Căutau să-i întindă o cursă, ca să-l poată aresta

Duminica Floriilor – 28 martie 2021

Căutau să-i întindă o cursă, ca să-l poată aresta şi condamna la moarte – Comentariu la evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

Marcu 14,1-15,47

Peste două zile aveau să fie Paștele și Ázimele, iar arhiereii și cărturarii căutau cum să-l prindă [pe Isus] prin viclenie ca să-l ucidă, căci spuneau: «Nu în timpul sărbătorii, ca să nu se răzvrătească poporul».

Fiind în Betania în casa lui Simon leprosul, pe când stătea la masă, a venit o femeie care avea un vas din alabastru cu mireasmă de nard curat, foarte scump, și, spărgând vasul, i-a turnat pe cap. Dar erau acolo unii care, indignați, ziceau unii către alții: «Pentru ce s-a făcut această risipă de mireasmă? Căci mireasma aceasta ar fi putut fi vândută cu trei sute de dinari și să se dea săracilor». Și erau revoltați împotriva ei.

Însă Isus a spus: «Lăsați-o! De ce o necăjiți? A făcut un gest frumos față de mine, căci pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi și oricând voiți puteți să le faceți bine; pe mine însă nu mă aveți întotdeauna. Ea a făcut ce a putut: a uns de mai înainte trupul meu pentru înmormântare. Adevăr vă spun, oriunde va fi predicată evanghelia în lumea întreagă, se va spune în amintirea ei și ceea ce a făcut ea». (…).

Marcu 14,1-9

Pentru Duminica Floriilor liturgia ne prezintă pătimirea conform evanghelistului Marcu și tocmai aceasta este ocazia de a afla despre singurul episod pe care Isus l-a dorit să fie făcut cunoscut lumii întregi. Totuși, acest episod nu este citit niciodată în cadrul liturghiei duminicale, este foarte ciudat acest lucru. E vorba de ungerea din Betania. Deci, să citim Evanghelia după Marcu, capitolul 14, chiar începutul.

Există vestea conform căreia autoritățile au decis să-l asasineze pe Isus de Paști. Atunci când poporul sărbătorește vechea eliberare, autoritățile decid să-l elimine pe noul eliberator. Ei bine, evanghelistul ne prezintă acum care este reacția comunității în fața anunțului morții lui Isus, iar Marcu scrie că „Isus era în Betania”. Bet-ania înseamnă „casa celui sărac”. „În casa lui Simon leprosul”. Cel sărac, leprosul [ne fac să înțelegem că este] o comunitate de marginalizați. Și, „pe când stătea la masă…”. Acest citat este important deoarece este preluat din primul capitol al Cântării Cântărilor, unde regele este la masă, iar soția regelui răspândește parfumul care, ca și în acest caz, este de nard. De fapt, Marcu scrie: „A venit o femeie”. Femeia este anonimă, femeia reprezintă partea comunității care își exprimă adeziunea față de Isus, față de un Isus răstignit. „Care avea un vas din alabastru plin cu ulei parfumat de nard curat”. Mai mult decât atât, nardul, acest parfum prețios, este curat, iar evanghelistul folosește cuvântul grecesc care indică credința, exprimă credința femeii, a femeii care își manifestă adeziunea deplină față de Isus.

Femeia sparge vasul; înseamnă că darul este complet, nu reține nimic pentru sine. Iar aici este surpriza, pentru că „i-a turnat unguentul pe cap”. În Evanghelii întâlnim alte două ungeri ale lui Isus, dar amândouă sunt pe picioare: a fost cea din Evanghelia după Luca a păcătoasei, în semn de recunoștință față de Isus pentru iertarea păcatelor ei, în Evanghelia după Ioan este Maria, sora lui Lazăr, ca recunoștință pentru învierea fratelui, dar atât păcătoasa, cât și Maria ung picioarele lui Isus. Aici, în schimb, gestul femeii este surprinzător și chiar deconcertant, ungându-l pe cap. De ce pe cap? Ungerea capului era o acțiune rezervată preoților și profeților, prin care era consacrat regele, prin care era consacrat Mesia. Așadar, evanghelistul spune că rolul acestei femei în comunitatea lui Isus este de a îndeplini o funcție preoțească și profetică: ea îl recunoaște în Isus pe regele Mesia, pe regele răstignit și i se dăruiește în întregime, îi dăruiește toată dragostea ei.

Și iată reacția comunității: „Erau acolo unii…”. Știm că sunt discipolii, dar evanghelistul evită să-i definească ca discipoli, pentru că ei nu-l urmează pe Isus, îl însoțesc numai, dar nu-l susțin, sunt indignați și vorbesc despre risipă. Pentru ei, dăruirea vieții este o risipă, nu-i înțeleg valoarea. Și iau ca pretext prețul acestui parfum, „trei sute de denari”, spune evanghelistul. Să ne gândim că salariul zilnic al unui muncitor era de un dinar pe zi, deci aproximativ un an de plată. „Și să se dea săracilor. Și erau revoltați împotriva ei”. Dar nu numai pentru motivul, pentru pretextul pe care îl găsesc cu privire la săraci: ei înțeleg că această femeie a îndeplinit o acțiune exclusă pentru femei, rezervată nu numai bărbaților, ci preoților și profeților, aceea de a unge capul lui Isus, o acțiune preoțească și profetică.

Ei bine, Isus ia apărarea femeii, spune că a făcut o lucrare bună. Termenul este preluat din cartea Genezei, din crearea lumii, în care Dumnezeu creează și lucrările sale sunt bune. Femeia completează acțiunea creatoare în Isus. Iar Isus spune că ucenicii nu au înțeles nimic despre săraci. Săracii nu sunt elemente exterioare comunității pe care trebuie să-i miluim. Pe scurt, ei fac parte din comunitate. Milostenia presupune un binefăcător și un beneficiar și este întotdeauna umilitoare, dar Isus a invitat la împărtășire, iar împărtășirea generează frați și elimină distanțele. Comunitatea creștină timpurie a înțeles atât de bine acest lucru, încât a vorbit despre cei săraci ca despre vicari ai lui Cristos: prezența celor săraci reprezintă figura lui Cristos în comunitate.

Isus continuă, spunând că această femeie a făcut ceea ce era în puterea ei, ungându-i în prealabil trupul pentru înmormântarea lui. Care este semnificația? Știm că efectul morții este duhoarea, parfumul este efectul vieții. Evanghelistul ne face să înțelegem că moartea lui va fi victoria vieții, victoria miresmei asupra vieții. Și apoi urmează cuvintele lui Isus care, din păcate, par destul de neauzite. Este singurul episod din existența sa despre care Isus spune: „Adevăr vă spun, oriunde va fi predicată evanghelia în lumea întreagă, se va spune în amintirea ei și ceea ce a făcut ea”. De ce? Pentru că Isus propune o femeie ca model pentru cei care îl urmează. Dar acest pasaj al Evangheliei, așa cum am spus la început, nu este citit niciodată la liturghia duminicală.

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centrul de Studii Biblice