Ați auzit că s-a zis celor de demult

Duminica a 6-a de peste an – 16 februarie 2014

Ați auzit că s-a spus celor din vechime. Dar eu vă spun – Comentariu la Evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

Matei 5, 17-37

În acel timp, Isus îi învăța pe discipolii săi, zicând: «Să nu credeți că am venit să desființez Legea sau Profeții! Nu am venit să desființez, ci să duc la împlinire. Căci, adevăr vă spun, mai înainte de a trece cerul şi pământul, nicio iotă şi nicio linioară din Lege nu vor trece, până ce nu se vor împlini toate. Așadar, cel care va încălca unul dintre aceste precepte mai mici și-i va învăța astfel pe oameni, va fi numit cel mai mic în împărăția cerurilor. Dar dacă cineva le va împlini şi va învăța astfel, acesta va fi numit mare în împărăția cerurilor.

Căci vă spun: dacă dreptatea voastră nu o va întrece cu mult pe cea a cărturarilor şi a fariseilor, nu veți intra în împărăția cerurilor.

Ați auzit că s-a spus celor din vechime: „Să nu ucizi! Dacă cineva comite o crimă, va fi condamnat la judecată”. Dar eu vă spun: oricine se mânie pe fratele său va fi condamnat la judecată. Dacă cineva îi spune fratelui său: „Prostule!”, va fi condamnat de Sinedriu. Dacă cineva îi spune: „Nebunule!”, va fi condamnat la focul Gheenei.

Așadar, dacă îți aduci darul la altar şi acolo îți amintești că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă acolo darul tău, în fața altarului, du-te, împacă-te mai întâi cu fratele tău şi apoi, venind, oferă-ți darul!

Pune-te de acord cu dușmanul tău repede, cât timp mai ești cu el pe drum, ca nu cumva dușmanul să te dea pe mâna judecătorului, iar judecătorul gardianului şi să fii aruncat în închisoare! Adevăr îți spun, nu vei ieși de acolo până când nu vei fi plătit și ultimul bănuț.

Ați auzit că s-a spus: „Să nu comiți adulter!”. Eu însă vă spun: oricine privește o femeie dorind-o a şi comis adulter cu ea în inima lui.

Dacă ochiul tău drept te scandalizează, scoate-l şi aruncă-l de la tine, căci este mai bine pentru tine să piară unul dintre membrele tale decât să-ți fie aruncat în Gheenă tot trupul! Şi, dacă mâna dreaptă te scandalizează, taie-o şi arunc-o de la tine, pentru că este mai bine pentru tine ca să piară unul dintre membrele tale, decât tot trupul tău să ajungă în Gheenă!

S-a mai spus: „Dacă cineva își repudiază soția, să-i dea actul de repudiere!”. Eu însă vă spun: oricine își repudiază soția, cu excepția cazului de unire nelegitimă, o expune adulterului, iar oricine se căsătorește cu una repudiată, comite adulter.

Ați mai auzit că s-a spus celor din vechime: „Să nu faci jurământ fals, ci să-ți împlinești jurămintele față de Domnul!”. Eu însă vă spun: să nu jurați deloc, nici pe cer, pentru că este tronul lui Dumnezeu, nici pe pământ, pentru că este scăunelul picioarelor sale, nici pe Ierusalim, pentru că este cetatea marelui Rege. Să nu juri nici pe capul tău, căci nu poți face nici măcar un fir de păr alb sau negru. Vorbirea voastră să fie: „da, da”; „nu, nu”; ceea ce este în plus vine de la Cel Rău».

Matei 5, 17-37

Anunțul lui Isus despre fericiri ca nou legământ între Dumnezeu și poporul său, nu trebuie să fi fost bine primit de către poporul însuși și nici de către discipoli. De ce? Ei așteptau venirea împărăției ca semn de mare splendoare și manifestare a puterii: Israelul avea să ia în stăpânire bogățiile națiunilor păgâne pe care avea să le domine.

Deci invitația lui Isus cu fericirile, care nu este de a ne îmbogăți, ci chiar de a împărtăși și de a ne pune în slujba celorlalți, nu trebuie să fi fost acceptată. Iată de ce Isus spune „nu”. Este capitolul 5 din Matei, începând de la versetul 17: Să nu credeți că am venit să… Și nu folosește verbul a desființa, care poate fi folosit pentru o lege, ci „a doborî, a dărâma”, care se folosește pentru o clădire. Legea sau Profeții… Un mod de a indica ceea ce noi numim Vechiul Testament.

Deci Isus spune: „Această clădire a împărăției care a străbătut toată Legea și Profeții, eu nu am venit să o demolez”, ci am venit să o duc la împlinirea deplină, dar nu după cum credeți voi, ci după cum vă spun eu; adică nu prin acumularea bogățiilor, ci prin practicarea împărtășirii; nu prin dominarea altora, ci prin slujire. Și, mai presus de toate, nu pentru un singur popor, ci pentru întreaga omenire.

Și Isus continuă: Adevăr vă spun, ne asigură el, mai înainte de a trece cerul şi pământul – un mod de a spune „întregul cosmos” –, nicio iotă, cel mai mic element al alfabetului ebraic, și nicio linioară din Lege nu vor fi eliminate, până ce nu se vor împlini toate. Deci Isus garantează realizarea deplină a planului împărăției.

Când există o comunitate care îmbrățișează fericirile, împărăția devine realitate, iar apoi nu trebuie decât să se lărgească și să se extindă. După aceea Isus ne avertizează: Cel care va încălca, literalmente „va ignora, va omite”, unul dintre aceste precepte mai mici… Nu se referă la preceptele legii lui Moise, pe care Isus nu le-a menționat, ci se referă la fericiri, pe care, în comparație cu măreția, importanța, severitatea poruncilor, Isus le definește ca fiind mici.

Ei bine, cel care ignoră fericirile va fi considerat cel mai mic, iar cel care le împlinește, din contra, va fi considerat mare în împărăția cerurilor, unde cel mai mare este cel care slujește. Aceste expresii, cel mai mic sau mare, nu indică o ierarhie în împărăția lui Dumnezeu, ci indică apartenența sau excluderea. Deci oricine ignoră aceste fericiri va fi exclus din împărăție, oricine le practică va fi admis.

Amintesc că „împărăția cerurilor” este o formulă folosită numai de Matei pentru a indica împărăția lui Dumnezeu, deci nu este vorba de o împărăție în ceruri, de viața de apoi, ci de împărăția lui Dumnezeu, noua societate pe care Isus a venit să o inaugureze, unde Dumnezeu îi guvernează pe oameni nu emițând legi pe care aceștia trebuie să le respecte, ci comunicându-le Duhul său.

Și tocmai de aceea Isus îi avertizează pe discipolii săi spunând: Dacă dreptatea voastră, se înțelege fidelitatea față de alianță, nu o va întrece cu mult pe cea a cărturarilor şi a fariseilor, adică o fidelitate formală, o fidelitate legată de literă, dar nu de Duh, nu veți intra în împărăția cerurilor. Deci, dacă nu există o fidelitate diferită de cea literală și formală a cărturarilor și fariseilor, nu există apartenență la împărăție.

Și apoi Isus începe să demoleze – iată, asta da – tradițiile din trecut pentru a le înlocui cu ceva nou, cu ceva incomparabil mai frumos. Ați auzit că s-a spus celor din vechime… Este provocatoare această expresie a lui Isus. Ar fi trebuit să spună: „Ați auzit că s-a spus părinților noștri”, iar Isus vorbește în schimb despre cei din vechime, deci ceva negativ.

Să nu ucizi! Ei bine, Isus spune: Dar eu vă spun… Și aici pronunță de șase ori această expresie prin care înlocuiește vechiul legământ, cel al celor din vechime, cu noul său legământ. Oricine se mânie pe fratele său va fi supus judecății, iar oricine îl insultă va fi supus Sinedriului, cel mai înalt organ judiciar, iar oricine îi va spune de-a dreptul „nebunule”, care are sensul de „renegat”, va fi destinat focului Gheenei.

Ce vrea să spună Isus? Atunci când în relația cu celălalt te enervezi și nu dezamorsezi imediat această mânie, iar această mânie se transformă într-o insultă și insulta ajunge chiar atât de departe încât îl exclude pe celălalt din viața ta – aceasta este semnificația cuvântului „nebun” –, ei bine, ești destinat focului Gheenei, groapa de gunoi a Ierusalimului. Adică Isus le spune discipolilor săi: „Oricine exclude pe cineva din propria sa viață, se exclude pe sine din viața lui Dumnezeu”.

Și iată de ce este important, spune Isus, ca înainte de relația cu Dumnezeu să existe nevoia unei relații bune cu fratele… Iată deci că Isus ne dă un exemplu: Dacă îți aduci darul la altar şi acolo îți amintești nu că ai tu ceva împotriva fratelui tău, ci că fratele tău are ceva împotriva ta, du-te și împacă-te. Prin urmare, reconcilierea și seninătatea în comunitate sunt atât de importante încât precedă îndatoririle față de Dumnezeu.

De aceea Isus ne spune să avem o atitudine de bunăvoință față de alții. Și apoi continuă: Ați auzit… Iar aici tratează tema delicată a adulterului. Să nu comiți adulter! Eu însă vă spun: oricine privește o femeie – și folosește termenul care indică o femeie căsătorită, deci soția cuiva – dorind-o… Nu este vorba aici de dorința sexuală normală a bărbatului față de femeie, care face parte din ordinea creației, ci de a considera femeia altuia ca un obiect pe care să-l stăpânești.

Ei bine, pentru Isus, acesta a şi comis adulter cu ea în inima lui, în propria sa conștiință. Și Isus ne oferă câteva indicații, câteva remedii. Dacă ochiul tău – a vorbit despre privire, iar ochiul indică dorința – te scandalizează, adică te face să te poticnești, scoate-l şi aruncă-l de la tine. Adică dacă există vreun criteriu în viața ta, vreo atitudine… Apoi Isus va da exemplul mâinii, care indică activitatea. Ei bine, chiar dacă este dureros, extirpă aceste atitudini din viața ta, pentru că altfel te conduc spre distrugere!

De fapt, Isus va spune: mai degrabă decât să-ți fie aruncat trupul în Gheenă. Deci, dacă în viața ta există o atitudine, un comportament despre care știi că poate fi o piatră de poticnire în calea plinătății existenței tale, elimină-l, chiar dacă este dureros, mai degrabă decât să-ți ruinezi complet existența. Și apoi Isus vorbește și despre repudiere. Aici nu este vorba de divorț, ci de repudiere, o acțiune unilaterală a bărbatului față de soția lui.

Soția putea fi repudiată pentru orice motiv. Ei bine, Isus nu este de acord. El spune: Oricine își repudiază soția, cu excepția cazului de… Iar Matei folosește cuvântul „porneia”, care are o gamă largă de sensuri, tocmai pentru a nu face ca cuvintele lui Isus să cadă în cazuistică… Aici este tradus cu „unire nelegitimă”, iar oricine se căsătorește cu una repudiată, comite adulter.

Și, în sfârșit, Isus se referă la relația care trebuie să existe în cadrul comunității, o relație de sinceritate și de mare franchețe, și se referă deci la practica jurământului pe care Isus îl exclude în mod absolut în cadrul comunității sale. Isus va spune: Vorbirea voastră să fie: „da, da”; „nu, nu”.

Deci gura trebuie să exprime ceea ce conține inima, ceea ce conține mintea, fără nicio duplicitate sau falsitate, pentru că, ne avertizează Isus, ceea ce este în plus vine de la Cel Rău. Cel Rău, diavolul, este cel care, potrivit Bibliei și potrivit lui Isus, a introdus în lume minciuna, și este imagine a puterii. Ceea ce este în plus în vorbire este în favoarea structurilor de putere pentru a-i domina pe alții. Așadar, Isus ne invită ca în relația cu frații, în relațiile din cadrul comunității, să avem un limbaj sincer, nu un limbaj diplomatic, nu un limbaj de conveniență, ci clar și direct.

Pr. Alberto Maggi

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centrul de Studii biblice