Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta

Duminica a 3-a de peste an – 27 ianuarie 2019

Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta – Comentariu la Evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

Luca 1,1-4; 4,14-21

Deoarece mulți au încercat să alcătuiască o istorisire a faptelor care s-au împlinit printre noi, așa cum ni le-au transmis cei care de la început au fost martori oculari și au devenit slujitori ai cuvântului, după ce am cercetat toate de la început cu grijă, m-am gândit să ți le scriu și eu în mod sistematic, preabunule Teofil, ca să te convingi de temeinicia învățăturilor pe care le-ai primit. (…).

Isus s-a întors în Galileea cu puterea Duhului și faima lui s-a răspândit în toate împrejurimile. Iar el învăța în sinagogile lor și era glorificat de toți. A venit la Nazaret, unde fusese crescut, și a intrat în sinagogă, după obiceiul lui, în zi de sâmbătă, și s-a ridicat ca să citească. I s-a dat Cartea profetului Isaia și, deschizând cartea, a găsit locul în care era scris:

«Duhul Domnului este asupra mea: pentru aceasta m-a uns să duc săracilor vestea cea bună; m-a trimis să proclam celor captivi eliberarea și celor orbi recăpătarea vederii, să redau libertatea celor asupriți; să vestesc un an de bunăvoință al Domnului».

Apoi, închizând cartea, și dând-o înapoi slujitorului, s-a așezat. Ochii tuturor din sinagogă erau ațintiți spre el. A început apoi să le vorbească: «Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta pe care ați ascultat-o cu urechile voastre».

Luca 1,1-4; 4,14-21

Liturgia din această duminică ne prezintă începutul Evangheliei după Luca și apoi continuă să prezinte prima predică a lui Isus în satul său natal, Nazaret, care a fost un mare eșec. Dar să vedem ceea ce ne scrie evanghelistul.

„Pentru că mulți au încercat să relateze în ordine evenimentele care au avut loc în mijlocul nostru…”. Luca preia aproape două treimi din Evanghelia după Marcu și o pune în lucrarea sa. Din cele mai recente studii, Luca apare ca un rabin, deci o persoană foarte cultă, foarte familiarizată cu întreaga istorie și tradiție a poporului său.

„Așa cum ni le-au transmis cei care au fost martori oculari încă de la început și au devenit miniștri” – literalmente „slujitori”, este important acest termen – „ai cuvântului…”. Credincioșii sunt slujitorii acestui cuvânt, ei nu trebuie să domine acest cuvânt, nu sunt stăpânii acestui cuvânt. Ei se pun în slujba acestui cuvânt, astfel încât să ajungă la toate făpturile.

„La fel și eu m-am hotărât să cercetez cu grijă orice circumstanță, încă de la început…”. Așadar, se observă chiar scrupulozitatea rabinului, atenția sa. „Și să scriu o expunere ordonată pentru tine…”. Și iată această lucrare care îi este dedicată ilustrului… Literalmente „ilustru, excelentisim”. Era un titlu care era rezervat unor mari personalități, cum sunt guvernatorii romani în Faptele Apostolilor. „Ilustrule Teofil…”. Numele Teofil înseamnă prieten al lui Dumnezeu sau iubit de Dumnezeu. Cine este acest Teofil? Studiile cele mai recente, de la începutul anilor 2000, confirmă că acest Teofil este al treilea fiu al lui Anna, marele preot, și a fost și el mare preot între anii 37 și 41 și era cumnatul lui Caiafa.

Prin urmare, Luca își dedică lucrarea unui mare preot care, împreună cu familia sa, a avut o istorie importantă în viața lui Isus.

„Astfel încât să-ți poți da seama de temeinicia învățăturilor pe care le-ai primit”. Iată, ne face să înțelegem că acest mare preot l-a primit pe Isus ca Mesia al vieții sale. Deci evanghelistul vrea să-i arate originea, profunzimea acestui mesaj. Apoi liturgia face un salt și ne duce de-a dreptul la capitolul 4.

„Isus s-a reîntors în Galileea…”. Galileea era regiunea disprețuită. Să ne amintim cu ce dispreț se face referire la această regiune în Evanghelia după Ioan, atunci când fariseii, marii preoți spun: „Niciun profet nu s-a ridicat din Galileea”. Deci o regiune ignorată de Dumnezeu.

„Cu puterea Duhului, iar faima lui s-a răspândit în întreaga regiune. Învăța în sinagogile lor și îi aduceau laudă”. Evanghelistul nu afirmă niciodată că Isus a mers într-o sinagogă pentru închinare, pentru cult; Isus se duce în sinagogi pentru a-și transmite mesajul, îi eliberează pe oameni de învățătura pe care cărturarii o transmiteau chiar în sinagogi.

Și, desigur, acest lucru nu putea decât să creeze ocazii de incidente. Este prima dintre cele patru dăți când Isus intră într-o sinagogă și este întotdeauna într-o situație de conflict. „A venit la Nazaret, unde fusese crescut, și a intrat în sinagogă, după obiceiul lui, în zi de sâmbătă, și s-a ridicat ca să citească”. În liturgia sinagogală exista – la fel cum avem noi – un ciclu trienal al lecturilor. Se începea cu un psalm, Psalmul 92, apoi urma lectura unor pasaje din Lege, din cartea Deuteronomului, iar după aceea se încheia cu lectura numită „a salutului”, cu citirea unui Profet.

Așadar, Isus se ridică să citească. „I s-a dat sulul profetului Isaía”. În acea sâmbătă era rândul acestui Profet să fie citit, dar Isus comite aici o primă încălcare a normelor. Scrie evanghelistul: „A deschis sulul și a găsit…”. Este tradus cu „a găsi”, dar verbul corect este „a căuta”. Verbul din limba greacă este „eurisko”, de unde celebra exclamație a lui Arhimede pe care o cunoaștem cu toții: Evrika! Ce înseamnă? Am descoperit! Dar am descoperit ceea ce căutam. Deci Isus nu este de acord cu ceea ce îi prezintă liturgia în acea zi, ci caută un pasaj anume.

Și care este? Este pasajul consacrării lui Mesia, capitolul 61 din profetul Isaía. „Duhul Domnului este asupra mea”. În liturgia ebraică textele erau citite în limba sacră, ebraica, dar, întrucât poporul nu mai înțelegea această limbă sacră, exista un traducător care, după fiecare verset, traducea pasajul.

„Duhul Domnului este asupra mea; de aceea m-a consacrat prin ungere”. Iată, „ungerea”, în ebraică „messiah”, din care derivă cuvântul Mesia, deci consacrat de Dumnezeu prin ungere. „Și m-a trimis să aduc vestea cea bună săracilor”. Care este vestea bună pe care o așteaptă cei săraci? Sfârșitul sărăciei. Și tocmai acesta va fi obiectivul lui Isus: să creeze o societate alternativă, în care oamenii, în loc să acumuleze pentru ei înșiși, să împărtășească cu ceilalți.

„Să proclam prizonierilor eliberarea și celor orbi vederea”. Orbii erau prizonierii care locuiau în peșteri subterane. „Să-i repun în libertate pe cei asupriți și să proclam un an de har al Domnului…”. Anul de har este jubileul, cel al eliberării tuturor locuitorilor țării. Iar Isus întrerupe lectura. Nu putea fi întreruptă lectura, pentru că versetul continua cu ceea ce era așteptarea poporului: „o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru”.

Exact asta așteaptă oamenii. Isus nu este de acord cu Isaía. Din partea lui Dumnezeu există un cuvânt al iubirii numai, al harului, dar nu al răzbunării. Tensiunea este la maxim.

Scrie evanghelistul: „A înfășurat sulul, l-a dat slujitorului și s-a așezat”. Așadar, lectura s-a încheiat. „Ochii tuturor din sinagogă…”. Deci există o mare încordare. „Erau ațintiți asupra lui”. Ei bine, Isus începe cu ceea ce va provoca apoi o explozie de mânie. Vor încerca să-l ucidă.

„Atunci a început să le spună: «Astăzi s-a împlinit această Scriptură pe care voi ați ascultat-o…»”, și evanghelistul adaugă: „cu urechile voastre”. De ce? Pregătește refuzul, cu citatul din profetul Ezechiel, care spune: „Fiu al omului, tu trăiești în mijlocul unui neam de răzvrătiți care au ochi ca să vadă, și nu văd; au urechi ca să audă, și nu aud, pentru că sunt un neam de rebeli”.

Pregătește respingerea, pe care o vom vedea în următorul episod.

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centrul de Studii biblice