Adevăratul mesaj al Nașterii lui Isus

„Mesajul de Crăciun al lui Isus devine și cel al fiecărui om care vine pe lume: suntem creați pentru a crea, trăim pentru a dărui viață, ne iubim pentru a permite îmbrățișarea Iubirii…”. Pe ilLibraio.it reflecția biblistului Alberto Maggi

Creați pentru a crea

Relatarea creației, conform Cărții Genezei, este marcată de șase ori de satisfacția Creatorului care era mulțumit de ceea ce realiza. Într-adevăr, din tot ceea ce crea, de la lumină, prima sa lucrare, până la animale, ultima, Dumnezeu „a văzut că era bun” (Gen 1,3.24). Apoi, când „l-a creat pe om după chipul său; după chipul lui Dumnezeu l-a creat: bărbat și femeie i-a creat” (Gen 1,27), satisfacția creatorului a fost de nestăpânit. De data aceasta a văzut că „erau foarte bune” (Gen 1,31): bărbatul și femeia sunt cel mai frumos lucru care poate exista în creație, de aceea Dumnezeu „i-a îmbrăcat cu o putere egală cu a lui” (Sir 17,3), o minune care îl face pe psalmist să exclame stupefiat: „Cu adevărat l-ai făcut cu puțin mai mic decât pe îngeri, l-ai încununat cu cinste și măreție” (Ps 8,6).

Autorul Genezei afirmă că Dumnezeu a creat bărbatul și femeia după chipul său („l-a făcut chip al propriei sale naturi”, Înț 2,23), dar imaginea lui Dumnezeu nu poate fi exprimată într-un singur bărbat sau într-o singură femeie, pentru că infinitul nu se poate manifesta în ceea ce este prin natura sa finit; de aceea, în fiecare om care vine pe lume, Dumnezeu vrea în mod continuu să se manifeste într-o formă nouă, originală, creativă și oricum niciodată repetitivă. De fapt, de când a apărut specia umană pe pământ, nu a existat niciodată un singur individ asemănător cu altul. Fiecare este diferit, tocmai pentru că imensitatea Creatorului nu poate fi cuprinsă sau exprimată într-o singură persoană, ci în multiplicitatea indivizilor se face prezent Domnul, pentru ca „Dumnezeu să fie totul în toți” (1 Cor 15,28). Dumnezeu se manifestă în fiecare dintre creaturile sale, chiar și în cele considerate cele mai de jos și disprețuite. De aceea, ne avertizează Cartea Proverbelor, „cel care îl asuprește pe cel sărac, îl jignește pe Creatorul său” (Prov 14,31; 17,5).

Dacă Isus „este chipul Dumnezeului nevăzut, primul născut din toată creația” (Col 1,15), de asemenea și fiecare om este chemat să fie „chipul Celui care l-a creat” (Col 3,10; Rom 8,29). În fiecare om, capodoperă a creației, Creatorul își găsește mulțumirea și nu se limitează să-l cheme la viață, ci îl însoțește, îl călăuzește și îl urmează, îl susține cu o iubire și mai mare decât iubirea necondiționată a mamei pentru propriul ei copil („Poate oare o femeie să-și uite copilul pe care-l alăptează, sau să nu aibă milă de rodul pântecului ei? Chiar dacă ea ar uita, eu nu te voi uita niciodată”, Is 49,15; Sir 4,11).

Sfântul Paul ajunge chiar până la a scrie că Dumnezeu „ne-a ales mai înainte de crearea lumii” (Ef 1,4). Domnul s-a gândit dintotdeauna la fiecare dintre noi pentru a se manifesta omenirii și a o îmbogăți cu prezența noastră. Mai mult decât atât, Paul adaugă că oamenii au fost predestinați „să fie pentru el fii adoptivi” (Ef 1,5). Adopția la care se referă Paul este acel sistem juridic care îi permitea împăratului roman să-și aleagă succesorul din afara propriului cerc familial. Identificat printre ofițerii săi, cel mai potrivit pentru a duce mai departe imperiul său era adoptat ca fiu. Este ceea ce s-a întâmplat cu Traian, Adrian și Marcu Aureliu, aleși de împăratul vremii.

Prin urmare, a fi fii adoptivi ai lui Dumnezeu înseamnă că Creatorul are atât de multă stimă, atât de multă încredere în fiecare dintre făpturile sale încât le vede potrivite pentru a duce înainte acțiunea sa creatoare împreună cu el, care necesită colaborarea tuturor pentru a ajunge la deplina ei realizare („Căci așteptarea arzătoare a creației tinde spre descoperirea fiilor lui Dumnezeu”, Rom 8,19).

„Tatăl meu încă lucrează și acum, iar eu de asemenea lucrez” (In 5,17), le-a răspuns Isus conducătorilor religioși care îi reproșau că a încălcat cea mai importantă poruncă, aceea a odihnei sabatului (In 5,16-18). Creația pentru Isus nu este terminată și necesită colaborarea fiecărui om pentru a-și atinge împlinirea. Colaborarea la planul Tatălui îi permite fiecărei făpturi să se elibereze de respectarea Legii pentru a fi martoră doar a Iubirii, iar lui Isus să se adreseze discipolilor săi nu ca unor slujitori, ci ca unor prieteni („V-am numit prieteni, pentru că toate câte le-am auzit de la Tatăl vi le-am făcut cunoscute”, In 15,15). Activitatea Tatălui constă în a face ca iubirea sa să ajungă la fiecare om, iar Dumnezeu îi recunoaște ca fii ai săi pe cei care manifestă în mod activ tandrețea sa față de omenire.

Iată atunci dezvăluit mesajul de Crăciun al lui Isus care devine și cel al fiecărui om care vine pe lume: suntem creați pentru a crea, trăim pentru a dărui viață, ne iubim pentru a permite îmbrățișarea Iubirii. Fiecare este chemat să devină lumină a lumii la fel ca Isus (Mt 5,14; In 8,12; 9,5), pentru a-i lumina pe cei care bâjbâie în întuneric și a deveni ca steaua care îi călăuzește pe magii de la răsărit pentru a-i conduce la pruncul din Betleem (Mt 2,2-10). Dumnezeu dorește ca „steaua dimineții să răsară în inimile noastre” (2 Pt 1,19), iar cei care i-au condus pe oameni pe calea iubirii „vor străluci ca stelele pentru totdeauna” (Dan 12,3).

Pr. Alberto Maggi, 22/12/2017

AUTORUL – Alberto Maggi, călugăr din Ordinul Slujitorilor Mariei, a studiat la Facultățile Teologice Pontificale Marianum și Gregoriana din Roma și la École Biblique et Archéologique Française din Ierusalim. Fondator al Centrului de Studii Biblice „Giovanni Vannucci” din Montefano (Macerata), se ocupă cu răspândirea sfintelor scripturi interpretându-le întotdeauna în serviciul dreptății, niciodată al puterii. A publicat, printre altele: Roba da preti (Chestii de ale preoților); Nostra Signora degli eretici (Doamna noastră a ereticilor); Come leggere il Vangelo (e non perdere la fede) (Cum să citim Evanghelia (și să nu ne pierdem credința); Parabole come pietre (Parabole ca pietrele); La follia di Dio (Nebunia lui Dumnezeu) și Versetti pericolosi (Versete periculoase). Este în librării publicată de Garzanti Chi non muore si rivede – Il mio viaggio di fede e allegria tra il dolore e la vita (Cei care nu mor se vor revedea – Călătoria mea de credință și bucurie între suferință și viață).

Aici toate articolele scrise de pr. Alberto Maggi pentru ilLibraio.it

Sursa: ilLibraio.it