Ce sunt Evangheliile

Fiecare evanghelist prezintă o imagine a lui Isus care servește pentru a-i citi propria Evanghelie. Marcu ni-l prezintă pe Fiul Omului și subliniază că Isus este om și Dumnezeu adevărat. Matei îl prezintă pe Dumnezeul-cu-noi, pe Emanuél, cel care înlocuiește legea mozaică cu noua lege a iubirii. Luca îl prezintă pe Dumnezeul îndurării și al iertării, Ioan pe Logosul întrupat care ne dezvăluie adevărata față a lui Dumnezeu Tatăl. Când au fost alese aceste patru Evanghelii, s-a decis să se dea o imagine completă a lui Isus și a lui Dumnezeu, iar numărul patru înseamnă întregul univers, pentru că adevărul, pentru a fi astfel, trebuie să aibă un caracter universal și să fie acceptat de toți.

Astăzi este dată o nouă semnificație cuvintelor Evangheliei. Și aceste semnificații sunt un mare stimulent, nu pentru intervențiile miraculoase care nu s-au întâmplat niciodată în acele forme, ci înseamnă că sunt posibile printre noi. De exemplu, nimeni nu îndrăznise să spună că în noi există divinul, o condiție pe care o putem realiza, lucru care nu este atât de dificil, deoarece trebuie să ne adaptăm la legile creației.

[…] Este necesar să știm ce este o Evanghelie și cum ar trebui citită. Abordarea unui text este întotdeauna legată de genul său literar. Un lucru este atitudinea cu care se citește o poezie și altul un proces verbal al unei amenzi. Cine citește un ziar sportiv nu se așteaptă să regăsească acolo stilul unui roman de dragoste. Evangheliile nu trebuie citite ca o istorie despre ceea ce a spus și a făcut Isus, întrucât evangheliștii nu intenționează să transmită episoadele istorice ale vieții și învățăturii sale. Evangheliile nu sunt cronica a ceea ce s-a întâmplat în Palestina acum două mii de ani, ci reflecția teologică profundă a comunităților care au îmbrățișat și practicat mesajul lui Isus.

Pentru a cunoaște acest mesaj în întregime, Biserica avea nevoie de patru Evanghelii, una diferită de cealaltă, întrucât fiecare reflectă experiența diferită a comunităților care se inspiră din învățătura lui Isus. Din punct de vedere istoric nu există certitudinea nici măcar a unui singur gest așa cum a fost el efectiv făcut de Isus sau a unui singur cuvânt transmis așa cum l-a pronunțat din punct de vedere istoric Isus. Acțiunile și învățăturile Domnului sunt de fapt transmise într-un mod diferit de fiecare evanghelist. Diferențe care se referă atât la cele mai nesemnificative aspecte, cum ar fi numele bunicului lui Isus, care în Matei este Iacob (Mt 1,16), dar în Luca este Elí (Lc 3,23), cât și la cele mai semnificative momente din viață și învățătura lui Isus. Diferențe mari între o Evanghelie și alta care ne împiedică să cunoaștem cu exactitate ceea ce Isus a spus și a făcut în mod real chiar și în acele aspecte considerate extrem de importante în tradiția creștină.

Episodul „ultimei cine” a lui Isus este relatat de trei evangheliști (Mt, Mc, Lc) care diferă atât cu privire la cuvintele pronunțate de Isus asupra pâinii și a vinului, cât și în privința gesturilor care le însoțeau. Iar Paul, în Scrisoarea Întâi către Corinteni, ne oferă o versiune încă și mai diferită (1 Cor 11,23-25). Patru versiuni diferite care fac reconstrucția istorică a ultimei cine dificilă, dacă nu imposibilă.

Și astfel putem parcurge cele patru Evanghelii și să observăm numeroasele divergențe de la un capăt la altul:

• numărul fericirilor: 8 în Matei și 4 în Luca. Rostite pe vârful unui munte conform lui Matei și într-o zonă de câmpie conform lui Luca;
• Isus ne învață o singură rugăciune: Tatăl Nostru. Care este formula pronunțată de Isus? Cea lungă, transmisă de Matei, sau cea scurtă, consemnată de Luca?
• Isus cel înviat le apare imediat ucenicilor săi așa cum citim în Evanghelia după Ioan sau amână apariția pentru câteva zile mai târziu, în Galileea, așa cum scrie Matei?

Toate aceste diferențe au drept cauză faptul că evangheliștii nu s-au preocupat să transmită exactitatea evenimentelor istorice, ci adevărul credinței cuprins în ele. Adevărul este unul, căile de formulare sunt diferite, după cum fac Matei și Luca care își deschid Evangheliile cu același adevăr prezentat prin situații și personaje diferite. Adevărul pe care doresc să-l transmită este că acei indivizi marginalizați de religie și considerați îndepărtați de Dumnezeu sunt de fapt primii care îi percep prezența în mijlocul umanității. Aceasta este „ceea ce” vor să transmită evangheliștii. Modalitățile („cum”) sunt diferite, iar dacă în Matei protagoniștii nașterii lui Isus vor fi magicienii care au venit de la Răsărit, în Evanghelia după Luca vor fi păstorii. Personaje diferite, dar unite de aceeași realitate: sunt indivizi considerați cei mai îndepărtați de Dumnezeu pentru că sunt păgâni (magicieni) și impuri (păstori).

(extras dintr-o conferință a pr. Alberto Maggi, Cum să citim Evangheliile și să nu ne pierdem credința).

Pr. Alberto Maggi

Sursa: Facebook