Ce este păcatul?
Ce este păcatul? – Răspunsul părintelui Alberto Maggi
Răspunsul la întrebarea de mai jos a fost dat în mod colocvial de pr. Alberto Maggi la finalul conferinței ținute la Rovigo (Italia) între 15-17 noiembrie 2002. Textul nu a fost nici revizuit, nici corectat.
Întrebare
Eu voiam să vă întreb ce este păcatul în opinia dumneavoastră? Pentru Isus, care spune: „Fiți desăvârșiți precum Tatăl meu care este în ceruri…”. Fiecare dintre noi se naște cu caracterul său, cu natura lui și, prin urmare, cu un bagaj care i-a fost dat de Dumnezeu. Poate mă înșel, pentru că încă mă gândesc la merite, dar cum ar trebui să considerăm păcatul? Mi se pare că pot deduce, după ce v-am ascultat, că păcatul este o lipsă de iubire, a nu reuși să iubim așa cum Dumnezeu ne iubește, dar pentru cineva poate fi mai ușor, pentru altcineva nu, în funcție de natura sa.
Răspunsul părintelui Alberto Maggi
Am văzut că misiunea lui Isus constă în eliberarea poporului său de sub sclavia religiei, pentru a-l conduce la libertatea credinței. De asemenea și simțul păcatului capătă două semnificații diferite. Ce este păcatul pentru religie? Pentru religie, păcatul este încălcarea legii lui Dumnezeu, a poruncilor sale, a preceptelor sale, a prescripțiilor sale.
De unde știu dacă sunt sau nu în harul lui Dumnezeu, într-o relație bună cu Dumnezeu? Dacă respect legea sa, sunt în regulă, dacă o încalc, greșesc. Ei bine, odată cu Isus toate acestea s-au terminat. Păcatul, pentru Isus, nu este înainte de toate o ofensă adusă lui Dumnezeu: Dumnezeu este iubire, iar iubirea nu se poate simți ofensată.
Păcatul este o ofensă pe care omul și-o aduce sieși. Conciliul al II-lea din Vatican a avut o frumoasă definiție în acest sens: păcatul este o limită pe care omul o pune în calea propriei creșteri.
Păcatul nu este încălcarea unei porunci, a unei reguli, a unui precept: păcatul este o acțiune voluntară prin care pricinuiești daune celorlalți, iar pricinuind daune celorlalți, îți pricinuiești daune ție însuți.
Pentru a afla care sunt păcatele conform lui Isus, există lista din capitolul 15 din Matei – polemica lui Isus cu fariseii –, unde Isus spune: „nu ceea ce intră în tine te face impur, ci ceea ce iese din tine”. Nu situațiile exterioare omului îl pot face impur, ci ceea ce iese din el către ceilalți: asta îl face necurat.
Dau un exemplu oarecum șocant, dar care redă ideea. O femeie poate rămâne virgină chiar dacă este violată de o haită de fiare, în timp ce, pe de altă parte, poate fi neatinsă din punct de vedere fizic, dar o mare prostituată dacă din interiorul ei iese numai răutate: deci nu ceea ce intră, ci ceea ce iese.
Totuși, să vedem lista conform lui Isus. În lista lui Isus niciuna dintre atitudini nu indică relația cu Dumnezeu: deci păcatul nu depinde de relația cu Dumnezeu, nu depinde de faptul dacă ai respectat sau nu această lege, dacă ai îndeplinit sau nu această practică; Dumnezeu este exclus din sfera păcatului.
Care este păcatul? Isus o spune: din inimă vin gândurile rele, iar toate acestea sunt acțiuni care elimină, limitează sau prejudiciază viața altora sau propria viață. Care sunt acestea? „Crimele – primul păcat pe lista celor șase –, adulterele, prostituirile…”. Atenție! Când Isus vorbește despre prostituire, să nu ne gândim la prostituate și, prin urmare, noi, bărbații, suntem excluși. Cu acest cuvânt, prostituire, Isus îi indică pe toți cei care se vând pentru bani, și există mulți, nici pomeneală de prostituate. Toate persoanele care își vând demnitatea pentru bani, pentru ambiție, pentru carieră, pentru succes… Și încă cum!
„Furturile, mărturiile false…”. Mărturia falsă nu este minciuna; desigur, minciuna nu trebuie admirată, dar expresia „mărturie falsă” este acuzația prin care o persoană era condamnată la moarte într-un proces. Deci, este calomnia care duce la moartea persoanei chiar dacă moartea este doar morală. „Defăimarea”. Iată, acestea sunt atitudinile care, potrivit lui Isus, îl fac pe om impur și acesta este păcatul potrivit lui Isus.
În Evanghelia după Marcu există o listă diferită, unde există singurul păcat – iar eu sunt preot de 27 de ani – de care nimeni nu s-a acuzat vreodată. Lista celor douăsprezece păcate din Evanghelia după Marcu este asemănătoare cu cele șase din Evanghelia după Matei. „Din inima omului – spune Isus – ies gândurile rele: prostituirile, furturile, crimele, adulterele, lăcomiile, răutățile, înșelăciunea, lascivitatea, privirea invidioasă, calomnia, superbia, stupiditatea”. Cuvântul „stupiditate” nu este pus ultimul pentru a-i da mai puțină importanță, ci mai degrabă pentru a-l scoate în evidență. În cultura vremii, ultimul cuvânt dintr-o listă era cel mai important, deoarece acesta era mai ușor de reținut. Ce avem aici pe ultimul loc? Stupiditatea.
Stupiditatea nu este compatibilă cu a fi creștin. Isus vrea ca noi să fim buni până la capăt, dar tonți nici măcar puțin. Din păcate, istoria tragică a creștinismului a făcut astfel încât, dintr-o înțelegere greșită a carității, creștinii au devenit cretini.
Știți că termenul „cretin” provine din franco-provensalul crétin (fr. chrétien) și înseamnă creștin? Creștinii cine erau? Erau niște cretini…
Stupiditatea este așadar inclusă, în Evanghelia după Marcu, în lista păcatelor, adică în lista a ceea ce îl face pe om impur. Nici aici, în lista păcatelor din Evanghelia după Marcu, nu există nimic referitor la relația cu Dumnezeu, ci toate acestea sunt atitudini voluntare pe care noi le-am dorit pentru a face rău unei persoane, iar făcând rău altora ne facem rău nouă înșine.
Pr. Alberto Maggi
Extras din textul: „Parabole come pietre”
Sursa: Centrul de Studii Biblice
Cele șase păcate din Evanghelia după Matei
Căci din inima omului ies gândurile rele: crimele, adulterele, desfrânările, furturile, mărturiile false, blasfemiile. Acestea îl fac pe om impur…
Matei 15, 19-20
Cele douăsprezece păcate din Evanghelia după Marcu
Căci din inima omului ies gândurile rele: desfrânările, furturile, crimele, adulterele, lăcomiile, răutățile, înșelăciunea, desfrâul, invidia, defăimarea, îngâmfarea, necugetarea. Toate aceste rele ies dinăuntru şi-l fac pe om impur.
Marcu 7, 21-23