Au văzut unde locuiește și au rămas la el

Duminica a 2-a de peste an – 17 ianuarie 2021

Au văzut unde locuiește și au rămas la el în ziua aceea – Comentariu la Evanghelie de pr. Alberto Maggi OSM

Ioan 1,35-42

În timpul acela, Ioan stătea împreună cu doi dintre discipolii săi. Și, fixându-și privirea asupra lui Isus care trecea, a zis: «Iată-l pe mielul lui Dumnezeu!». Cei doi discipoli ai săi l-au auzit vorbind și l-au urmat pe Isus. Isus s-a întors și, văzându-i că îl urmează, le-a zis: «Ce căutați?». Ei i-au spus: «Rabbi – ceea ce, tradus, înseamnă „Învățătorule” – unde locuiești?». El le-a zis: «Veniți și vedeți!». Așadar, au venit și au văzut unde locuiește și au rămas la el în ziua aceea. Era cam pe la ceasul al zecelea.

Unul dintre cei doi, care îl auziseră pe Ioan și-l urmaseră pe Isus, era Andrei, fratele lui Simon Petru. Acesta l-a întâlnit mai întâi pe fratele său, Simon, și i-a spus: «L-am găsit pe Mesia!» – care, tradus, înseamnă „Cristos” – și l-a adus la Isus. Fixându-și privirea asupra lui, Isus i-a zis: «Tu ești Simon, fiul lui Ioan; tu te vei numi „Chefa”» – care înseamnă „Petru”.

Ioan 1,35-42

Verbul „a fixa” din Evanghelia după Ioan apare doar de două ori în primul capitol, unde evanghelistul prezintă începutul activității lui Isus. Știm că evangheliștii în afară de a fi mari teologi, sunt și mari literați și respectă regulile de scriere ale vremii, ale timpului lor. Ei bine, aceste reguli prevedeau că, atunci când vrei să faci o legătură între aceleași tematici, utilizezi același cuvânt sau același verb numai în aceste secțiuni. Iar aici, în acest pasaj, verbul „a fixa” apare de două ori. Verbul „a fixa” înseamnă a intra în interior, în intimitatea persoanelor și a le vedea adevărata realitate. Este un pic asemănător cu ceea ce spunem colocvial în italiană atunci când zicem: „L-a fotografiat”. A fotografia o persoană nu înseamnă doar să faci un portret, ci să vezi ce este înăuntru.

Așadar, evanghelistul scrie în primul capitol, la versetul 35, că Ioan este încă acolo cu discipolii săi și, „fixându-și privirea asupra lui Isus”… Adică, fixându-și privirea, vede adevărata realitate, nu ceea ce apare în exterior, ci ceea ce el este, și îl indică ca „miel al lui Dumnezeu”. Ioan vorbise deja despre Isus ca miel al lui Dumnezeu care ia, care extirpă păcatul care este în lume și o face prin revărsarea Duhului Sfânt pentru că lumina, scria Ioan în prologul său, nu luptă împotriva întunericului, lumina își extinde strălucirea ei și așa va face și Isus pentru a elimina acest păcat.

Dar de ce miel? La ce se referă? Mielul nu este niciodată pe lista animalelor sacrificate pentru a obține iertarea păcatelor, nu are această semnificație. Mielul lui Dumnezeu este mielul pe care Moise le-a poruncit fiecărei familii să-l mănânce în noaptea eliberării din sclavia egipteană. De ce? Carnea mielului dădea putere, oferea consistență pentru a începe această lungă cale spre libertate, iar sângele le-ar fi eliberat de moarte la trecerea îngerului nimicitor. Atunci evanghelistul îl prezintă pe Isus ca miel al lui Dumnezeu, cel a cărui carne îi va da capacitatea de a iniția această nouă eliberare, dar care nu mai este o fugă spre o țară promisă, ci dintr-o țară care se transformase într-o țară a sclaviei dominată de Lege, care literalmente sufoca, făcea să le lipsească respirația persoanelor. Iar sângele său nu va elibera de moartea fizică, ci de moarte pentru totdeauna. Deci, Ioan îl arată pe Isus ca fiind mielul, cel pe care trebuie să-l urmăm.

Doi dintre discipolii săi îmbrățișează acest cuvânt, se îndreaptă spre Isus, iar el îi invită să vadă unde locuiește. În acel timp, discipolul nu urma numai lecțiile învățătorului său, ci trăia împreună cu el; unul dintre acești doi discipoli ai lui Ioan se numește Andrei și se duce imediat în căutarea fratelui său care este celălalt protagonist important al acestui pasaj, numit Simon Petru. Ei bine, atunci când Simon i se adresează fratelui spunându-i, se înțelege, cu entuziasm: „L-am găsit” (a găsi înseamnă rodul unei lungi căutări, cercetări), l-am căutat și l-am găsit pe „Mesia”, care înseamnă Cristos, nu este înregistrată nicio reacție din partea lui Simon; nici măcar un cuvânt de consimțământ sau informație, nimic. Iar evanghelistul scrie că l-a „condus”. Simon este aproape o greutate moartă care trebuie dusă la Isus, și nici în fața lui Isus nu există nicio reacție din partea lui Simon.

Atunci Isus, „fixându-și privirea asupra lui”… Iată că Isus îl fixează, intră în interioritatea acestui om și îl fotografiază, așa cum am spus mai înainte, scoțând la iveală adevărata sa realitate. Îi spune: „Tu ești Simon” și îl numește „fiul lui Ioan”. Ioan nu este numele tatălui lui Simon, am văzut că Simon are un frate, Andrei. Aici articolul hotărât „l” înseamnă că este fiul unic, deci nu poate fi numele tatălui. Cine este acest Ioan? Este Ioan Botezătorul. Discipolii unui învățător se numeau fii. Prin urmare, spunându-i Isus lui Simon: „Tu ești fiul lui Ioan”, îi spune: „tu ești discipolul predilect al lui Ioan, cel mai bun, modelul”.

Dar acest discipol nu era acolo când Ioan l-a indicat pe Isus ca miel al lui Dumnezeu, nu cunoaște această noutate. Atunci iată că Isus adaugă: „Tu te vei numi Chefa”. Este un cuvânt aramaic pe care evanghelistul îl traduce prin „piatră”, care indică îndărătnicie, încăpățânare. Aici, în această Evanghelie, Isus nu îl invită pe Simon să-l urmeze și Isus nu i se va adresa niciodată lui Simon numindu-l Petru. Evanghelistul va fi cel care va folosi această poreclă ca procedeu literar care indică îndărătnicia, încăpățânarea sa, împotrivirea sa, pentru a indica de fiecare dată când acest discipol este contrar sau în opoziție cu Isus.

Dacă Isus nu-l invită pe Simon Petru să-l urmeze la început, o va face numai la sfârșit, când Petru, în sfârșit, va ceda, va renunța la idealurile de glorie, de mesianism; el a rămas la imaginea lui Mesia ca Leu al lui Iuda, dar Ioan Botezătorul nu l-a prezentat pe Isus ca leu, ci ca miel. Îi va lua mult lui Petru să-și schimbe mentalitatea și abia la finalul acestei Evanghelii Isus îi va spune, în sfârșit, „urmează-mă!”.

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centrul de Studii biblice