Ceea ce Dumnezeu a unit, bărbatul să nu despartă

Duminica a 27-a de peste an – 3 octombrie 2021

Ceea ce Dumnezeu a unit, bărbatul să nu despartă – Comentariu la Evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

Marcu 10,2-16

În acel timp, s-au apropiat de Isus fariseii şi, ca să-l pună la încercare, îl întrebau dacă îi este permis unui bărbat să-și repudieze soția. Isus, răspunzând, le-a zis: «Ce v-a poruncit Moise?». I-au spus: «Moise a permis să scrie un act de repudiere şi s-o repudieze».

Isus le-a spus: «Din cauza împietririi inimii voastre v-a scris porunca aceasta. Însă, de la începutul creației, Dumnezeu „i-a făcut bărbat şi femeie; de aceea bărbatul își va părăsi tatăl şi mama şi se va uni cu soția lui şi cei doi vor fi un singur trup”, astfel încât nu vor mai fi doi, ci un singur trup. Prin urmare, ceea ce Dumnezeu a unit, bărbatul să nu despartă!».

Acasă, discipolii l-au întrebat din nou despre aceasta. El le-a spus: «Oricine își repudiază soția şi se căsătorește cu alta comite adulter față de ea. Şi dacă ea, repudiindu-și bărbatul, se căsătorește cu un altul, comite adulter».

Îi aduceau copii ca să-i atingă, dar discipolii îi certau. Văzând aceasta, Isus a fost cuprins de indignare şi le-a spus: «Lăsați copiii să vină la mine, nu le interziceți, căci a unora ca aceștia este împărăția lui Dumnezeu! Adevăr vă spun, cine nu primește împărăția lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea». Şi, luându-i în brațe, îi binecuvânta punându-și mâinile peste ei.

Marcu 10,2-16

Capitolul 10 al Evangheliei lui Marcu se deschide cu Isus care învață, mulțimile aleargă spre el, dar iată că intervine cineva care nu este mulțumit de învățătura lui Isus. Evanghelistul scrie: „Unii farisei…”. Fariseii sunt acești laici evlavioși care respectă toate preceptele legii și din acest motiv se separă… Cuvântul „fariseu”, știm asta, înseamnă „separat”. „S-au apropiat şi, ca să-l pună la încercare…”, literalmente „să-l ispitească…”. Evanghelistul folosește pentru aceste persoane evlavioase, pline de zel și devotament, același cuvânt ca pentru diavol. Prin urmare, aceste persoane care par atât de evlavioase, în realitate, pentru Isus și pentru evanghelist, sunt instrumente ale diavolului, instrumente ale Satanei. De ce? În timp ce Isus vorbește despre Dumnezeu ca iubire generoasă care se pune în slujba oamenilor, pentru ei Dumnezeu este putere, pentru că astfel pot folosi, pot exercita puterea.

Deci merg să-l ispitească „și îl întrebau dacă îi este permis unui bărbat să-și repudieze soția”. Dar este clar că da, ei nu se duc ca să învețe, ci se duc tocmai pentru a-l ispiti pe Isus. Desfacerea căsătoriei pe vremea aceea nu prezenta nicio dificultate: „O femeie este o plagă pentru soțul ei? Să o repudieze și astfel va fi vindecat”. Așa este scris în Talmud, cartea sfântă a evreilor, iar această legislație a repudierii, care nu trebuie confundată desigur cu divorțul, se bazează exclusiv pe dreptul bărbatului. Tot în Talmud citim: „Femeia poate fi repudiată, indiferent dacă îi place sau nu”. Dar ea, bineînțeles, nu își poate repudia soțul. Deci ei știu că soțul își poate repudia soția, dar îl întreabă pe Isus.

„Dar el le-a răspuns: Ce v-a poruncit Moise?”. Isus ar fi trebuit să spună: „Ce ne-a poruncit Moise?”, pentru că legea era și pentru el. Dar Isus se distanțează de Moise, de legiuitor, căci pentru Isus Dumnezeu nu legiferează, Dumnezeu este cel care creează și se exprimă prin creație și nu prin lege. Drept urmare, Isus ia distanță. „Au spus: Moise a permis să scrie un act de repudiere şi s-o repudieze”. De fapt, în cartea Deuteronomului, la capitolul 24, citim: „Când un bărbat și-a luat o femeie și a trăit cu ea ca soț, dacă se întâmplă apoi ca ea să nu găsească har…”, dacă nu-i mai place de ea, „în ochii lui, pentru că a găsit în ea ceva rușinos, să-i scrie un libel de repudiere, să i-l înmâneze și s-o dea afară din casă”. Problema consta în a ști ce este acest ceva rușinos, iar în vremea lui Isus erau două școli diferite: cea mai riguroasă a lui Rabbi Shammaj, pentru care acest ceva rușinos era adulterul, și cea mai indulgentă, chiar prea indulgentă a lui Rabbi Hillel, în mod firesc cel mai popular și de aceea bărbatul își putea repudia soția din orice motiv, chiar și pentru că nu-i mai plăcea sau pentru că i-a ars mâncarea. Cu această întrebare, fariseii doresc de fapt să-l abordeze pe Isus din optica sa – Isus vorbește despre egalitatea oamenilor în fața lui Dumnezeu –, făcându-l să admită că există o zonă, care este cea a căsătoriei, în care relația nu este între egali, deoarece există bărbatul care continuă să aibă putere asupra femeii.

Așadar, la răspunsul fariseilor Isus spune: „Din cauza împietririi inimii voastre…”. Inima nu este sediul afecțiunii în lumea ebraică, ci indică mintea, capul. „V-a scris…”. Isus continuă să se distanțeze de Moise. „Această normă”, literalmente „această poruncă”. Pentru Isus, legea scrisă nu reflectă întotdeauna voința lui Dumnezeu și, prin urmare, nu are nici valoare durabilă și permanentă. Pentru Isus nu tot ceea ce este scris în lege are realmente autoritate divină, în parte a fost o cedare în fața egoismului sau a înclinațiilor perverse ale oamenilor.

Isus nu recurge la Moise și la legiuitor, ci face trimitere la planul Creatorului și continuă: „Dar la începutul creației i-a făcut bărbat şi femeie; de aceea bărbatul își va părăsi tatăl și mama și se va uni cu soția lui”. În vremea lui Isus nu mai era așa, nu exista alegere liberă, consimțământul liber al soților, ci părinții erau aceia care concordau și stabileau căsătoriile. Dar Isus invocă planul creației: „și cei doi vor deveni un singur trup”. Bărbatul și femeia își găsesc împlinirea unul în celălalt, ceea ce le lipsea pentru a fi pe deplin ei înșiși. Iar Isus afirmă: „Prin urmare, bărbatul să nu despartă ceea ce Dumnezeu a unit”. Când suntem doi, putem fi despărțiți, dar când suntem un singur trup, nu putem fi despărțiți, altfel devine o mutilare.

Ceea ce a spus Isus este atât de nemaiauzit pentru mentalitatea vremii și atât de inacceptabil nu numai pentru farisei, ci și pentru discipolii lui… „Acasă, discipolii l-au întrebat din nou cu privire la acest subiect”. Pentru că ceea ce spune Isus nu este posibil și Isus confirmă: „El le-a spus: Oricine își repudiază soția şi se căsătorește cu alta comite adulter – pentru că este deja căsătorit – față de ea”. Apoi, în lumea palestiniană nu era de conceput ca o femeie să-și poată repudia soțul, dar Isus lărgește discursul și, prin urmare, îi dă un aspect universal: „Şi dacă ea…”, deci femeia, „repudiindu-și bărbatul, se căsătorește cu un altul, comite adulter”. Isus nu tolerează existența unei acțiuni unilaterale din partea unui individ față de celălalt. Isus se așază întotdeauna de partea persoanei celei mai slabe, a victimei situației.

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centrul de Studii Biblice