Adormirea Maicii Domnului

Adormirea Maicii Domnului – 15 august 2021

Evanghelistul Luca cuprinde existența Mariei între cele două coborâri ale Duhului Sfânt, prima în momentul Bunei-Vestiri când se formează în ea Isus, Fiul lui Dumnezeu, iar a doua în Cenaclu, în ziua Rusaliilor, când Duhul Sfânt coboară asupra comunității creștine primare; după aceea nu mai există vești despre Maria. Înfloresc numeroase devoțiuni și tradiții legate de Maria, dar nimic nu este întemeiat istoric.

Care a fost sfârșitul Mariei? În biserica timpurie s-a preferat să se vorbească despre adormire. Adormirea este inspirată din Evanghelii, unde imaginea morții este indicată prin verbul „a dormi”. Ce este dormitul? Nu este un sfârșit, ci este o pauză necesară pentru a permite persoanei să-și reia existența cu mai multă vigoare, motiv pentru care creștinii care mureau erau numiți sfinții adormiți. Apoi, începând cu secolul al VII-lea, în biserica noastră din Occident această sărbătoare a fost înlocuită încet cu sărbătoarea Ridicării Sfintei Fecioare Maria cu trupul şi sufletul la cer, dar ambele, atât adormirea, cât și asumpțiunea, intenționează să afirme aceeași realitate: moartea nu a întrerupt viața Mariei, ci a introdus-o în plenitudinea dimensiunii divine, iar acesta nu este un privilegiu extraordinar acordat de Domnul unei creaturi privilegiate precum Maria, ci este o posibilitate pentru credincioșii din toate timpurile.

În realitate, despre sfârșitul Mariei exista un text foarte prețios compus de Sfântul Meliton din Sardes care a murit în anul 190 și care indică în mod clar cum Maria a murit în partea superioară a Ierusalimului, actualul Munte Sion, și a fost îngropată în partea inferioară, spre Ghetsemani, într-un mormânt. Tradiția patristică orientală a îmbogățit această teologie prin una dintre cele mai uimitoare imagini cu care este indicat acest fapt al adormirii, icoana Adormirii Maicii Domnului. În ea o vedem pe Maria pe catafalcul locului morții, cadavrul Mariei, și pe Isus care o privește – Isus este deja îmbrăcat în haine glorioase – cu o tandrețe profundă, dar în brațele sale ține o copilă înfășurată în scutece. Cine este această copilă? Este Maria. Primii creștini credeau profund că noi nu murim niciodată, ci ne naștem de două ori, iar a doua oară este pentru totdeauna. Iată, imaginea adormirii este o imagine pe care poate ar trebui să o recuperăm la noi, în Occident: moartea nu este un sfârșit, ci un nou început și odată cu moartea persoanele sunt în brațele lui Isus. În timp ce în această viață Maria era cea care îl ținea în brațele ei pe Isus, acum, odată cu moartea, Isus, fiul, este cel care o ține în brațe pe mama sa.

În Biserica Catolică a existat o reticență în a spune că Maria a murit, deoarece părea în contradicție cu faptul neprihănitei zămisliri și a păcatului originar. A fost nevoie de Ioan Paul al II-lea care, în audiența generală din 25 iunie 1997, a afirmat în mod clar că și Maria a murit și că moartea Mariei nu a fost o diminuare, ci o îmbogățire a vieții ei.

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Sursa: Centro Studi Biblici