Biserică, homosexuali și cupluri de facto
Pr. Alberto Maggi analizează temele fierbinți care se discută în cadrul Sinodului și sugerează o întoarcere la fundamentele religiei catolice, fiindcă „inițiativa este excelentă, dacă ierarhiile ecleziastice recunosc cu toată umilința și sinceritatea că nu sunt competente în această chestiune…”
Biserică, homosexuali și cupluri de facto: Sinodul potrivit fratelui Alberto Maggi
În cadrul actualului Sinod, Biserica papei Francisc dorește să se ocupe de probleme importante legate de familie. Inițiativa este excelentă, dacă ierarhiile ecleziastice recunosc cu toată umilința și sinceritatea că nu sunt competente în această chestiune. O Biserică care a avut nevoie de două mii de ani pentru a admite că, în căsătorie, dincolo de procrearea copiilor este importantă și dragostea reciprocă dintre soți (Gaudium et Spes 50), ar trebui să păstreze cu umilință tăcerea cu privire la problemele pentru care nu a primit niciun mandat de la Cristos și care, atunci când a voit să le trateze, a cauzat daune uriașe. Urmând indicațiile papei Francisc, de a vedea Biserica ca pe un spital de campanie, se speră că Părinții sinodali vor urma inima și bunul simț, canalele preferate de Duhul Sfânt, și vor folosi singurul limbaj universal recunoscut, cel al iubirii milostive.
Din acest motiv, Părinții ar trebui să se întoarcă la izvoarele cristaline ale Scripturii, prea des ignorată sau instrumentalizată pentru a sprijini doctrine nebunești, pe cât de absurde pe atât de inumane (cum ar fi impunerea pentru divorțații recăsătoriți de a trăi ca frate și soră). Convertirea Bisericii la Evanghelia lui Isus ar arăta că problema, atât de aspru dezbătută, a acordării împărtășaniei divorțaților recăsătoriți, pur și simplu nu există. Dificultatea nu privește, de fapt, a doua căsătorie, ci însăși semnificația euharistiei. În Evanghelii apare în mod clar că Euharistia nu este un premiu acordat celor care îl merită, ci un dar pentru nevoile persoanelor: merite nu toți le pot avea, dar toți sunt nevoiași. Isus a încercat să-i facă pe teologii duri ai timpului său să înțeleagă că medicina și medicul sunt pentru cei bolnavi și nu pentru cei sănătoși și că nu este necesar să ne purificăm pentru a-l primi pe Domnul, ci primirea lui în viața noastră este cea care ne purifică.
O altă problemă arzătoare, care a fost mereu evitată până acum, este cea a uniunilor homosexuale. Pe această temă, atitudinea Bisericii preconciliare era mai logică și mai de înțeles: homosexualii erau cu toții păcătoși, iar când mureau ajungeau în iad per omnia sæcula sæculorum. Lucrurile s-au complicat cu morala post-conciliară: nu, ei nu sunt păcătoși pentru faptul de a fi homosexuali, ci pentru că manifestă acest lucru (ca și cum i-ai spune unei plante că poate să crească, dar nu poate să înflorească). Soluția? Chiar și în cazul acesta, castitatea (se învârtește și iar se răsucește și ajunge tot acolo, pe organele genitale). Castitatea, o alegere pe care Biserica o recunoaște ca fiind o carismă, adică un dar al Domnului pentru cei care o aleg în mod liber și voluntar, devine o obligație impusă. Respingerea homosexualității se bazează pe faptul că în Biblie se spune că Dumnezeu i-a creat bărbat și femeie (Gen 1,27). Nimeni nu pune la îndoială această aserțiune: homosexualii nu sunt un alt sex, ci bărbați și femei care își orientează afectivitatea față de persoanele de același sex. Relele societății nu sunt cauzate de cei care se iubesc, ci de cei care se urăsc.
Pr. Alberto Maggi, biblist, 12/10/2015
AUTORUL – Alberto Maggi, frate din Ordinul Slujitorilor Mariei, a studiat în Facultățile Teologice Pontificale Marianum și Gregoriana din Roma și la École Biblique et Archéologique Française din Ierusalim. Fondator al Centrului de Studii Biblice «Giovanni Vannucci» (www.studibiblici.it) la Montefano (Macerata), se îngrijește de răspândirea sfintelor scripturi interpretându-le întotdeauna în slujba dreptății, niciodată a puterii. A publicat, printre altele: Roba da preti (Chestii de ale preoților); Nostra Signora degli eretici (Doamna noastră a ereticilor); Come leggere il Vangelo (e non perdere la fede) (Cum să citim Evanghelia (și să nu ne pierdem credința); Parabole come pietre (Parabole ca pietrele); La follia di Dio (Nebunia lui Dumnezeu) și Versetti pericolosi (Versete periculoase). Poate fi găsită în librării cartea Chi non muore si rivede – Il mio viaggio di fede e allegria tra il dolore e la vita (Cei care nu mor se vor revedea – Călătoria mea de credință și bucurie între suferință și viață), ed. Garzanti.
Sursa: ilLibraio.it
Aici toate articolele scrise de Alberto Maggi pentru ilLibraio.it.
