Am văzut steaua lui la răsărit și am venit să ne închinăm lui

Epifania Domnului – 6 ianuarie 2019

Am văzut steaua lui la răsărit și am venit să ne închinăm lui – Comentariu la Evanghelie de pr. Alberto Maggi OSM

Matei 2,1-12

După ce s-a născut Isus în Betleemul Iudeii în zilele lui Irod, regele, iată că au ajuns la Ierusalim niște Magi din Răsărit și întrebau, spunând: «Unde este regele nou-născut al Iudeilor? Căci am văzut steaua lui la răsărit și am venit să-l adorăm». Auzind aceasta, regele Irod s-a tulburat și tot Ierusalimul împreună cu el. Adunându-i pe toți arhiereii și cărturarii poporului, a căutat să afle de la ei unde avea să se nască Cristosul. Ei i-au spus: «În Betleemul Iudeii, căci așa este scris de profet: „Și tu, Betleem, pământ al lui Iuda, nicidecum nu ești cea mai mică dintre cetățile de seamă ale lui Iuda; căci din tine va ieși stăpânitorul care va păstori poporul meu, Israel”».

Atunci Irod, chemându-i pe Magi în secret, a aflat de la ei timpul precis când li s-a arătat steaua. Și, trimițându-i la Betleem, le-a spus: «Mergeți și informați-vă cu exactitate despre copil și, când îl veți fi găsit, faceți-mi cunoscut și mie ca să merg și eu să-l ador!».

După ce l-au ascultat pe rege, au plecat, și iată că steaua pe care o văzuseră la răsărit mergea înaintea lor până când, venind, s-a oprit deasupra locului unde era copilul. Când au văzut steaua, au fost cuprinși de o bucurie foarte mare. Și, intrând în casă, au văzut copilul împreună cu Maria, mama lui. Apoi, căzând la pământ, l-au adorat și, deschizând tezaurele lor, i-au oferit daruri: aur, tămâie și smirnă. După ce li s-a revelat în vis să nu se mai întoarcă la Irod, au plecat pe alt drum în țara lor.

Matei 2,1-12

În orice societate străinul a creat întotdeauna teamă: teamă pentru ceea ce poate lua, pentru locul de muncă pe care îl poate lua și este văzut cu neîncredere. Evangheliile nu sunt de acord. În Evanghelii, străinii sunt mereu prezentați ca persoane pozitive care nu iau de la alții, ci îi îmbogățesc. Așa ne scrie evanghelistul Matei în episodul nașterii lui Isus, care răspunde acelui slogan care este tipic oricărei societăți egoiste și care exista și pe vremea lui Isus: „Mai întâi noi!”. Există un popor ales, un popor privilegiat care consideră că tot ceea ce contribuie la plinătatea vieții este dreptul său, iar apoi, dacă mai rămâne ceva, și al altora. Ei bine, Isus, în învățătura sa, va spune: „Nu mai întâi noi”, ci „toți împreună”. Aceasta este ceea ce ne scrie evanghelistul prezentând nașterea lui Isus.

Când Isus se naște, apar „niște magi” care „au venit din Orient”. Acest fapt a creat atât de mult scandal în biserică, pentru că evanghelistul folosește termenul „magician”. Magia este o activitate interzisă de cartea Leviticului în capitolul 19, iar în Talmud chiar se spune: „cei care învață ceva de la un magician merită moartea”. Primii care și-au dat seama de nașterea lui Isus, fiul lui Dumnezeu, sunt deci niște străini, păgâni și dedicați unei activități scandaloase, interzise. Cuvântul magician îi indică pe cei care înșală, corup… Așadar, comunitatea creștină primară a avut grijă să îndulcească acest termen: din „magicieni” în mai puțin ofensivul „magi”. Iar apoi, pe baza darurilor, este identificat numărul trei și sunt ridicați la funcția regală: „cei trei regi”. Personajele pentru povestea ieslei de Crăciun erau gata. Dar astfel a fost golit tot conținutul acestui text important.

Ei bine, în timp ce ajung magii, „tot Ierusalimul împreună cu regele Irod” sunt cuprinși de teroare. De ce teroare? Irod se teme să nu piardă puterea, iar întregul Ierusalim să nu piardă templul cu toate urmările care pot rezulta în urma pierderii. Dar când ajung acești magicieni în locul în care s-a născut Isus, evanghelistul scrie că „sunt cuprinși de o bucurie foarte mare”. Iar aici evanghelistul – este punctul central al acestui episod extrem de actual – arată că nu există un popor ales, un popor privilegiat, că nu există un „mai întâi noi”, ci „toți împreună”. Israelul s-a considerat popor privilegiat pentru că era poporul împărăției lui Dumnezeu, era poporul preoțesc și era poporul-mireasă a lui Dumnezeu. Ei bine, prin oferirea de daruri din partea acestor magi, a acestor magicieni, ceea ce era considerat un privilegiu al lui Israel trece acum la întreaga omenire.

Iată atunci darul aurului… Aurul înseamnă regalitate. Împărăția lui Dumnezeu nu mai este rezervată unui popor, ci este pentru întreaga umanitate, pentru că iubirea lui Dumnezeu nu acceptă bariere, ziduri sau orice altceva. Și tămâia. Tămâia era ofranda rezervată preoților. Chiar și privilegiul de a fi popor preoțesc – prin „popor preoțesc” se înțelege o relație directă cu Dumnezeu – nu mai este doar al Israelului, ci devine al întregii omeniri. Și, în final, smirna. În Cântarea Cântărilor, smirna este parfumul care indică iubirea dintre soți, iar Israelul se considera poporul-mireasă a lui Dumnezeu. Dumnezeu era mirele, iar poporul mireasa; indica o intimitate deplină și profundă. Chiar și acest privilegiu devine al întregii umanități. Deci nu există un „mai întâi noi”, un popor privilegiat, ci, așa cum va învăța Isus, „toți împreună”. Nu există excluși, iubirea lui Dumnezeu vrea să ajungă la toți.

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centrul de Studii biblice