Acel loc între mit și istorie

Acel loc între mit și istorie care a marcat Occidentul

Aflându-mă la Betleem în noaptea de 25 decembrie cu 2008 ani în urmă și având la mine o cameră, aș putea să înregistrez ceva? Mă întreb acest lucru deoarece specificitatea pe care creștinismul și-o atribuie față de celelalte religii este istoricitatea. În timp ce Tora și Coranul existau înainte de istorie, iar în istorie doar se manifestă, scripturile creștine se nasc ca o înregistrare a unui eveniment istoric fără de care nu ar fi apărut. Pentru ebraism și islam mesajul (Tora și Coranul) este mai important decât mesagerul istoric (Moise și Mahomed); pentru creștinism, în schimb, mesagerul istoric (Isus) este mai important decât mesajul (Evanghelia). Ba chiar se poate spune că mesajul creștin constă în mesagerul însuși, în identitatea specifică a acestuia din urmă, o identitate – acesta este punctul – care se constituie în istorie și ca istorie. Esența creștinismului constă în întâlnirea istorică dintre eternitatea lui Dumnezeu (Cuvântul, Logosul) și carnea omului, o întâlnire atât de concretă încât să genereze o persoană precisă (Isus) și să aibă loc într-un punct la fel de precis al timpului (anul zero) și al spațiului (Betleem).

Acesta este motivul pentru care mă întreb ce aș putea înregistra cu un aparat de filmat la Betleem în noaptea de 25 decembrie cu 2008 ani în urmă. Evident, singura posibilitate de a răspunde constă în analiza critică a surselor, adică Evangheliile lui Matei și Luca (cele vreo zece Evanghelii apocrife ale copilăriei sunt mult mai puțin fiabile). În ceea ce privește ziua, nicio sursă biblică nu menționează data de 25 decembrie, o dată asociată cu nașterea lui Isus începând din secolul al IV-lea. Mai mult, în Luca 2,8 citim că păstorii „petreceau noaptea în aer liber”, ceea ce sugerează primăvara sau vara mai degrabă decât iarna ca anotimp al nașterii lui Isus. În ceea ce privește anul, Matei spune că Isus s-a născut în timpul domniei lui Irod cel Mare (adică înainte de anul 4 î.Cr. când Irod a murit), în timp ce Luca spune că s-a născut în timpul recensământului, „care a avut loc când guvernatorul Siriei era Quirinius”, adică în anul 6 d.Cr. Ceea ce înseamnă că între Matei și Luca există mai mult de zece ani diferență în datarea nașterii lui Isus. Consecința este că eu, cu camera mea, nu știu în ce zi din ce an să filmez.

Rămâne locul: ce se întâmplă cu Betleemul? Isus s-a născut într-adevăr la Betleem? Matei și Luca atestă acest lucru în unanimitate și, din acest motiv, Betleemul a fost dintotdeauna recunoscut ca cetate a nașterii lui Isus, cântată în colinde celebre precum Adeste fideles și sediu al Bazilicii Nașterii Domnului, unde putem admira locul precis al nașterii lui Isus marcat de o stea de argint cu inscripția Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus est. Dar datele evanghelice, în special în evangheliile copilăriei, nu corespund neapărat unui adevăr istoric, mai ales că aceste date sunt diferite, nu sunt armonizabile între ele, iar Raymond E. Brown, cel mai apreciat exeget catolic pe această temă, încheie studiul său amplu despre Evangheliile copilăriei spunând că «orice încercare de armonizare a narațiunilor până acolo încât să facem din ele o istorie coerentă este sortită eșecului» (La nascita del Messia [Nașterea lui Mesia], Assisi 1981, p. 677). În plus față de diferența deja observată cu privire la anul nașterii, Matei și Luca spun lucruri diferite despre locul de reședință al lui Iosif și al Mariei: pentru Matei este vorba de Betleem (și de fapt Isus în prima Evanghelie se naște în casa familiei sale), pentru Luca în schimb este vorba de Nazaret (și de fapt Isus în a treia Evanghelie se naște în ieslea celebrată de presepii, la care tradiția apocrifă a adăugat măgarul și boul). Rezultă că pentru Matei familia lui Isus este iudaică și Isus se naște în țara sa, pentru Luca este galileeană și Isus se naște în afara țării sale.

Aceste discrepanțe trebuie să conducă la o anumită precauție și în ceea ce privește informația nașterii lui Isus la Betleem. Precauția se transformă în adevărată îndoială în lumina celorlalte două Evanghelii canonice, Marcu și Ioan, care nu vorbesc despre nașterea lui Isus, dar tocmai de aceea oferă elemente foarte utile pentru înțelegerea originii relatărilor lui Matei și Luca. În timp ce Marcu 6,1 spune că „cetatea natală” a lui Isus este Nazaret («grecescul patrís desemnează cetatea natală», scrie Rudolf Pesch), într-un pasaj din Ioan se spune că unii locuitori ai Ierusalimului, după ce l-au auzit predicând, au ajuns la concluzia că el era Cristosul. Dar iată că alții obiectează imediat: «Cristosul vine oare din Galileea? Nu spune Scriptura: Din descendența lui David și din Betleem, satul lui David, va veni Cristosul?» (Ioan 7,41-42). În opinia mea, acest pasaj arată cu suficientă claritate motivul care i-a determinat pe Matei și Luca să plaseze nașterea lui Isus la Betleem, cui prodest-ul care se află în spatele compoziției lor. Isus, fiind Mesia, „trebuia” să se nască la Betleem, deoarece Mesia era așteptat tocmai la Betleem, așa cum apare și din Miheia 5,1 («Iar tu, Betleem, nu ești cu adevărat ultima dintre cetățile lui Iuda, căci din tine va ieși un stăpânitor care va fi păstorul poporului meu Israel»), text citat de Matei ca împlinit în Isus. Dacă adăugăm la aceasta importanța titlului „fiul lui David” (în Matei apare de vreo zece ori, incluzând incipitul din 1,1 și salutul mulțimii Ierusalimului adresat lui Isus în 21,9), reiese cu o evidență și mai mare conveniența teologică de a-l uni pe Isus din Nazaret cu Betleemul, adică cetatea lui David.

Prin urmare, procesul care a dus la privilegierea Betleemului în detrimentul Nazaretului constă deci în acest triplu pasaj: 1) Isus este Mesia; 2) Mesia este fiul lui David; 3) Isus, Mesia, s-a născut la Betleem, cetatea lui David. Asocierea acestor trei elemente se află la originea legendei Betleemului care a înlocuit faptul istoric al Nazaretului. În realitate, «majoritatea cercetătorilor se îndoiesc că Isus s-a născut la Betleem» (The Cambridge Companion to Jesus, p. 22), iar Raymond E. Brown a scris despre «dovezi pozitive în favoarea Nazaretului și Galileii ca cetate de origine sau regiune natală a lui Isus» (La nascita del Messia, Assisi 1981, p. 700). Iar teologii de astăzi (inclusiv Joseph Ratzinger) arată cel puțin indirect că nu atribuie credibilitate istorică evangheliilor copilăriei atunci când își încep cărțile despre Isus de la botezul în Iordan și nu, după cum cerea tradiția și cum ar trebui să fie logic, de la nașterea la Betleem. Ceea ce duce la concluzia că o telecameră la Betleem, în urmă cu 2008 ani, nu ar fi avut din păcate nimic de filmat.

Cercetările istorice provoacă multe dificultăți doctrinei și tradiției. De obicei teologia o scoate la capăt deosebind narațiunile cu scop istoriografic de narațiunile cu scop teologic, ca în cazul nașterii lui Isus, plasată la Betleem în scopuri teologice (kerygmatice), și nu la Nazaret, așa cum și-ar fi dorit un raport cu scopuri istoriografice. Dar mă întreb acum cum poate fi conciliată această distincție între kerygmă și istorie cu înrădăcinarea în istorie pe care creștinismul și-o atribuie și cu convingerea că tocmai istoricitatea face ca anunțul creștin să fie complet diferit de celelalte religii. În opinia mea, atingem aici problema decisivă a gândirii creștine.

Vito Mancuso, La Repubblica, 23 decembrie 2008

Sursa: Vito Mancuso