Chemându-i pe cei doisprezece discipoli, i-a trimis
Duminica a 11-a de peste an – 18 iunie 2017
Chemându-i pe cei doisprezece discipoli ai săi, i-a trimis – Comentariu la evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM
Matei 9,36-10,8
În acel timp, văzând mulțimile, lui Isus i s-a făcut milă de ele, căci erau istovite și părăsite, ca niște oi care nu au păstor. Atunci le-a spus discipolilor săi: «Secerișul este mare, însă lucrătorii sunt puțini. Rugați-l deci pe Domnul secerișului să trimită lucrători la secerișul lui!».
Chemându-i pe cei doisprezece discipoli ai săi, le-a dat putere asupra duhurilor necurate, ca să le alunge și să vindece orice boală și orice neputință.
Numele celor doisprezece apostoli sunt acestea: cel dintâi Simon, cel numit Petru, și Andrei, fratele lui; Iacob, fiul lui Zebedeu, și Ioan, fratele lui; Filip și Bartolomeu; Toma și Matei, vameșul; Iacob, fiul lui Alfeu, și Tadeu; Simon Canaaneanul și Iuda Iscarioteanul, cel care l-a trădat.
Isus i-a trimis pe aceștia doisprezece, poruncindu-le: «Să nu mergeți pe calea păgânilor și să nu intrați în cetatea samaritenilor! Mergeți mai degrabă la oile pierdute ale casei lui Israel! Mergând, predicați, spunând: „S-a apropiat împărăția cerurilor”. Vindecați-i pe cei bolnavi, înviați-i pe cei morți, curățați-i pe cei leproși, alungați-i pe demoni! În dar ați primit, în dar să dați!».
Matei 9,36-10,8
Folosirea acestei pagini a Evangheliei pe care o vom vedea acum pentru ziua vocațiilor, i-a denaturat complet semnificația. Ceea ce trebuia să fie o conștientizare a întregii comunități, a angajamentelor urgente și a necesității de colaborare cu Domnul, s-a transformat doar într-o cerere pentru unii: rugăciunea pentru vocații… preoți, frați, surori și călugări. Să vedem în schimb ce ne scrie evanghelistul. Este capitolul nouă, începând de la versetul 36 și continuând apoi până la versetul al optulea din capitolul al zecelea.
Isus „străbate toate cetățile și satele, învățând în sinagogi”. A învăța înseamnă a lua învățătura din bogăția Bibliei, a Vechiului Testament… „Și predicând”, vestind, „evanghelia Împărăției”. Evanghelistul ni-l prezintă pe Isus care, în sinagogi, pentru evrei, folosește un stil literar și teologic pe care ei îl pot înțelege. Dar pentru păgâni el vestește noul, vestește Împărăția. „Și vindecând orice boală și orice neputință”. Nu se poate vorbi și avea grijă de spiritul oamenilor dacă trupul nu este și el neatins și sănătos.
Și iată atunci pasajul liturgic pentru această duminică. Văzând mulțimile, a simțit compasiune pentru ele. Aceasta este o caracteristică a privirii lui Dumnezeu. Când Dumnezeu vede, el are compasiune. A avea compasiune este un verb care este folosit exclusiv pentru Dumnezeu în Vechiul Testament și pentru Isus în Noul Testament și înseamnă nu un sentiment, ci o acțiune prin care se comunică viață celor care nu au viață.
Cauza compasiunii este că erau istovite și părăsite, ca niște oi care nu au păstor. Aici Isus face referire la învățătura lui Moise, la cererea lui Moise cuprinsă în cartea Numerilor, unde Moise s-a rugat Domnului ca comunitatea Domnului să nu fie o turmă fără păstor, ci să aibă un conducător.
Ei bine, intenția lui Isus aici este polemică. Nu este adevărat că sunt precum oile care nu au păstor: chiar au prea mulți. Numai că aceștia se uită la interesele lor, nu la nevoile comunității, se gândesc doar la profitul lor, la conveniența lor, și atunci poporul se împrăștie.
Așadar, le-a spus discipolilor săi: Secerișul este mare, însă lucrătorii sunt puțini. Deci este multă muncă pentru că acești oameni s-au împrăștiat, poporul s-a împrăștiat. Și iată aici invitația lui Isus: Rugați-l deci pe Domnul secerișului să… Ne-am fi așteptat, din moment ce nu există păstori, iar poporul este asemenea oilor care nu au păstor, ca Isus să ceară să trimită păstori la turma lui. Nu, niciun păstor. Singurul păstor este Isus. Să trimită lucrători la secerișul lui.
Iată, așa cum spuneam la început, aceasta nu este o rugăciune pentru alții, o rugăciune pentru vocații, ci pentru toți. Isus ne invită să ne rugăm pentru ca discipolii săi să devină conștienți de urgența, de importanța acestei activități.
Chemându-i pe cei doisprezece… Acest număr apare pentru prima dată, indicând poporul lui Israel care îl urmează pe Isus. Le-a dat putere asupra duhurilor necurate. Duhul este o forță exterioară omului care, dacă este acceptată, acționează în interioritatea individului. Când acest duh, această putere, vine de la Dumnezeu, îl separă pe om de rău. Când vine de la forțe străine sau ostile lui Dumnezeu, îl reține pe om în întuneric, în rău. Deci le dă putere să-i elibereze pe oameni de ceea ce îi domină și îi limitează, și să vindece orice boală și orice neputință.
Numele celor doisprezece apostoli… Numai aici apare termenul de apostol, care nu indică o funcție, ci o activitate. Apostol înseamnă a fi trimis. Și apoi există lista. Această listă nu este la fel la toți evangheliștii, pentru că evangheliștii nu vor să ne indice douăsprezece persoane concrete care l-au urmat pe Isus, ci idealul poporului lui Israel care l-a urmat pe Isus. Primul și ultimul sunt cei care îl vor renega: Petru și Iuda Iscarioteanul. Apoi sunt unii care sunt cunoscuți, care apar în Evanghelie, precum Iacob, Ioan, Matei vameșul, omul necurat… Chiar și acesta este primit în grupul lui Isus. Și chiar și Simon Canaaneanul. Canaanean nu înseamnă un locuitor din Canaan, ci înseamnă zelot, revoluționar. Isus îi primește pe toți, pe toți cei care au în ei această dorință de plinătate a vieții. Și îi trimite. Evanghelistul spune: Isus i-a trimis pe aceștia doisprezece, așa cum sunt. Isus nu așteaptă persoane perfecte, persoane complete, ci îi primește așa cum sunt. Este și Iuda, trădătorul lui.
I-a trimis pe aceștia doisprezece, poruncindu-le… Este singura dată în Evanghelie când Isus ordonă, poruncește. Deci se vede că este ceva important. Să nu mergeți printre păgâni și să nu intrați în cetatea samaritenilor! De ce nu-i trimite Isus la păgâni și la samariteni? Pentru că știe că discipolii sunt încă imaturi, că imaginea lor despre Mesia este încă cea a fiului lui David, a triumfătorului, cel care va trebui să domine, să supună popoarele păgâne. Și de aceea Isus spune: deocamdată nu trebuie să mergeți la ei pentru că veți face daune. Abia după moartea și învierea sa, Isus le va spune acestor discipoli ai săi: mergeți la toate neamurile! Dar deocamdată nu-i trimite. Le spune să meargă numai la oile pierdute ale casei lui Israel.
Mergând, predicați că împărăția cerurilor… Împărăția cerurilor nu este o împărăție în ceruri, ci o societate alternativă, pe care Isus a venit să o propună, să o creeze. S-a apropiat. Și care sunt efectele? Prelungirea acțiunilor lui Isus. Deci comunicarea vieții, îmbogățirea vieții, restituirea vieții. Iar evanghelistul rezumă toate acestea prin vindecarea bolnavilor, învierea morților, purificarea leproșilor și alungarea demonilor. Dar mai presus de toate, ultimul lucru este important: În dar ați primit… Iubirea lui Dumnezeu nu este dată pentru meritele persoanelor, ci pentru nevoile lor, este dată în mod gratuit, ca un dar. Ei bine, în dar să dați! Garanția că individul, discipolul este trimis de Domnul este dacă își desfășoară activitatea în mod dezinteresat. Dacă o face pentru propriul său interes, pentru propria sa conveniență, nu vine de la Dumnezeu.
Pr. Alberto Maggi
Traducere după transcrierea de pe videoclip.
