apoi Marcu… Marcu este evanghelistul mesajului universal, singurul evanghelist în care termenul „lege” nu apare niciodată, este evanghelistul care spune că Dumnezeu a declarat curate toate alimentele, relativizând astfel cartea Leviticului. Ei bine, Marcu nu este de acord cu atitudinea lui Paul. El este pentru un mesaj universal spre păgâni și nu către evrei, cu categorii din Vechiul Testament. Are loc ruptura, iar Paul s-a simțit atât de ofensat încât nu l-a mai dorit pe Marcu cu el. Apoi, abia la sfârșitul existenței sale, la Roma, în închisoare, când a încercat încă o dată să-i convoace pe iudeii din Roma și a văzut eșecul acțiunii sale, Paul recunoaște în sfârșit și spune: „Bine a vorbit Duhul Sfânt prin profetul Isaía…”. Dar a spus asta și înainte, însă i-a trebuit experiența ca să înțeleagă acest lucru, „că inima acestui popor a devenit insensibilă, urechile lor cu greu aud, iar ochii şi i-au închis pentru că nu văd”, și așa mai departe.

Atunci Paul ia decizia și spune: „Așadar, să vă fie cunoscut că mântuirea aceasta a lui Dumnezeu a fost trimisă popoarelor”, se înțelege păgânilor, „și ele vor asculta”. Iar cartea Faptelor Apostolilor se încheie spunând că Paul învăța „fără impedimente”. Care erau impedimentele? Cele pe care el le crea cu categorii din Vechiul Testament.

Ei bine, această tensiune se reflectă în pasajul evangheliei de astăzi, este capitolul patru din Marcu, cunoscut sub numele de „liniștirea furtunii”. Isus le cere discipolilor: „Să trecem pe țărmul celălalt!”. A trece pe țărmul celălalt înseamnă a merge pe teritoriul păgân, iar ucenicii nu vor să audă despre asta, ei se gândesc la exclusivitate, la primatul Israelului. Deci, iată că, atunci când sunt pe lac, se ridică o furtună mare cu un vânt puternic… Ce este acest vânt? Este spiritul discipolilor care nu intenționează să se îndrepte spre păgâni. Pare ciudat că în această mare furtună singurul care nu-și dă seama este Isus, despre care evanghelistul spune chiar că doarme, pentru că această tensiune nu îl privește, el este pentru deschidere către păgâni.

Apoi are loc intervenția lui Isus care tratează vântul cu aceiași termeni cu care tratează spiritele necurate și spune: „Taci!”. Îl ceartă. Ce este acest spirit impur? Este spiritul ucenicilor, al supremației lui Israel, al primatului lui Israel, al convingerii că popoarele păgâne trebuie dominate, nu slujite. Acest lucru discipolii nu vor să-l înțeleagă și va trece mult timp. Fapt este că rezultatul la care ajung discipolii lui Isus este că se întreabă, având în vedere că Isus poruncește mării (iar cine poruncește mării în Biblie este doar Dumnezeu): „Dar cine este acesta?”. Sunt cu Isus, îl urmează, îl însoțesc, dar nu au înțeles. Și, ironizează Marcu, singurul care în această Evanghelie va înțelege cine este Isus cine va fi? Tocmai un păgân (acei păgâni la care discipolii nu vor să meargă), chiar el va fi cel care va spune în încheierea Evangheliei: „Cu adevărat acest om era fiul lui Dumnezeu”.

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centro Studi Biblici